Previous Prev Day Next DayNext

Book of Common Prayer

Daily Old and New Testament readings based on the Book of Common Prayer.
Duration: 861 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Psalmii 5-6

Psalmul 5

Pentru dirijor. De cântat cu fluiere[a]. Un psalm al lui David.

Ascultă-mi plângerea, Doamne,
    ia aminte la suspinul meu!
Ascultă strigătul meu,
    Împăratul meu şi Dumnezeul meu,
        căci Ţie mă rog!
Doamne, ascultă-mi glasul dimineaţa,
    dimineaţa când stau gata pregătit înaintea Ta şi aştept.

Căci Tu nu eşti un Dumnezeu Căruia să-I placă răutatea
    iar cel rău nu-Ţi poate sta în preajmă.
Nici lăudăroşii nu pot sta înaintea ochilor Tăi,
    iar Tu îi urăşti pe toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea
şi-i dai pierzării pe cei ce rostesc minciuni.
    Domnul îi detestă pe oamenii setoşi de sânge şi înşelători.

Eu însă, prin marea Ta îndurare[b],
    voi intra în Casa Ta
şi, în frică de Tine,
    mă voi prosterna cu faţa spre Templul[c] Tău cel sfânt.
Doamne, condu-mă cu dreptatea Ta,
    din pricina duşmanilor mei!
        Netezeşte cărarea Ta înaintea mea!

Căci nu este nimic adevărat în gura lor,
    iar inima le este plină de nimicire.
Gâtlejul le este un mormânt deschis;
    cu limbile lor ei înşală[d].
10 Osândeşte-i, Dumnezeule!
    Să cadă prin propriile lor uneltiri!
Pentru multele lor păcate, izgoneşte-i,
    căci s-au răzvrătit împotriva Ta!

11 Să se bucure toţi cei ce-şi găsesc refugiul în Tine!
    Pe vecie să strige de bucurie!
Ocroteşte-i Tu,
    ca să strige de bucurie
        toţi cei ce iubesc Numele Tău.
12     Căci Tu îi binecuvântezi pe cei drepţi, Doamne,
        iar bunăvoinţa Ta le ţine loc de scut.

Psalmul 6

Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi, în şeminit[e]. Un psalm al lui David.

Doamne, nu mă mustra în mânia Ta
    şi nu mă disciplina în furia Ta!
Îndură-te de mine, Doamne, căci sunt slab!
    Vindecă-mă, Doamne, căci fiinţa-mi[f] este îngrozită!
Sufletul mi-e îngrozit de tot,
    iar Tu, Doamne, până când întârzii?

Întoarce-Te, Doamne, eliberează-mi sufletul,
    mântuieşte-mă din pricina îndurării Tale,
căci morţii nu Te mai pomenesc
    şi în Locuinţa Morţilor[g] cine Te mai laudă?

Sunt sleit de atâtea suspine!
    În fiecare noapte îmi scald patul
        şi-mi inund aşternutul cu lacrimi.
Mi s-au prăpădit ochii de atâta întristare,
    mi-a slăbit vederea din pricina tuturor vrăjmaşilor mei!

Depărtaţi-vă de la mine, voi, toţi cei ce săvârşiţi răul,
    căci Domnul a auzit glasul bocetului meu!
Domnul a auzit ruga mea,
    Domnul mi-a primit rugăciunea!
10 Toţi duşmanii mei vor fi făcuţi de ruşine şi nespus de îngroziţi;
    vor da înapoi şi vor fi acoperiţi de ruşine într-o clipă.

Psalmii 10-11

Psalmul 10

De ce stai departe, Doamne,
    şi Te ascunzi în vreme de necaz?

