Previous Prev Day Next DayNext

Book of Common Prayer

Daily Old and New Testament readings based on the Book of Common Prayer.
Duration: 861 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Psalmii 140

Psalmul 140

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

Izbăveşte-mă, Doamne, de oamenii răi,
    păzeşte-mă de oamenii violenţi,
de cei ce plănuiesc lucruri rele în inima lor
    şi stârnesc conflicte în fiecare zi.
Ei îşi fac limba ascuţită ca a unui şarpe
    şi sub buzele lor este venin de viperă!Sela
Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău!
    Protejează-mă de omul violent,
        de cel ce se gândeşte cum să pună piedică paşilor mei!
Nişte îngâmfaţi mi-au ascuns curse,
    şi-au întins funiile laţului lor,
        mi-au pus capcane pe marginea potecii!Sela
Eu însă zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu!
    Ascultă, Doamne, glasul rugilor mele!
Stăpâne Doamne, Mântuitorul meu puternic,
    Care mi-ai protejat capul în ziua luptei –
nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău;
    nu îngădui să-i reuşească planurile, ca să nu se fălească!“Sela
Capul celor ce mă înconjoară
    să fie acoperit de necazul provocat de buzele lor!
10 Să cadă peste ei cărbuni aprinşi;
    să fie aruncaţi în foc,
        în adâncuri de unde să nu se mai scoale.
11 Fie ca oamenii limbuţi să nu fie întăriţi în ţară;
    fie ca pe oamenii violenţi şi răi să-i vâneze şi să-i doboare dezastrul.

12 Ştiu că Domnul va face dreptate celui necăjit
    şi susţine cauza celor nevoiaţi.
13 Într-adevăr, cei drepţi vor lăuda Numele Tău,
    iar oamenii integri vor locui în prezenţa Ta.

Psalmii 142

Psalmul 142

Un maschil[a] al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peşteră. O rugăciune.

Cu glasul meu eu strig către Domnul,
    cu glasul meu eu caut îndurare la Domnul.
Îmi vărs plângerea înaintea Lui,
    îmi povestesc necazul înaintea Lui.

Când duhul îmi este mâhnit,
    Tu-mi cunoşti cărarea.
Pe calea pe care merg,
    ei mi-au ascuns curse.
Priveşte la dreapta mea şi ia aminte;
    nimeni nu mă mai cunoaşte!
Am rămas fără adăpost;
    nimănui nu-i pasă de viaţa mea!

Te chem, Doamne,
    zicând: „Tu eşti adăpostul meu,
        moştenirea mea pe pământul celor vii!“
Ascultă-mi strigătul,
    căci sunt foarte nenorocit!
Izbăveşte-mă de prigonitorii mei,
    căci sunt mai tari decât mine!
Scoate-mă din temniţă,
    ca să laud Numele Tău!
Cei drepţi se vor aduna împrejurul meu
    când îmi vei face bine.

Psalmii 141

Psalmul 141

Un psalm al lui David

Doamne, pe Tine Te chem! Vino degrabă la mine!
    Ascultă glasul meu, când strig după ajutor la Tine!
Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta,
    iar ridicarea mâinilor mele – ca jertfele de seară.

Doamne, pune strajă gurii mele;
    păzeşte uşa buzelor mele!
Nu-mi lăsa inima să mi se abată spre ce este rău,
    spre faptele rele ale oamenilor care săvârşesc nelegiuirea,
        şi nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.
Să mă lovească cel drept[a] – aceasta este dragoste!
    Să mă mustre el, căci de la un aşa untdelemn nu-mi voi feri capul!
        Dar rugăciunea mea tot împotriva faptelor rele ale celor nelegiuiţi va fi!
Când judecătorii lor vor fi aruncaţi de pe marginea stâncilor,
    atunci vor da ascultare cuvintelor mele, căci ele sunt plăcute.
Cum arată pământul arat şi brăzdat,
    aşa sunt şi oasele noastre împrăştiate la intrarea în Locuinţa Morţilor.

Eu însă către Tine, Stăpâne Doamne, îmi îndrept ochii,
    la Tine caut adăpost: nu-mi părăsi sufletul!
Păzeşte-mă de cursele pe care mi le-au întins duşmanii
    şi de capcanele celor ce săvârşesc fărădelegea.
10 Fie ca cei răi să cadă în cursele lor,
    iar eu să scap!

Psalmii 143

Psalmul 143

Un psalm al lui David

Doamne, ascultă-mi rugăciunea!
    Pleacă-Ţi urechea la ruga mea!
În credincioşia şi dreptatea Ta,
    răspunde-mi!
Nu intra la judecată cu robul Tău,
    căci nici un om viu nu-şi poate apăra dreptatea înaintea Ta!

Duşmanul mă prigoneşte,
    mă zdrobeşte de pământ,
mă face să locuiesc în întunecimi
    asemenea celor morţi demult.
Duhul îmi este sleit;
    inima îmi este tulburată înăuntrul meu.

