Previous Prev Day Next DayNext

Book of Common Prayer

Daily Old and New Testament readings based on the Book of Common Prayer.
Duration: 861 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Psalmii 18

Psalmul 18

Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului. David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care l-a eliberat din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis:

Te iubesc, Doamne, Tăria mea!

    Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!
Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
    scutul meu, cornul[a] mântuirii mele, întăritura mea!
Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă,
    şi sunt izbăvit de duşmanii mei.

Mă înfăşuraseră legăturile morţii,
    mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.
Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră,
    mă prinseseră laţurile morţii.
Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,
    am strigat către Dumnezeul meu.
El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt
    şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.

Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul,
    temeliile munţilor s-au zdruncinat,
        s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
Ţâşnea fum din nările Lui
    şi foc mistuitor din gura Lui,
        cărbuni aprinşi ieşeau din ea.
A aplecat cerurile şi a coborât;
    nori negri erau sub picioarele Lui.
10 Călărea pe un heruvim, zbura,
    plutea pe aripile vântului.
11 Întunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ,
    erau ape întunecoase şi nori deşi.
12 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui,
    ieşea grindină şi cărbuni aprinşi.
13 Domnul a tunat din ceruri,
    Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul,
        răspândind grindină şi cărbuni aprinşi[b].
14 Şi-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani;
    a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.
15 La mustrarea Ta, Doamne,
    la suflarea nărilor Tale,
s-au văzut albiile apelor
    şi s-au descoperit temeliile lumii.

16 El S-a întins din înălţime şi m-a apucat,
    m-a scos din apele cele mari,
17 m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic
    şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.
18 Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu,
    dar Domnul mi-a fost sprijin.
19 El m-a scos la loc larg,
    m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine.

20 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
    mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,
21 căci am păzit căile Domnului
    şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
22 Toate judecăţile Lui sunt înaintea mea
    şi nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
23 Am fost integru înaintea Lui
    şi m-am păzit de nelegiuire.
24 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
    după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.

25 Cu cel credincios Tu Te arăţi credincios,
    cu cel drept Tu Te arăţi drept,
26 cu cel integru Tu Te arăţi integru,
    dar cu cel înşelător Tu Te porţi după înşelăciunea lui.
27 Tu mântuieşti poporul smerit,
    dar smereşti pe cel cu ochii trufaşi.
28 Tu îmi aprinzi candela, Doamne!
    Dumnezeul meu îmi luminează întunericul!
29 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor!
    Cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit!

30 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită,
    cuvintele[c] Domnului sunt încercate;
        El este un scut pentru toţi cei ce se se adăpostesc în El.
31 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
    Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie
    şi mi-a făcut desăvârşită calea.
33 El mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor
    şi m-a aşezat pe înălţimi.
34 Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
    astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.
35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
    dreapta Ta mă sprijină,
        ajutorul[d] Tău mă face mare.
36 Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei,
    ca să nu-mi alunece picioarele[e].

37 Îmi urmăresc duşmanii şi-i ajung;
    nu mă întorc până nu-i prăpădesc.
38 Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice;
    ei cad sub picioarele mele.
39 Tu mă încingi cu tărie pentru luptă
    şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.
40 Tu faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea
    şi eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41 Ei strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăveşte;
    strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.
42 Îi pisez făcându-i ca praful în bătaia vântului;
    îi calc ca pe noroiul de pe uliţe.

43 Tu mă scapi de învinuirile poporului,
    mă pui drept căpetenie a neamurilor;
        un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.
44 Fiii străinului dau înapoi în faţa mea;
    de îndată ce mă aud, mă ascultă.
45 Fiii străinului îngălbenesc
    şi ies tremurând din fortăreţele lor.

46 Domnul este viu!
    Binecuvântată să fie Stânca mea!
        Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!
47 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
    Cel Care îmi supune popoare,
48         Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei.
Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei
    şi mă scapi de omul asupritor.

49 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne,
    şi voi cânta laudă Numelui Tău!
50 El dă mari izbăviri regelui Său
    şi arată îndurare unsului Său,
        lui David şi seminţei[f] lui în veac.