Cel rău îl urmăreşte cu îngâmfare pe sărman,
    prinzându-l în planurile pe care le-a urzit.
Căci cel rău se laudă cu dorinţele sufletului său,
    binecuvântându-l pe cel lacom şi dispreţuindu-L pe Domnul.
În aroganţa lui, cel rău gândeşte tot timpul:
    Dumnezeu nu pedepseşte! Nu este Dumnezeu!“.[a]
Căile lui sunt prospere în orice vreme;
    judecăţile Tale sunt departe de el;
        el suflă cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor săi.
El zice în inima lui: „Nu mă voi clătina!
    Nu voi suferi niciodată!“
Gura îi este plină de blestem, înşelătorii şi ameninţări;
    sub limba lui este numai necaz şi nelegiuire.
El locuieşte în ascunzişurile din preajma aşezărilor;
    îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat;
        îşi urmăreşte victimele.
Pândeşte din cotlon ca leul din desiş,
    pândeşte să-l prindă pe sărman,
        să-l prindă pe sărman şi să-l atragă în laţul lui.
10 Victimele lui sunt zdrobite şi se prăbuşesc;
    cad sub puterea lui.
11 El îşi zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat!
    Pe veci Şi-a ascuns faţa, ca să nu mai vadă!“

12 Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ţi mâna!
    Nu-i uita pe cei sărmani!
13 De ce-L dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu?
    De ce zice în inima lui: „Tu nu pedepseşti!“?
14 Tu însă vezi necazul şi mâhnirea;
    te uiţi, ca să le iei în mâna Ta!
Ţie Îţi este încredinţat cel fără ajutor;
    Tu eşti ajutorul orfanului.
15 Fărâmă deci braţul celui rău şi al celui nelegiuit;
    cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!

16 Domnul este Împărat în veci de veci!
    Neamurile vor pieri din ţara Lui!
17 Tu, Doamne, asculţi dorinţa celor sărmani;
    Tu le întăreşti inima, plecându-Ţi urechea la cererea lor,
18 ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit,
    pentru ca omul, care este din ţărână, să nu mai insufle groaza.

Psalmul 11

Pentru dirijor. Al lui David.

La Domnul găsesc adăpost! Cum puteţi să-mi spuneţi:
    „Fugi în munţii voştri ca o pasăre“?
Cei răi îşi încordează arcul,
    îşi potrivesc săgeata pe coardă,
ca să-l ţintească pe întuneric
    pe cel cu inima cinstită.
Când temeliile se surpă,
    ce mai poate face cel drept?

Domnul este în Templul Său cel sfânt,
    Domnul este pe tronul Lui din ceruri.
Ochii Lui privesc
    şi pleoapele Lui îi cercetează pe fiii oamenilor.
Domnul îl cercetează pe cel drept,
    dar pe cel rău şi pe cel ce iubeşte violenţa,
        sufletul Lui îi urăşte.[b]
Peste cei răi va face să plouă cărbuni aprinşi şi pucioasă,
    un vânt dogoritor este cupa de care au parte,
căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea,
    iar cei drepţi privesc faţa Lui.

Proverbe 4

Înţelepciunea este cel mai important lucru

Ascultaţi, fiilor, povaţa unui tată;
    fiţi atenţi şi veţi dobândi pricepere!
Eu vă dau îndrumări bune,
    nu respingeţi învăţătura mea!
Pe când eram băiat în casa tatălui meu
    şi fiul gingaş şi unic al mamei,
mi se repeta şi mi se spunea:
    „Primeşte cuvintele mele cu toată inima ta,
        păstrează îndrumările mele şi vei trăi!
Dobândeşte înţelepciunea, dobândeşte priceperea!
    Nu uita cuvintele mele şi nu te îndepărta de ele!
Nu uita înţelepciunea şi ea te va proteja!
    Iubeşte-o, şi ea te va ocroti!
Înţelepciunea este cea mai importantă;
    de aceea dobândeşte înţelepciunea
        şi, cu orice preţ[a], dobândeşte priceperea!
Preţuieşte-o şi ea te va înălţa;
    îmbrăţişeaz-o şi ea îţi va aduce onoare!
Ea îţi va pune pe cap o cunună graţioasă,
    îţi va da o coroană frumoasă.“

