Book of Common Prayer
Psalmul 63
Un psalm al lui David compus pe când era în pustia lui Iuda
1 Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu!
Te caut cu ardoare;
îmi însetează sufletul după Tine,
îmi tânjeşte trupul după Tine
într-un pământ uscat, sterp
şi fără apă.
2 Da, Te-am văzut în Lăcaşul Tău cel sfânt
şi am privit la tăria şi la slava Ta.
3 Pentru că îndurarea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa,
de aceea buzele mele Te vor lăuda.
4 Aşadar, Te voi binecuvânta toată viaţa mea
şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile
5 Sufletul meu se satură de Tine ca de nişte bucate grase şi miezoase,
iar gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze.
6 Îmi amintesc de Tine în aşternutul meu;
în timpul străjilor nopţii[a] cuget la Tine.
7 Căci Tu eşti ajutorul meu,
strig de bucurie la umbra aripilor Tale!
8 Sufletul meu este lipit de Tine,
dreapta Ta mă sprijină.
9 Aceia care caută să-mi ia viaţa sunt sortiţi nimicirii:
vor merge în adâncimile pământului,
10 vor fi trecuţi prin ascuţişul sabiei,
vor fi prada şacalilor.
11 Regele însă se va bucura în Dumnezeu!
Oricine jură pe Numele Lui se va lăuda,
căci gura mincinoasă va fi astupată.
Psalmul 98
Un psalm
1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
căci El a făcut minuni.
Mâna lui cea dreaptă şi braţul Lui cel sfânt
I-au adus victorie!
2 Domnul Îşi face cunoscută mântuirea;
Îşi descoperă dreptatea înaintea neamurilor.
3 El Şi-a amintit de îndurarea şi de credincioşia
promisă casei lui Israel;
toate marginile pământului au văzut
mântuirea Dumnezeului nostru.
4 Strigaţi către Domnul, toţi locuitorii pământului!
Chiuiţi, strigaţi de bucurie, cântaţi!
5 Cântaţi Domnului cu lira,
cu lira şi cu cântece din gură,
6 cu trâmbiţe şi cu sunet de corn,
strigaţi înaintea Împăratului, a Domnului!
7 Să vuiască marea şi tot ce este în ea,
lumea şi toţi locuitorii ei!
8 Râurile să bată din palme,
munţii să strige de bucurie cu toţii
9 înaintea Domnului,
Care vine să judece pământul.
El va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele cu nepărtinire!
Psalmul 103
Al lui David
1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul,
şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
2 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul
şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
3 El îţi iartă toate nelegiuirile,
îţi vindecă toate bolile,
4 îţi răscumpără viaţa din groapă,
te învăluie cu îndurare şi milă,
5 îţi satură de bunătăţi dorinţele
şi astfel te face să întinereşti ca vulturul.
6 Domnul le face dreptate
şi judecată tuturor celor asupriţi.
7 El Şi-a descoperit căile Sale lui Moise
şi lucrările Sale – fiilor lui Israel.
8 Domnul este îndurător şi milostiv,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 El nu se ceartă veşnic
şi nu ţine mânie pe vecie.
10 El nu ne face după păcatele noastre
şi nu ne răsplăteşte după nelegiuirile noastre,
11 ci cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este şi îndurarea Lui pentru cei ce se tem de El;
12 cât de departe este răsăritul de apus,
tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13 Cum se îndură un tată de copiii lui,
aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El,
14 căci El ştie din ce suntem făcuţi;
Îşi aminteşte că suntem ţărână.
15 Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba.
Înfloreşte ca floarea de pe câmp,
16 iar când trece un vânt peste ea, nu mai este
şi nu i se mai cunoaşte locul unde a fost.
17 Însă îndurarea Domnului este din veşnicie în veşnicie pentru cei ce se tem de El,
iar dreptatea Lui, pentru copiii copiilor lor,
18 pentru cei ce păzesc legământul Lui
şi pentru cei ce îşi amintesc poruncile Lui, ca să le împlinească.
19 Domnul Şi-a statornicit tronul în ceruri,
iar domnia Lui îi cuprinde pe toţi.
20 Binecuvântaţi-L pe Domnul, îngeri ai Lui tari în putere,
care-I împliniţi porunca,
care ascultaţi glasul cuvântului Lui!
21 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate oştile Lui,
slujitorii Lui, care-I împliniţi voia!
22 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate lucrările Lui,
din toate locurile stăpânirii Lui!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Instrucţiuni privind veşmintele preoţilor
28 Apoi adu-i lângă tine, dintre israeliţi, pe fratele tău, Aaron, şi pe fiii săi, Nadab şi Abihu, Elazar şi Itamar, ca să-Mi împlinească slujba de preoţi. 2 Fratelui tău, Aaron, să-i faci veşminte sfinte, ca acestea să-i confere demnitate şi să-i servească drept podoabă; 3 să vorbeşti cu toţi acei oameni pricepuţi, pe care i-am umplut cu un duh de înţelepciune, să facă veşmintele lui Aaron, ca să fie sfinţit şi să-Mi împlinească slujba de preot. 4 Acestea sunt veşmintele pe care trebuie să le facă: un pieptar, un efod, o mantie, o tunică ţesută, o mitră şi un brâu. Atunci când vor face aceste veşminte sfinte pentru fratele tău, Aaron, şi pentru fiii săi, ca aceştia să-Mi împlinească slujba de preoţi,
30 Pe pieptarul judecăţii să fixezi Urimul şi Tumimul[a]; ele vor fi pe inima lui Aaron atunci când va merge înaintea Domnului. În acest fel, Aaron va purta întotdeauna pe inima sa judecata israeliţilor când va fi înaintea Domnului.
