Book of Common Prayer
Psalmul 80
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Crinii mărturiei“. Al lui Asaf. Un psalm.
1 Ascultă-ne, Păstor al lui Israel,
Tu, Care-l conduci pe Iosif ca pe o turmă!
Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor, străluceşte
2 peste Efraim, Beniamin şi Manase!
Trezeşte-Ţi puterea
şi vino să ne salvezi!
3 Dumnezeule, adu-ne înapoi!
Fă să lumineze faţa Ta peste noi
şi vom fi eliberaţi!
4 Doamne, Dumnezeul Oştirilor,
până când te vei mai mânia
la auzul rugăciunii poporului Tău?
5 Îi hrăneşti cu pâine plămădită cu lacrimi
şi îi adapi cu lacrimi din plin.
6 Ne-ai făcut măr de discordie pentru vecinii noştri,
spre batjocura duşmanilor noştri.
7 Dumnezeu al Oştirilor[a], adu-ne înapoi!
Fă să lumineze faţa Ta peste noi
şi vom fi eliberaţi!
8 Ai adus o vie din Egipt,
ai alungat neamuri şi ai plantat-o.
9 I-ai făcut loc,
iar ea a prins rădăcini
şi a umplut ţara.
10 Munţii au fost acoperiţi de umbra viei,
şi cedrii lui Dumnezeu de ramurile ei.
11 Îşi trimitea mlădiţele până la mare[b],
până la râu[c] se întindeau vlăstarele ei.
12 De ce i-ai străpuns gardul
ca să o culeagă astfel toţi cei ce trec pe drum?
13 O râmă mistreţul din pădure
şi o pasc fiarele câmpului.
14 Dumnezeu al Oştirilor[d], întoarce-Te, Te rog!
Priveşte din ceruri şi ia aminte!
Cercetează via aceasta,
15 rădăcina pe care a sădit-o dreapta Ta,
fiul pe care l-ai înălţat pentru Tine!
16 Este arsă de foc şi tăiată.
Poporul Tău piere din pricina mustrării feţei Tale.
17 Mâna Ta să fie peste omul dreptei Tale,
peste fiul omului pe care l-ai înălţat pentru Tine!
18 Atunci noi nu ne vom mai întoarce de la Tine!
Înviorează-ne şi vom chema Numele Tău!
19 Doamne, Dumnezeul Oştirilor, adu-ne înapoi!
Fă să lumineze faţa Ta peste noi
şi vom fi eliberaţi!
Psalmul 77
Pentru dirijor. Pentru Iedutun[a]. Al lui Asaf. Un psalm.
1 Glasul meu s-a înălţat către Dumnezeu;
am strigat cu glasul meu către Dumnezeu şi El m-a ascultat.
2 În ziua necazului meu L-am căutat pe Stăpân.
Noaptea îmi ţineam întinsă mâna în rugăciune,
iar sufletul meu refuza să fie mângâiat.
3 Mi-am adus aminte de Dumnezeu şi am oftat,
am cugetat şi duhul mi-a căzut în leşin.Sela
4 Tu ai păstrat lumina ochilor mei,
chiar dacă am fost atât de răvăşit, încât nici nu puteam să mai vorbesc.
5 Mi-am adus aminte de zilele de odinioară,
de anii de demult;
6 mi-am amintit de cântecele mele din timpul nopţii.
Am cugetat în inima mea, m-am întrebat în duhul meu:
7 „Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna?
Să nu mai fie niciodată binevoitor?
8 Oare Şi-a oprit îndurarea pe vecie?
A pus El oare capăt promisiunii Lui din neam în neam?
9 Oare a uitat Dumnezeu de îndurare?
În mânia Lui, Şi-a retras El oare mila?“Sela
10 Atunci am zis: „Ceea ce mă face să sufăr
este că dreapta Celui Preaînalt s-a schimbat[b].“
11 Dar îmi voi aminti lucrările Domnului;
da, îmi voi aduce aminte de minunile Tale de odinioară!
12 Voi cugeta la toate faptele Tale,
mă voi gândi la minunile Tale.
13 Dumnezeule, calea Ta este sfântă!
Care zeu este atât de mare ca Dumnezeu[c]?
14 Tu eşti Dumnezeul înfăptuitor de minuni!
Tu Ţi-ai descoperit puterea popoarelor!