Exodul 16:10-22

10 În timp ce Aaron vorbea întregii adunări, ei s-au uitat înspre pustie şi slava Domnului s-a arătat în nor. 11 Domnul i-a vorbit lui Moise astfel: 12 „Am auzit cârtirile israeliţilor; de aceea spune-le: «Între cele două seri[a] veţi avea carne, iar dimineaţa – pâine din belşug; atunci veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“ 13 Seara au venit nişte prepeliţe care au acoperit tabăra; dimineaţa, în jurul taberei, se afla un strat de rouă. 14 Când stratul de rouă s-a ridicat, pe suprafaţa pustiei au rămas nişte boabe mici, ca boabele de gheaţă pe pământ. 15 Când le-au văzut, neştiind ce sunt, israeliţii şi-au zis unii altora: „Oare ce sunt acestea?“ Moise le-a zis: „Este pâinea pe care Domnul v-a dat-o s-o mâncaţi. 16 Domnul a poruncit ca fiecare om să adune cât îi trebuie pentru hrană şi anume un omer[b] de fiecare persoană, după numărul celor din cortul lui. Să adunaţi pentru fiecare persoană din cortul vostru.“ 17 Israeliţii au făcut astfel: unii au adunat mai mult, alţii mai puţin. 18 După ce au măsurat-o cu omerul, au văzut că celui ce a adunat mai mult nu i-a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puţin nu a dus lipsă; fiecare om a adunat după nevoile lui. 19 Deşi Moise le-a zis să nu lase nimic din ea până dimineaţa, 20 ei nu l-au ascultat; unii au lăsat o parte din ea până dimineaţa, astfel că aceasta a făcut viermi şi s-a împuţit, iar Moise s-a mâniat pe ei. 21 În fiecare dimineaţă israeliţii adunau după cum aveau nevoie. Când soarele era fierbinte, pâinea se topea. 22 În ziua a şasea ei au adunat de două ori mai mult, doi omeri[c] pentru fiecare persoană. Când toţi conducătorii adunării au venit şi i-au spus acest lucru lui Moise,

1 Petru 2:11-25

11 Preaiubiţilor, vă îndemn, ca pe nişte străini şi peregrini, să vă feriţi de poftele carnale, care se luptă împotriva sufletului! 12 Să aveţi o purtare bună printre neamuri, pentru ca, deşi vă vorbesc de rău ca pe nişte răufăcători, totuşi, văzând faptele voastre bune, să-L slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.

Supunere faţă de autorităţile omeneşti

13 Fiţi supuşi oricărei autorităţi omeneşti, pentru Domnul, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, 14 fie guvernatorilor, ca unii trimişi de el să-i pedepsească pe răufăcători şi să-i laude pe cei ce fac binele. 15 Căci este voia lui Dumnezeu ca, făcând lucruri bune, să reduceţi la tăcere ignoranţa oamenilor proşti. 16 Trăiţi ca nişte oameni liberi, dar fără a folosi libertatea drept acoperământ al răului, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu! 17 Daţi cinste tuturor oamenilor, iubiţi-i pe fraţi, temeţi-vă de Dumnezeu, onoraţi-l pe împărat!

18 Sclavilor, fiţi supuşi stăpânilor cu toată frica, nu numai celor buni şi blânzi, ci şi celor aspri, 19 pentru că este o virtute[a] dacă, datorită conştiinţei faţă de Dumnezeu, cineva îndură întristarea, suferind pe nedrept. 20 Căci ce onoare este să înduraţi dacă aţi păcătuit şi sunteţi loviţi? Dar dacă înduraţi atunci când aţi făcut binele şi astfel suferiţi, aceasta este o virtute înaintea lui Dumnezeu. 21 Şi la aceasta aţi fost chemaţi, deoarece şi Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un exemplu, astfel ca voi să călcaţi pe urmele Lui.

22 „El nu a săvârşit nici un păcat,
    şi în gura Lui nu s-a găsit nici o înşelăciune.“[b]

23 Când a fost insultat, n-a insultat înapoi, când a suferit, n-a ameninţat, ci S-a încredinţat Celui Ce judecă drept. 24 El a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn[c], pentru ca, murind faţă de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. 25 Căci eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la Păstorul[d] şi Supraveghetorul[e] sufletelor voastre.

Ioan 15:12-27

12 Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu! 13 Nimeni nu are o dragoste mai mare decât aceasta, şi anume să-şi dea viaţa pentru prietenii lui. 14 Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. 15 Nu vă mai numesc sclavi, pentru că sclavul nu ştie ce face stăpânul lui, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ceea ce am auzit de la Tatăl Meu. 16 Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am pus să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice-I veţi cere Tatălui în Numele Meu să vă dea. 17 Vă poruncesc aceste lucruri ca să vă iubiţi unii pe alţii![a]

Ucenicii şi ura din partea lumii

18 Dacă lumea vă urăşte, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră! 19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei. Dar lumea vă urăşte pentru că voi nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales din lume. 20 Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Un sclav nu este mai mare decât stăpânul lui.“[b] Dacă pe Mine M-au persecutat, vă vor persecuta şi pe voi! Dacă au păzit cuvântul Meu, îl vor păzi şi pe al vostru! 21 Dar vă vor face toate aceste lucruri din pricina Numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel Ce M-a trimis. 22 Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat, dar acum n-au nici o scuză pentru păcatul lor. 23 Cine Mă urăşte pe Mine Îl urăşte şi pe Tatăl Meu. 24 Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat. Dar acum au văzut şi M-au urât şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu. 25 Însă aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul care este scris în Legea[c] lor: „M-au urât fără motiv.“[d]

26 Când va veni Apărătorul[e] pe Care vi-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, Care iese de la Tatăl, El va depune mărturie despre Mine. 27 De asemenea, şi voi veţi depune mărturie, pentru că aţi fost cu Mine de la început.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.