Book of Common Prayer
Psalmul 26
Al lui David
1 Doamne, dezvinovăţeşte-mă,
căci umblu în integritate!
Mă încred în Domnul
fără şovăire.
2 Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă,
curăţeşte-mi adâncul fiinţei şi inima!
3 Îndurarea Ta este mereu înaintea ochilor mei
şi umblu neîncetat în adevărul Tău.
4 Nu mă aşez laolaltă cu bărbaţii înşelători,
şi nu mă întovărăşesc cu cei vicleni.
5 Urăsc adunarea răufăcătorilor
şi nu mă aşez laolaltă cu cei răi.
6 Îmi spăl mâinile în nevinovăţie
şi aşa înconjor altarul Tău, Doamne,
7 ca să fac să răsune mulţumirea
şi să povestesc toate minunile Tale.
8 Doamne, eu iubesc Casa în care locuieşti
şi locul unde sălăşluieşte slava Ta!
9 Nu-mi lua sufletul împreună cu cei păcătoşi,
nici viaţa – împreună cu vărsătorii de sânge,
10 pe ale căror mâini este nelegiuire
şi a căror dreaptă este plină de mită.
11 Cât despre mine, eu umblu în integritate!
Izbăveşte-mă şi îndură-te de mine!
12 Piciorul meu stă pe loc drept.
Voi binecuvânta pe Domnul în adunări!
Psalmul 28
Al lui David
1 Doamne, către Tine strig!
Stânca mea, nu rămâne surd la strigătul meu,
ca nu cumva, tăcând faţă de mine,
să mă asemăn cu cei care se coboară în groapă!
2 Ascultă glasul rugilor mele,
atunci când strig către Tine după ajutor,
atunci când îmi ridic mâinile
spre Locul Tău Preasfânt!
3 Nu mă condamna împreună cu cei răi,
împreună cu răufăcătorii,
cu cei ce vorbesc de pace semenului lor,
dar în inima lor este numai răutate.
4 Răsplăteşte-le după faptele lor,
după răutatea lucrărilor lor;
după faptele mâinilor lor să le răsplăteşti!
Întoarce asupra lor răsplata cuvenită!
5 Pentru că ei nu iau aminte la lucrările Domnului
şi la faptele mâinilor Lui,
El îi va dărâma
şi nu îi va mai zidi la loc!
6 Binecuvântat să fie Domnul,
căci El a ascultat glasul rugilor mele!
7 Domnul este tăria mea şi scutul meu!
În El mi se încrede inima, şi sunt ajutat.
De aceea inima mea chiuie de bucurie
şi-I aduc mulţumiri prin cântecele mele!
8 Domnul este tăria poporului Său!
El este fortăreaţă izbăvitoare pentru unsul Său.
9 Mântuieşte-Ţi poporul!
Binecuvântează-Ţi moştenirea!
Păstoreşte-i şi sprijină-i pe vecie!
Psalmul 36
Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului.
1 O rostire cu privire la nelegiuirea celui rău
se află înăuntrul inimii mele:
Nu este frică de Dumnezeu
înaintea ochilor lui.[a]
2 Căci se măguleşte prea mult în ochii săi
ca să-şi mai găsească păcatul şi să-l urască.
3 Cuvintele gurii lui sunt rele şi înşelătoare;
a încetat să mai fie înţelept şi să facă binele.
4 Plănuieşte răul chiar şi în aşternutul său,
stă pe o cale care nu este bună
şi nu respinge răul.
5 Doamne, îndurarea Ta ajunge până la ceruri
şi credincioşia Ta – până la nori!
6 Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu
şi judecata Ta – ca adâncul cel mare!
Doamne, Tu dai izbăvire atât oamenilor, cât şi animalelor!
7 Cât de scumpă este îndurarea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale îşi caută adăpost
fiii oamenilor.[b]
8 Ei se satură de belşugul casei Tale
şi Tu le dai să bea din râul desfătărilor Tale.
9 Căci la Tine este izvorul vieţii
şi prin lumina Ta vedem lumina.
10 Continuă să-Ţi arăţi îndurarea faţă de cei ce Te cunosc,
şi dreptatea faţă de cei cu inima dreaptă!
11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru,
iar mâna celor răi să nu mă izgonească!
12 Au şi căzut făcătorii de rele!
Au fost aruncaţi şi nu se mai pot ridica!
Psalmul 39
Pentru dirijor. Pentru Iedutun[a]. Un psalm al lui David.
1 Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele
ca să nu păcătuiesc cu limba!
Îmi voi pune frâu gurii,
cât timp se va afla cel rău în prezenţa mea!“
2 Am rămas deci mut, în tăcere,
nerostind nici măcar o vorbă bună;
dar durerea mi-a fost răscolită.
3 Îmi ardea inima în piept
şi un foc îmi mistuia şoaptele!
Atunci mi-a venit cuvânt pe limbă:
4 „Doamne, descoperă-mi sfârşitul!
Care este măsura zilelor mele?
Fă-mă să ştiu cât sunt de trecător.
5 Tu mi-ai dat zile cât un lat de palmă,
iar lungimea vieţii mele este o nimica toată înaintea Ta.
Într-adevăr omul este doar o suflare. “Sela
6 Într-adevăr, omul călătoreşte ca umbra[b];
el se agită degeaba,
adunând comori pe care nu ştie cine le va moşteni.
