Book of Common Prayer
Psalmul 26
Al lui David
1 Doamne, dezvinovăţeşte-mă,
căci umblu în integritate!
Mă încred în Domnul
fără şovăire.
2 Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă,
curăţeşte-mi adâncul fiinţei şi inima!
3 Îndurarea Ta este mereu înaintea ochilor mei
şi umblu neîncetat în adevărul Tău.
4 Nu mă aşez laolaltă cu bărbaţii înşelători,
şi nu mă întovărăşesc cu cei vicleni.
5 Urăsc adunarea răufăcătorilor
şi nu mă aşez laolaltă cu cei răi.
6 Îmi spăl mâinile în nevinovăţie
şi aşa înconjor altarul Tău, Doamne,
7 ca să fac să răsune mulţumirea
şi să povestesc toate minunile Tale.
8 Doamne, eu iubesc Casa în care locuieşti
şi locul unde sălăşluieşte slava Ta!
9 Nu-mi lua sufletul împreună cu cei păcătoşi,
nici viaţa – împreună cu vărsătorii de sânge,
10 pe ale căror mâini este nelegiuire
şi a căror dreaptă este plină de mită.
11 Cât despre mine, eu umblu în integritate!
Izbăveşte-mă şi îndură-te de mine!
12 Piciorul meu stă pe loc drept.
Voi binecuvânta pe Domnul în adunări!
Psalmul 28
Al lui David
1 Doamne, către Tine strig!
Stânca mea, nu rămâne surd la strigătul meu,
ca nu cumva, tăcând faţă de mine,
să mă asemăn cu cei care se coboară în groapă!
2 Ascultă glasul rugilor mele,
atunci când strig către Tine după ajutor,
atunci când îmi ridic mâinile
spre Locul Tău Preasfânt!
3 Nu mă condamna împreună cu cei răi,
împreună cu răufăcătorii,
cu cei ce vorbesc de pace semenului lor,
dar în inima lor este numai răutate.
4 Răsplăteşte-le după faptele lor,
după răutatea lucrărilor lor;
după faptele mâinilor lor să le răsplăteşti!
Întoarce asupra lor răsplata cuvenită!
5 Pentru că ei nu iau aminte la lucrările Domnului
şi la faptele mâinilor Lui,
El îi va dărâma
şi nu îi va mai zidi la loc!
6 Binecuvântat să fie Domnul,
căci El a ascultat glasul rugilor mele!
7 Domnul este tăria mea şi scutul meu!
În El mi se încrede inima, şi sunt ajutat.
De aceea inima mea chiuie de bucurie
şi-I aduc mulţumiri prin cântecele mele!
8 Domnul este tăria poporului Său!
El este fortăreaţă izbăvitoare pentru unsul Său.
9 Mântuieşte-Ţi poporul!
Binecuvântează-Ţi moştenirea!
Păstoreşte-i şi sprijină-i pe vecie!
Psalmul 36
Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului.
1 O rostire cu privire la nelegiuirea celui rău
se află înăuntrul inimii mele:
Nu este frică de Dumnezeu
înaintea ochilor lui.[a]
2 Căci se măguleşte prea mult în ochii săi
ca să-şi mai găsească păcatul şi să-l urască.
3 Cuvintele gurii lui sunt rele şi înşelătoare;
a încetat să mai fie înţelept şi să facă binele.
4 Plănuieşte răul chiar şi în aşternutul său,
stă pe o cale care nu este bună
şi nu respinge răul.
5 Doamne, îndurarea Ta ajunge până la ceruri
şi credincioşia Ta – până la nori!
6 Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu
şi judecata Ta – ca adâncul cel mare!
Doamne, Tu dai izbăvire atât oamenilor, cât şi animalelor!
7 Cât de scumpă este îndurarea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale îşi caută adăpost
fiii oamenilor.[b]
8 Ei se satură de belşugul casei Tale
şi Tu le dai să bea din râul desfătărilor Tale.
9 Căci la Tine este izvorul vieţii
şi prin lumina Ta vedem lumina.
10 Continuă să-Ţi arăţi îndurarea faţă de cei ce Te cunosc,
şi dreptatea faţă de cei cu inima dreaptă!
11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru,
iar mâna celor răi să nu mă izgonească!
12 Au şi căzut făcătorii de rele!
Au fost aruncaţi şi nu se mai pot ridica!
Psalmul 39
Pentru dirijor. Pentru Iedutun[a]. Un psalm al lui David.
1 Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele
ca să nu păcătuiesc cu limba!
Îmi voi pune frâu gurii,
cât timp se va afla cel rău în prezenţa mea!“
2 Am rămas deci mut, în tăcere,
nerostind nici măcar o vorbă bună;
dar durerea mi-a fost răscolită.
3 Îmi ardea inima în piept
şi un foc îmi mistuia şoaptele!
Atunci mi-a venit cuvânt pe limbă:
4 „Doamne, descoperă-mi sfârşitul!
Care este măsura zilelor mele?
Fă-mă să ştiu cât sunt de trecător.
5 Tu mi-ai dat zile cât un lat de palmă,
iar lungimea vieţii mele este o nimica toată înaintea Ta.
Într-adevăr omul este doar o suflare. “Sela
6 Într-adevăr, omul călătoreşte ca umbra[b];
el se agită degeaba,
adunând comori pe care nu ştie cine le va moşteni.
7 Şi acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne?
Nădejdea mea este în Tine!
8 Izbăveşte-mă de toate nelegiuirile mele,
nu mă lăsa de batjocura nebunului!
9 Stau totuşi mut şi nu-mi deschid gura,
pentru că Tu ai îngăduit aceasta.