15 Cu braţul Tău Ţi-ai răscumpărat poporul,
pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.Sela
16 Când Te-au văzut apele, Dumnezeule,
când Te-au văzut apele, s-au învolburat,
iar adâncurile s-au cutremurat.
17 Norii au revărsat apa,
tunetul a bubuit în cer,
iar săgeţile Tale s-au împrăştiat în toate părţile.
18 Bubuitul tunetului Tău trecea prin vijelie,
iar fulgerele luminau lumea;
pământul s-a clătinat şi s-a zguduit.
19 Calea Ta a trecut prin mare,
iar cărarea Ta – prin ape mari,
şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.
20 Ţi-ai condus poporul ca pe o turmă,
prin mâna lui Moise şi a lui Aaron.
Psalmul 79
Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeule, au intrat neamurile pe proprietatea Ta,
au întinat Templul Tău cel sfânt
şi au prefăcut Ierusalimul în ruine!
2 Au dat leşurile slujitorilor Tăi
drept hrană păsărilor cerului
şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o fiarelor pământului.
3 Le-au vărsat sângele aşa cum se varsă apa
împrejurul Ierusalimului
şi nu s-a găsit nimeni care să-i îngroape.
4 Am fost de batjocura vecinilor noştri,
de râsul şi de ocara celor ce ne înconjoară.
5 Până când vei mai fi mânios, Doamne?
Pentru totdeauna?
Până când va mai arde gelozia Ta ca focul?
6 Revarsă-Ţi mânia peste neamurile
care nu Te cunosc
şi peste regatele
care nu cheamă Numele Tău,
7 căci l-au mâncat pe Iacov
şi i-au nimicit locuinţa.
8 Nu-Ţi aminti de păcatele noastre dintâi[a]!
Grăbeşte-Te să ne ieşi înainte cu mila Ta,
căci suntem foarte nenorociţi.
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru slava Numelui Tău!
Izbăveşte-ne şi fă ispăşire pentru păcatele noastre
din pricina Numelui Tău!
10 De ce să zică neamurile:
„Unde le este Dumnezeul?“
Să se facă de cunoscut printre neamuri, chiar sub privirea noastră,
răzbunarea pentru sângele vărsat al slujitorilor Tăi!
11 Fie să ajungă la Tine strigătul prizonierilor;
prin tăria braţului Tău, scapă-i pe cei condamnaţi la moarte!
12 Vecinilor noştri răsplăteşte-le înşeptit
batjocura cu care Te-au batjocorit, Stăpâne!
13 Atunci noi, poporul Tău, turma păşunii Tale,
Te vom lăuda mereu,
vom vesti laudele Tale din generaţie în generaţie!
Norul de deasupra Tabernaculului
15 În ziua când a fost înălţat Tabernaculul, norul a acoperit Tabernaculul, adică Cortul Mărturiei; de seara până dimineaţa norul era deasupra Tabernaculului, arătând ca un foc. 16 Aşa era tot timpul: ziua, norul acoperea Tabernaculul, iar noaptea arăta ca un foc. 17 Când norul se ridica de deasupra Cortului, israeliţii porneau din nou la drum şi, acolo unde se oprea norul, acolo îşi aşezau tabăra şi israeliţii. 18 La porunca Domnului israeliţii porneau şi la porunca Domnului israeliţii îşi aşezau tabăra. Ei rămâneau în tabără atâta timp cât norul stătea deasupra Tabernaculului. 19 Când norul rămânea mai multe zile deasupra Tabernaculului, israeliţii păzeau porunca Domnului şi nu porneau. 20 Uneori norul rămânea doar câteva zile deasupra Tabernaculului, astfel că ei rămâneau în tabără la porunca Domnului şi apoi, tot la porunca Domnului porneau. 21 Uneori norul rămânea de seara până dimineaţa, astfel că ei porneau dimineaţa, când norul se ridica. Dacă norul rămânea o zi şi o noapte, ei porneau atunci când se ridica. 22 Dacă norul rămânea deasupra Tabernaculului două zile sau o lună sau mai multe zile, israeliţii rămâneau în tabără şi nu porneau; ei porneau doar atunci când acesta se ridica. 23 La porunca Domnului îşi aşezau tabăra şi la porunca Domnului porneau. Ei păzeau porunca Domnului, porunca Domnului dată prin Moise.