7 Şi acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne?
Nădejdea mea este în Tine!
8 Izbăveşte-mă de toate nelegiuirile mele,
nu mă lăsa de batjocura nebunului!
9 Stau totuşi mut şi nu-mi deschid gura,
pentru că Tu ai îngăduit aceasta.
10 Abate-Ţi lovitura de la mine,
căci sunt zdrobit de lovitura mâinii Tale!
11 Pedepsind păcatul, tu disciplinezi pe fiecare
şi îi prăpădeşti ca molia, ce are mai scump.
Într-adevăr, omul este doar o suflare!Sela
12 Doamne, ascultă-mi rugăciunea
şi ia aminte la strigătul meu de ajutor!
Nu rămâne surd la plânsetul meu,
căci, faţă de Tine, sunt doar un pribeag,
un peregrin ca toţi strămoşii mei!
13 Abate-Ţi privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăşi,
până nu mă duc şi nu voi mai fi!
16 Mai bine puţin, dar cu frică de Domnul,
decât o mare bogăţie cu tulburare.
17 Mai bine o mâncare de legume unde este dragoste,
decât un bou îngrăşat unde este ură.
18 Omul iute la mânie provoacă certuri,
dar cel încet la mânie potoleşte cearta.
19 Drumul leneşului este ca o barieră de spini,
dar cărarea celor drepţi este netezită.
20 Un fiu înţelept aduce bucurie tatălui său,
dar omul prost îşi dispreţuieşte mama.
21 Prostia este o bucurie pentru cel fără minte,
dar omul priceput păstrează drumul drept.
22 Fără sfat planurile dau greş,
dar ele reuşesc când sunt mulţi sfetnici.
23 Pentru un om este o bucurie să dea un răspuns iscusit
şi ce bună este o vorbă spusă la timpul potrivit!
24 Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus,
ca să-l abată de la Locuinţa Morţilor, care este jos.
25 Domnul distruge casa celor mândri,
dar întăreşte hotarele văduvei.
26 Gândurile rele sunt o urâciune înaintea Domnului,
dar cuvintele plăcute sunt curate.
27 Cel lacom de câştig aduce necaz asupra familiei lui,
dar cel ce urăşte mita va trăi.
28 Inima celui drept cântăreşte răspunsurile,
dar gura celor răi împroaşcă lucruri rele.
29 Domnul este departe de cei răi,
dar ascultă rugăciunea celor drepţi.
30 O privire voioasă[a] înveseleşte inima
şi veştile bune dau sănătate oaselor.
31 Cel ce ascultă mustrarea care duce la viaţă
va locui printre înţelepţi.
32 Cine ignoră corectarea se dispreţuieşte pe sine,
dar cine ascultă mustrarea dobândeşte înţelepciune.
33 Frica de Domnul îl învaţă pe om înţelepciunea,[b]
iar smerenia merge înaintea gloriei.
18 Timotei, copilul meu, îţi dau această poruncă potrivit cu profeţiile rostite mai înainte cu privire la tine, pentru ca, prin ele, să te lupţi lupta cea bună, 19 având credinţă şi o conştiinţă bună, de care unii n-au mai ţinut seama şi au eşuat în ce priveşte credinţa. 20 Printre ei sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat pe mâna lui Satan[a], ca să înveţe să nu mai blasfemieze.
Sfaturi cu privire la închinare
2 Înainte de toate, te îndemn să faci cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii, 2 pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt în poziţii înalte, ca să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi demnitatea. 3 Acest lucru este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, 4 Care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoaşterea adevărului.
5 Căci este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Cristos Isus, 6 Care S-a dat pe Sine Însuşi ca răscumpărare pentru toţi – despre aceasta s-a depus mărturie la timpul potrivit. 7 Pentru aceasta am fost pus predicator, apostol – spun adevărul, nu mint – şi învăţător al neamurilor în credinţă şi adevăr.
8 Vreau deci ca bărbaţii să se roage în orice loc, ridicând spre cer mâini sfinte[b], fără mânie şi fără ceartă.
33 Ori faceţi[a] pomul bun şi roadele lui bune, ori faceţi pomul stricat şi roadele lui stricate[b]. Căci pomul este recunoscut după roadele sale. 34 Pui de vipere, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi?! Căci din belşugul inimii vorbeşte gura! 35 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. 36 Vă spun că, în Ziua Judecăţii, oamenii vor da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor, pe care l-au rostit. 37 Căci din cuvintele tale vei fi achitat şi din cuvintele tale vei fi condamnat.
Semnul profetului Iona
38 Atunci unii dintre cărturari şi dintre farisei I-au zis:
– Învăţătorule, vrem să vedem un semn[c] de la Tine!
39 Însă Isus le-a răspuns:
– O generaţie rea şi adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul profetului Iona. 40 Căci aşa cum Iona a stat în pântecele peştelui uriaş[d] timp de trei zile şi trei nopţi, tot aşa va sta şi Fiul Omului, timp de trei zile şi trei nopţi, în inima pământului. 41 Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată alături de această generaţie şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la predica lui Iona, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Iona! 42 Împărăteasa din sud se va scula la judecată alături de generaţia aceasta şi o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Solomon!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.