Instrucţiuni cu privire la alte veşminte ale preoţilor
31 Mantia efodului să o faci din fir de culoare albastră. 32 Să aibă o deschizătură pentru cap ca şi deschizătura unei cămăşi cu zale[b], cu un tiv ţesut de jur împrejurul ei, ca să nu se rupă. 33 Pe marginea de jos, de jur împrejur, să-i faci rodii din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, cu clopoţei din aur între ele; 34 să fie câte un clopoţel de aur şi o rodie, un clopoţel de aur şi o rodie, pe marginea de jos a mantiei, de jur împrejur. 35 Aaron să poarte mantia atunci când va face slujba; când va intra în Locul Sfânt, înaintea Domnului şi când va ieşi de acolo, se va auzi sunetul clopoţeilor şi astfel el nu va muri.
36 Să faci apoi o plăcuţă din aur curat şi să gravezi pe ea, aşa cum se gravează un sigiliu: «Sfânt pentru Domnul.» 37 Să o prinzi pe mitră cu o sfoară albastră; ea să se afle în partea din faţă a mitrei. 38 Să fie pe fruntea lui Aaron, iar Aaron va purta asupra lui fărădelegile israeliţilor, când ei îşi vor aduce darurile sfinte; să fie întotdeauna pe fruntea sa, pentru ca ei să fie acceptaţi înaintea Domnului.
Ceasul de pe urmă şi venirea anticristului
18 Copilaşilor, este ceasul de pe urmă! Şi după cum aţi auzit că vine anticristul, să ştiţi că acum sunt mulţi anticrişti. Prin aceasta ştim că este ceasul de pe urmă. 19 Ei au ieşit dintre noi, dar nu erau dintre noi. Căci, dacă ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi, dar, ieşind, au arătat că nu toţi sunt dintre noi. 20 Voi aveţi ungerea[a] de la Cel Sfânt şi voi toţi aveţi cunoaştere[b]. 21 Nu v-am scris fiindcă nu cunoaşteţi adevărul, ci pentru că-l cunoaşteţi şi pentru că din adevăr nu iese nici o minciună. 22 Cine este mincinosul, dacă nu cel care neagă că Isus este Cristosul[c]? Acela este anticristul: cel care-I neagă pe Tatăl şi pe Fiul. 23 Oricine-L neagă pe Fiul nu-L are nici pe Tatăl. Cel care-L mărturiseşte pe Fiul Îl are şi pe Tatăl. 24 Ceea ce aţi auzit de la început, să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ceea ce aţi auzit de la început, atunci şi voi veţi rămâne în Fiul şi în Tatăl. 25 Şi promisiunea pe care El ne-a făcut-o este aceasta: viaţa veşnică.
26 V-am scris aceste lucruri cu privire la cei ce încearcă să vă ducă în rătăcire. 27 Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi nu aveţi nevoie ca cineva să vă înveţe, ci, aşa cum ungerea Lui vă învaţă cu privire la toate lucrurile, iar ea este adevărată şi nu este o minciună, rămâneţi în El, aşa cum v-a învăţat ea.
Copii ai lui Dumnezeu
28 Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când El Se va arăta, să avem îndrăzneală şi să nu fim daţi de ruşine înaintea Lui, la arătarea Lui. 29 Dacă ştiţi că El este drept, atunci ştiţi că oricine face ceea ce este drept este născut din El.
Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni
30 Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au povestit tot ce făcuseră şi tot ce-i învăţaseră pe oameni. 31 Isus le-a zis: „Veniţi cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, şi odihniţi-vă puţin!“ Căci erau mulţi care veneau şi plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.
32 Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu. 33 Dar mulţi i-au văzut plecând şi i-au recunoscut, aşa că oameni din toate cetăţile au alergat pe jos până acolo şi au sosit înaintea lor. 34 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-au păstor. Şi a început să-i înveţe multe lucruri.[a]
35 Fiindcă ora era deja târzie, ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis:
– Locul acesta este pustiu şi ora este deja târzie. 36 Dă-le drumul mulţimilor să meargă prin cătunele din împrejurimi şi prin sate ca să-şi cumpere ceva să mănânce!
37 Însă Isus le-a zis:
– Daţi-le voi să mănânce!
Ei L-au întrebat:
– De unde să luăm două sute de denari[b] şi să ne ducem să cumpărăm pâine, ca să le dăm să mănânce?
38 Isus i-a întrebat:
– Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi!
După ce au văzut câte pâini aveau, ei I-au răspuns:
– Cinci, şi doi peşti.
39 Isus le-a poruncit să-i aşeze pe toţi pe iarba verde, în grupuri. 40 Ei s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci. 41 Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile şi apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulţimilor. De asemenea, a împărţit tuturor şi cei doi peşti. 42 Au mâncat toţi şi s-au săturat; 43 şi au strâns douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase şi cu ceea ce rămăsese din peşti. 44 Cei ce mâncaseră (pâinile)[c] erau cinci mii de bărbaţi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.