10 Abate-Ţi lovitura de la mine,
căci sunt zdrobit de lovitura mâinii Tale!
11 Pedepsind păcatul, tu disciplinezi pe fiecare
şi îi prăpădeşti ca molia, ce are mai scump.
Într-adevăr, omul este doar o suflare!Sela
12 Doamne, ascultă-mi rugăciunea
şi ia aminte la strigătul meu de ajutor!
Nu rămâne surd la plânsetul meu,
căci, faţă de Tine, sunt doar un pribeag,
un peregrin ca toţi strămoşii mei!
13 Abate-Ţi privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăşi,
până nu mă duc şi nu voi mai fi!
Proverbele lui Agur
30 Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache – un oracol[a].
Oracolul acestui om pentru Itiel,
pentru Itiel şi pentru Ucal:[b]
2 „În mod sigur, sunt mai neinstruit decât orice alt om
şi nu am priceperea oamenilor.
3 N-am învăţat înţelepciunea
şi nu am[c] cunoştinţa Celui Sfânt[d].
4 Cine a urcat în ceruri şi a coborât de acolo?
Cine a adunat vântul în palmele lui?
Cine a strâns apele în haina lui?
Cine a stabilit toate marginile pământului?
Care este numele lui şi care este numele fiului său?
Spune-mi, dacă ştii!
24 Patru fiinţe sunt neînsemnate pe pământ,
dar ele sunt deosebit de înţelepte:
25 furnicile, care deşi nu sunt un popor puternic,
îşi adună mâncare vara;
26 viezurii de stâncă[a], care deşi nu sunt un popor voinic,
îşi fac casa în stânci;
27 lăcustele, care deşi nu au un rege,
înaintează împreună în şiruri;
28 şopârla, care deşi o poţi prinde cu mâna,
se găseşte totuşi şi în palatele regilor.
29 Trei fiinţe au un pas impunător
şi chiar patru merg cu graţie:
30 leul, viteazul animalelor,
care nu se retrage dinaintea nimănui;
31 cocoşul ţanţoş, ţapul
şi regele în fruntea[b] oştirii.
32 Dacă ai făcut pe nebunul şi te-ai lăudat pe tine însuţi
sau dacă ai plănuit ceva rău,
pune-ţi mâna la gură!
33 Căci aşa cum baterea laptelui produce smântână,
şi lovirea nasului dă sânge,
tot aşa şi provocarea mâniei aduce certuri.
Falsa dreptate şi adevărata dreptate
3 În cele din urmă, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul! Mie nu-mi este greu să vă scriu aceleaşi lucruri, iar vouă vă dau siguranţă.
2 Feriţi-vă de câinii aceia! Feriţi-vă de lucrătorii aceia răi, feriţi-vă de mutilatorii aceia! 3 Noi suntem cei care am primit adevărata circumcizie: cei care ne închinăm prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Cristos Isus şi care nu ne punem încrederea în lucruri pământeşti, 4 deşi eu aş avea motive să mă laud cu lucrurile pământeşti. Dacă cineva crede că are motive să se încreadă în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult: 5 circumcis în a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei, în ce priveşte Legea – fariseu[a], 6 în ce priveşte râvna – persecutor al bisericii, în ce priveşte dreptatea care se bazează pe Lege – fără vină. 7 Însă toate lucrurile care pentru mine erau un câştig le consider ca o pierdere, de dragul lui Cristos. 8 Mai mult decât atât, le consider pe toate o pierdere faţă de valoarea deosebită a cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu, datorită Căruia am suferit pierderea tuturor lucrurilor şi datorită Căruia le consider gunoaie, pentru a-L câştiga pe Cristos 9 şi pentru a fi găsit în El, nu având o dreptate a mea, care vine din Lege, ci una care vine prin credinţa în Cristos: dreptatea care vine de la Dumnezeu prin credinţă. 10 Vreau să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să devin ca El în moartea Lui, 11 pentru ca astfel să ajung, cumva, la învierea din morţi.
Isus înaintea lui Pilat
28 Atunci L-au dus pe Isus de la Caiafa la pretoriu[a]. Era în zori. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească şi să poată mânca Paştele. 29 Aşadar, Pilat[b] a ieşit afară la ei şi le-a zis:
– Ce acuzaţie aduceţi împotriva Acestui Om?
30 Ei i-au răspuns:
– Dacă n-ar fi fost un răufăcător, nu L-am fi dat pe mâna ta!
31 Atunci Pilat le-a zis:
– Luaţi-L voi şi judecaţi-L potrivit cu Legea voastră!
Iudeii i-au răspuns:
– Nouă nu ne este permis să omorâm pe nimeni!
32 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cele spuse de Isus, când a arătat prin ce fel de moarte urma să moară.
33 Atunci Pilat a intrat din nou în pretoriu, L-a chemat pe Isus şi L-a întrebat:
– Eşti Tu Împăratul iudeilor?
34 Isus i-a răspuns:
– De la tine spui lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?
35 Pilat I-a răspuns:
– Sunt eu cumva iudeu?! Neamul Tău şi conducătorii preoţilor Te-au dat pe mâna mea! Ce-ai făcut?
36 Isus i-a zis:
– Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor; dar Împărăţia Mea nu este de aici.
37 Pilat L-a întrebat:
– Deci un Împărat tot eşti.
Isus i-a răspuns:
– Este aşa cum ai spus: sunt Împărat! Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să depun mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă de glasul Meu.
38 Pilat L-a întrebat:
– Ce este adevărul?
Şi, spunând aceasta, a ieşit din nou la iudei şi le-a zis:
– Eu nu găsesc nici o vină în El!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.