29 Moise i-a zis lui Hobab, fiul midianitului Reuel, socrul lui Moise:
– Pornim către locul despre care Domnul a zis: „Vi-l voi da vouă!“ Vino cu noi şi-ţi vom face bine, căci Domnul
i-a promis binele lui Israel.
30 Dar el i-a răspuns:
– Nu, eu nu voi merge, ci mă voi întoarce în ţara mea şi la rudele mele.
31 Moise însă i-a zis:
– Te rog, nu ne părăsi, pentru că tu ştii unde putem să ne aşezăm tabăra în pustie şi astfel vei fi ca ochii pentru noi. 32 Dacă vei merge cu noi, te vom face părtaş la orice bine pe care ni-l va face Domnul.
33 Şi astfel, ei au pornit de la muntele Domnului şi au mers cale de trei zile. Chivotul Legământului cu Domnul a mers înaintea lor cale de trei zile ca să le caute un loc de odihnă. 34 Norul Domnului era peste ei în ziua când au pornit din tabără.
35 Ori de câte ori Chivotul pornea, Moise zicea:
„Ridică-Te, Doamne!
Duşmanii Tăi să fie împrăştiaţi
şi cei ce Te urăsc să fugă dinaintea feţei Tale!“
36 Şi când se oprea să se odihnească, el zicea:
„Întoarce-te, Doamne,
la mulţimea miilor lui Israel!“
Salutări
1 Pavel, rob al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia[a] lui Dumnezeu, 2 pe care El o promisese mai dinainte prin profeţii Săi în Sfintele Scripturi 3 şi care se referă la Fiul Său – născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, 4 iar în ce priveşte Duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu[b], prin învierea dintre cei morţi – adică la Isus Cristos, Domnul nostru, 5 prin Care am primit harul şi apostolatul, ca să aducem, de dragul Numelui Său, la ascultarea credinţei pe toate neamurile, 6 între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Cristos. 7 Deci, tuturor celor care sunt preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fie sfinţi: har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!
Dorinţa lui Pavel de a vizita Roma
8 Mai întâi, Îi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos, pentru voi toţi, întrucât credinţa voastră este vestită în întreaga lume. 9 Căci Dumnezeu, Căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că îmi aduc aminte neîncetat de voi, 10 cerând întotdeauna în rugăciunile mele ca, cel puţin acum, prin voia lui Dumnezeu, să reuşesc să vin la voi. 11 Căci tânjesc să vă văd, ca să vă fac parte de vreun dar duhovnicesc spre întărirea voastră, 12 pentru ca atât voi, cât şi eu, să fim încurajaţi în acelaşi timp – voi prin credinţa mea, iar eu prin a voastră. 13 Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că de multe ori mi-am propus să vin la voi, ca să am şi printre voi vreun rod, tot aşa cum am şi printre celelalte neamuri, dar până acum am fost împiedicat. 14 Eu sunt dator atât grecilor, cât şi barbarilor[c], atât celor înţelepţi, cât şi celor neştiutori, 15 astfel că, în ce mă priveşte pe mine, sunt dornic să vă predic Evanghelia şi vouă, celor din Roma.
Ucenicii nu pot vindeca un copil demoniac
14 Când au ajuns la mulţime, un om a venit la El, a îngenuncheat înaintea Lui
15 şi I-a zis:
– Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic[a] şi suferă cumplit! El cade adesea în foc şi cade adesea în apă! 16 L-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece.
17 Isus a răspuns:
– O, generaţie necredincioasă şi pervertită! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceţi-l aici la Mine!
18 Isus a certat demonul şi acesta a ieşit afară din el. Şi copilul a fost vindecat chiar în ceasul acela.
19 Atunci ucenicii au venit doar ei la Isus şi L-au întrebat:
– Noi de ce n-am putut să-l scoatem?
20 El le-a răspuns:
– Din pricina puţinei voastre credinţe! Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un bob de muştar, aţi zice acestui munte: „Mută-te de aici, acolo!“, iar el s-ar muta! Nimic nu v-ar fi imposibil! 21 (Dar acest soi de demoni nu iese afară decât cu rugăciune şi post.)[b]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.