Book of Common Prayer
Psalmul 105
1 Mulţumiţi Domnului, chemaţi Numele Lui!
Faceţi cunoscute printre popoare isprăvile Lui!
2 Cântaţi-I, cântaţi în cinstea Lui,
vestiţi toate minunile Lui!
3 Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor ce-L caută pe Domnul!
4 Căutaţi pe Domnul şi puterea Lui,
căutaţi întotdeauna faţa Lui!
5 Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut,
de semnele Sale şi de judecăţile rostite de gura Sa,
6 urmaşi ai robului Său Avraam,
fii ai lui Iacov, aleşii Lui!
7 El este Domnul, Dumnezeul nostru,
şi judecăţile Lui se împlinesc pe tot pământul.
8 El Îşi aduce aminte mereu de legământul Lui,
de cuvântul pe care l-a poruncit pentru o mie de generaţii,
9 de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam,
de jurământul Lui către Isaac,
10 pe care l-a întărit faţă de Iacov printr-o hotărâre
şi faţă de Israel – printr-un legământ veşnic,
11 spunând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului,
ca parte a moştenirii voastre.“
12 Pe atunci erau doar câţiva bărbaţi
– puţini la număr – şi erau peregrini în ţară;
13 călătoreau de la un neam la altul,
de la un regat la altul.
14 El nu a îngăduit nici unui om să-i asuprească
şi a mustrat regi din pricina lor:
15 „Nu vă atingeţi de unşii Mei
şi nu-i vătămaţi pe profeţii Mei!“
16 A chemat foametea peste ţară
şi a distrus orice provizie de hrană[a].
17 Trimisese înaintea lor un om,
pe Iosif, care a fost vândut ca sclav.
18 I-au strâns picioarele în lanţuri,
iar gâtul i-a fost pus în fiare,
19 până a venit vremea să se împlinească cuvintele Lui,
să se dovedească Cuvântul Domnului faţă de el.
20 Atunci regele a trimis să-l dezlege
şi conducătorul popoarelor – să-l elibereze.
21 L-a pus stăpân peste casa lui
şi conducător peste toate proprietăţile lui,
22 ca să-i lege după bunu-i plac pe prinţii lui
şi să-i înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.
23 Atunci Israel a venit în Egipt,
Iacov a locuit ca străin în ţara lui Ham.
24 Dumnezeu Şi-a înmulţit poporul foarte mult
şi i-a făcut mai tari decât pe duşmanii lor.
25 Acestora le-a schimbat inima, ca să-I urască poporul
şi să se poarte mişeleşte cu slujitorii Săi.
26 L-a trimis pe Moise, robul Său,
şi pe Aaron pe care-l alesese.
27 Ei au înfăptuit printre duşmani semnele Lui
şi au făcut minuni în ţara lui Ham.
28 A trimis întunericul şi s-a făcut beznă;
Moise şi Aaron nu s-au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui.
29 Le-a prefăcut apa în sânge
şi le-a omorât peştii.
30 Ţara lor a mişunat de broaşte,
care au ajuns până şi în odăile palatelor lor.
31 Când a grăit El, au sosit roiuri de muşte
şi păduchi în tot ţinutul lor.
32 Le-a prefăcut ploile în grindină
şi în flăcări de foc ce au căzut peste ţara lor.
33 Le-a lovit viile şi smochinii
şi le-a rupt copacii din teritoriul lor.
34 Când a grăit El, au sosit roiuri de lăcuste[b],
lăcuste[c] fără număr,
35 care le-au devorat toată verdeaţa din ţară,
toate roadele pământului lor.
36 I-a lovit pe întâii născuţi din ţara lor,
pârga puterii lor.
37 El i-a scos pe israeliţi de acolo cu argint şi cu aur
şi n-a fost unul din seminţiile Lui care să şovăiască.
38 Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor,
căci îi îngroziseră.
39 El a întins un nor ca să le fie învelitoare
şi un foc ca să le dea lumină noaptea.
40 Au cerut, iar El le-a trimis prepeliţe
şi cu pâine din cer i-a săturat.
41 A despicat stânca şi a curs apă;
prin pustii au curs râuri.
42 Şi aceasta pentru că Şi-a amintit de promisiunea Sa cea sfântă,
făcută lui Avraam, robul Său.
43 El Şi-a scos poporul cu bucurie,
Şi-a scos aleşii cu strigăte de veselie.
44 Le-a dat teritoriile neamurilor
şi au moştenit rodul trudei noroadelor,
45 ca să păzească hotărârile Lui
şi să trăiască după învăţăturile[d] Lui.