10 Ascultă, fiul meu, acceptă cuvintele mele
    şi anii vieţii tale vor fi lungi!
11 Eu te îndrum pe calea înţelepciunii
    şi te conduc de-a lungul cărărilor drepte.
12 Când vei merge, paşii nu-ţi vor fi tulburaţi;
    când vei alerga, nu te vei împiedica.
13 Perseverează în învăţătură, nu o neglija!
    Păstreaz-o, căci ea este viaţa ta!
14 Nu-ţi pune piciorul pe cărarea ticăloşilor
    şi nu merge pe calea oamenilor răi!
15 Evit-o, nu trece pe ea!
    Întoarce-te şi mergi pe calea ta!
16 Aceia nu pot să doarmă dacă n-au făcut ceva rău;
    le piere somnul dacă nu fac pe cineva să se împiedice.
17 Ei mănâncă pâinea ticăloşiei
    şi beau vinul violenţei.

18 Cărarea celor drepţi este ca licărirea zorilor
    care străluceşte tot mai mult până în plinul zilei.
19 Dar calea celor răi este ca întunecimea,
    ei nu ştiu de ce se vor împiedica.

20 Fiul meu, fii atent la ceea ce îţi spun,
    ascultă cu atenţie cuvintele mele!
21 Nu-ţi îndepărta privirea de la ele,
    păstrează-le în adâncul inimii tale,
22 căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc
    şi sănătate pentru tot trupul lor.
23 Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice,
    căci din ea ies izvoarele vieţii!
24 Îndepărtează înşelăciunea din gura ta
    şi înlătură ipocrizia de pe buzele tale!
25 Ochii tăi să privească direct înainte,
    şi pleoapele tale să ţintească drept înaintea ta.
26 Netezeşte-ţi cărarea picioarelor tale,
    şi toate căile tale să fie trainice.
27 Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga!
    Îndepărtează-ţi piciorul de la rău!

1 Ioan 4:7-21

Dragostea este din Dumnezeu

Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că dragostea este din Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-L cunoaşte pe Dumnezeu! Cel ce nu iubeşte nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. Prin aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu între noi: Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu[a], ca să trăim prin El. 10 Dragostea constă în aceasta: nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi şi L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. 11 Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu, atunci şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii. 12 Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui este făcută desăvârşită în noi.

13 Prin aceasta cunoaştem că rămânem în El, şi El în noi: pentru că ne-a dat din Duhul Său. 14 Iar noi am văzut şi depunem mărturie că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii. 15 Dacă cineva mărturiseşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu rămâne în el, iar el în Dumnezeu. 16 Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu în noi.

Dumnezeu este dragoste, iar cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el. 17 În felul acesta, dragostea lui Dumnezeu este făcută desăvârşită în noi, pentru ca noi să avem îndrăzneală în ziua judecăţii, fiindcă, în lumea aceasta, cum este El, aşa suntem şi noi. 18 În dragoste nu există frică, ci dragostea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are de-a face cu pedeapsa. Cel ce se teme n-a fost făcut desăvârşit în dragoste. 19 Noi iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi. 20 Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu“, dar îşi urăşte fratele, este un mincinos; căci dacă nu-l iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, nu-L poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut. 21 Şi porunca pe care o avem de la El este aceasta: cine-L iubeşte pe Dumnezeu, să-şi iubească şi fratele!

Matei 11:7-15

În timp ce plecau ei, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan:

– Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată că cei ce poartă haine fine sunt în palatele regilor! Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Vă spun că da, şi chiar mai mult decât un profet! 10 Acesta este cel despre care a fost scris:

„Iată, Îl trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu,
    care va pregăti calea înaintea Ta!“[a]

11 Adevărat vă spun că, între cei născuţi din femei, nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia Cerurilor este mai mare decât el. 12 Din zilele lui Ioan Botezătorul şi până acum, în Împărăţia Cerurilor se dă buzna şi cei năvalnici pun mâna pe ea.[b] 13 Căci până la Ioan au profeţit toţi Profeţii şi Legea. 14 Şi, dacă vreţi să acceptaţi ce vă spun, el este Ilie care urma să vină![c] 15 Cel ce are urechi, să audă!

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.