Îmi aduc aminte de zilele de odinioară,
    cuget la toate lucrările Tale
        şi mă gândesc la ceea ce au făcut mâinile Tale.
Îmi întind mâinile către Tine;
    sufletul meu însetează după Tine ca pământul uscat.Sela
Doamne, grăbeşte-Te să-mi răspunzi,
    căci duhul îmi este istovit!
Nu-Ţi ascunde faţa de mine,
    ca să nu ajung asemenea celor ce se coboară în groapă!
Fă-mă să aud dimineaţa despre îndurarea Ta,
    căci în Tine mă încred!
Fă-mi cunoscută calea pe care să merg,
    căci la Tine îmi înalţ sufletul!
Doamne, izbăveşte-mă de duşmanii mei,
    căci la Tine caut adăpost!
10 Învaţă-mă cum să-Ţi împlinesc voia,
    căci Tu eşti Dumnezeul meu!
Fie ca Duhul Tău cel bun
    să mă călăuzească prin locuri netede!

11 Din pricina Numelui Tău, Doamne, înviorează-mă!
    Din pricina dreptăţii Tale, scapă-mi sufletul din necaz!
12 Din pricina îndurării Tale isprăveşte cu duşmanii mei
    Şi nimiceşte toţi prigonitorii sufletului meu,
        căci eu sunt robul Tău!

Numeri 24:1-13

24 Când Balaam a văzut că lui Dumnezeu îi place să-l binecuvânteze pe Israel, n-a mai umblat după farmece ca în celelalte dăţi, ci şi-a întors faţa spre pustie. Ridicându-şi ochii, a văzut pe Israel organizat pe seminţii. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, iar Balaam a început să rostească oracolul acesta:

Iată rostirea[a] lui Balaam, fiul lui Beor,
    rostirea celui ai cărui ochi sunt deschişi,
rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu,
    care vede o viziune de la Cel Atotputernic[b],
        care este prosternat înaintea Lui şi ai cărui ochi sunt deschişi:

«Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove,
    locuinţele tale, Israele!

Se întind ca nişte ueduri[c],
    ca nişte grădini lângă un râu,
ca nişte plante de aloe sădite de Domnul,
    ca nişte cedri lângă ape.
Apa va curge din găleţile lui
    şi sămânţa lui va fi udată de ape mari.

Regele lui va fi mai măreţ decât Agag
    şi regatul lui va fi înălţat.

Dumnezeu l-a scos din Egipt,
    i-a dat tăria unui bivol sălbatic.
Va devora neamurile duşmane,
    le va zdrobi oasele
        şi le va străpunge cu săgeţile lui.
Se ghemuieşte, se întinde ca un leu,
    ca o leoaică – cine va îndrăzni să-l scoale?

Binecuvântat să fie cel care te binecuvântează
    şi blestemat să fie cel care te blestemă!»“

10 Atunci Balak s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam. A bătut din palme şi i-a zis lui Balaam:

– Eu te-am chemat ca să-mi blestemi duşmanii, dar tu i-ai binecuvântat de trei ori. 11 Acum fugi, du-te acasă! Am zis că te voi umple de slavă, dar iată că Domnul te-a împiedicat să primeşti slavă.

12 Balaam i-a răspuns lui Balak:

– Nu le-am spus eu oare solilor tăi, pe care i-ai trimis la mine: 13 „Chiar dacă Balak mi-ar da palatul lui plin cu argint şi aur, eu tot n-aş putea să fac nimic de la mine însumi, fie bine, fie rău, dincolo de porunca Domnului, ci voi spune doar ce-mi va zice Domnul.

Romani 8:12-17

12 Deci, fraţilor, noi nu suntem datori faţă de fire, ca să trăim potrivit ei! 13 Pentru că, dacă trăiţi potrivit firii, veţi muri, dar dacă, prin Duhul, daţi morţii faptele trupului, veţi trăi! 14 Căci toţi care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Fiindcă voi n-aţi primit un duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii[a] prin care strigăm: „Abba!“[b], adică „Tată!“ 16 Duhul Însuşi depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Iar dacă suntem copii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu, moştenitori împreună cu Cristos, dacă suferim într-adevăr împreună cu El, ca să putem fi şi proslăviţi împreună cu El.

Matei 22:15-22

Tributul datorat Cezarului

15 Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă în cursă cu vorba. 16 I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii[a], care I-au zis:

– Învăţătorule, ştim că eşti corect şi că-i înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor. 17 Aşadar, spune-ne, ce părere ai: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului[b] sau nu?

18 Isus însă a înţeles intenţia lor rea şi le-a zis:

– De ce Mă puneţi la încercare, ipocriţilor? 19 Arătaţi-Mi moneda pentru tribut!

Ei I-au adus un denar[c]. 20 Isus i-a întrebat:

– Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt?

21 – Ale Cezarului, au răspuns ei.

Atunci El le-a zis:

– Daţi-i deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu![d]

22 Ei au rămas uimiţi când au auzit aceste cuvinte. Şi astfel L-au lăsat şi au plecat.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.