Lăudaţi-L pe Domnul![e]
Confirmarea legământului
24 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Suiţi-vă la Domnul, tu, Aaron, Nadab, Abihu şi şaptezeci de bărbaţi din sfatul bătrânilor lui Israel, şi închinaţi-vă de departe. 2 Doar Moise să se apropie de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se suie cu el.“
3 Moise s-a întors şi a zis poporului toate cuvintele şi toate poruncile Domnului. Întreg poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.“ 4 Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui şi a ridicat doisprezece stâlpi după cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. 5 A trimis nişte tineri israeliţi care au adus arderi de tot şi au înjunghiat boi ca jertfe de pace[a] în cinstea Domnului. 6 Moise a luat jumătate din cantitatea de sânge şi a turnat-o într-un vas, jumătatea cealaltă stropind-o pe altar. 7 Apoi Moise a luat Cartea Legământului şi a citit-o în auzul întregului popor. Israeliţii au zis: „Vom face tot ce a spus Domnul şi-L vom asculta!“ 8 Atunci Moise a luat sângele şi a stropit poporul, zicând: „Acesta este sângele legământului pe care Domnul l-a încheiat cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.“
Moise pe muntele Sinai
9 După aceea, Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab, Abihu şi cei şaptezeci de bărbaţi din sfatul bătrânilor lui Israel; 10 ei L-au văzut pe Dumnezeul lui Israel. Sub picioarele Lui era ceva ca un fel de lucrare de piatră de safir[b], ca cerul senin. 11 Dumnezeu nu Şi-a întins mâna împotriva conducătorilor israeliţilor; ei L-au văzut pe Dumnezeu şi totuşi au mâncat şi au băut. 12 Domnul i-a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte şi aşteaptă acolo; îţi voi da nişte table de piatră cu Legea şi poruncile pe care le-am scris pentru ca ei să poată fi învăţaţi.“ 13 Moise, împreună cu Iosua care-i slujea, s-a ridicat şi s-a urcat pe muntele lui Dumnezeu. 14 Moise le-a zis celor din sfatul bătrânilor: „Aşteptaţi-ne aici până ne vom întoarce. Aaron şi Hur vor rămâne cu voi, aşa că, dacă va avea cineva vreo neînţelegere, să meargă la ei.“ 15 Moise s-a suit pe munte şi norul a acoperit muntele. 16 Slava Domnului s-a aşezat pe muntele Sinai şi norul l-a acoperit pentru şase zile; în ziua a şaptea, Domnul l-a chemat pe Moise din nor. 17 Înfăţişarea slavei Domnului le apărea israeliţilor ca un foc mistuitor pe vârful muntelui. 18 Moise a intrat în nor şi s-a suit pe munte. El a rămas acolo timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
8 Vedeţi să nu vă înrobească cineva prin vreo filozofie deşartă şi înşelătoare, care ţine de tradiţia oamenilor şi de principiile[a] acestei lumi, şi nu de Cristos. 9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii 10 şi în El, Care este capul oricărei stăpâniri şi autorităţi, sunteţi şi voi compleţi. 11 În El aţi fost şi circumcişi, cu o circumcizie care nu este făcută de mâini omeneşti, ci cu circumcizia lui Cristos, prin dezbrăcarea de firea[b] păcătoasă, 12 fiind îngropaţi împreună cu El prin botez şi înviaţi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, Care L-a înviat din morţi. 13 Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră necircumcisă, Dumnezeu v-a[c] adus la viaţă împreună cu Cristos, când ne-a iertat toate greşelile. 14 El a şters însemnarea[d] cu tot cu regulile ei, care era împotriva noastră şi ni se opunea, a luat-o şi a pironit-o pe cruce. 15 A dezbrăcat de putere stăpânirile şi autorităţile şi le-a făcut de ruşine în văzul tuturor, triumfând asupra lor prin cruce[e].
16 Aşadar, nimeni să nu vă condamne cu privire la ce mâncaţi şi ce beţi sau cu privire la o sărbătoare, sau la o lună nouă[f], sau cu privire la o zi de Sabat, 17 care sunt o umbră a lucrurilor viitoare; trupul[g] însă este al lui Cristos. 18 Nimeni care-şi găseşte plăcerea într-o falsă smerenie şi în închinarea la îngeri[h] să nu vă răpească premiul. Un astfel de om cercetează amănunţit lucrurile pe care pretinde că le-a văzut şi se îngâmfă fără motiv prin gândurile firii[i] lui. 19 El nu se ţine strâns de Cap, din Care tot trupul, sprijinit şi ţinut la un loc prin ligamente şi tendoane, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.
20 Dacă aţi murit împreună cu Cristos faţă de principiile lumii, de ce trăiţi ca şi cum aţi aparţine acestei lumi, ascultând de porunci ca: 21 „Nu atinge!“, „Nu gusta!“, Nu pune mâna!“? 22 Acestea se referă la lucruri care se consumă odată cu folosirea lor; sunt doar porunci şi învăţături ale oamenilor. 23 Ele par să fie bazate pe înţelepciune, prin religia autoimpusă şi falsa smerenie, prin asprimea faţă de trup, însă nu au nici o valoare în ce priveşte înfrânarea dorinţelor naturii păcătoase.
Începutul lucrării lui Isus în Galileea
12 Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. 13 A părăsit Nazaretul şi S-a dus să locuiască în Capernaum, lângă mare[a], în ţinutul lui Zabulon şi al lui Neftali, 14 ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:
15 „Ţinut al lui Zabulon şi ţinut al lui Neftali,
calea spre mare[b], dincolo de Iordan,
Galileea neamurilor!
16 Poporul care locuia în întuneric
a văzut o mare lumină!
Peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii
a răsărit o lumină!“[c]
17 De atunci încolo, Isus a început să predice şi să zică: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.