Book of Common Prayer
Psalmul 131
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 Doamne, inima mea nu este trufaşă,
iar privirile mele nu sunt semeţe;
nu umblu după lucruri prea mari
şi prea măreţe pentru mine.
2 Dimpotrivă, sufletul mi-e potolit şi liniştit,
ca un copil înţărcat lângă mama lui;
da, sufletul îmi este ca un copil înţărcat.
3 Israele, nădăjduieşte în Domnul,
de acum şi până-n veci!
Psalmul 132
Un cântec de pelerinaj
1 Doamne, aminteşte-Ţi de David
şi de toate necazurile lui,
2 de cel ce I-a jurat Domnului,
cel ce I-a făcut un jurământ Puternicului lui Iacov:
3 „Nu voi intra în cortul căminului meu,
nici nu mă voi sui în aşternutul patului meu,
4 nu voi da somn ochilor mei,
nici aţipire pleoapelor mele,
5 până când nu voi găsi un loc pentru Domnul,
un Lăcaş pentru Puternicul lui Iacov“.
6 „Iată, noi am auzit despre el[a] în Efrata
şi l-am găsit pe terenurile împădurite[b].
7 Să mergem la Lăcaşul Lui,
să ne închinăm la picioarele tronului Său!“
8 Ridică-Te, Doamne, şi vino în locul Tău de odihnă,
Tu şi chivotul tăriei Tale!
9 Preoţii Tăi să se îmbrace cu dreptate,
iar credincioşii Tăi să strige de bucurie.
10 Din pricina lui David, robul Tău,
nu-Ţi întoarce faţa de la unsul Tău!
11 Domnul i-a jurat lui David adevărul
şi nu se va răzgândi:
„Îl voi pune pe tronul tău
pe unul dintre urmaşii tăi.
12 Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu
şi mărturiile Mele, pe care îi voi învăţa,
atunci chiar şi fiii lor vor sta pe tronul tău
pentru totdeauna“.
13 Domnul a ales Sionul,
El a dorit să locuiască acolo.
14 „Acesta este locul Meu de odihnă pentru totdeauna.
Aici voi locui, căci l-am dorit.
15 Îi voi binecuvânta din belşug hrana
şi-i voi sătura cu pâine săracii.
16 Îi voi îmbrăca preoţii cu mântuire,
iar credincioşii lui vor striga de bucurie.
17 Acolo îi voi ridica lui David un urmaş[c]
şi-i voi aprinde o candelă unsului Meu.
18 Îi voi îmbrăca duşmanii cu ruşine,
dar pe fruntea lui va străluci coroana.“
Psalmul 133
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 Iată ce bine şi ce plăcut este
când fraţii locuiesc împreună în armonie!
2 Este ca untdelemnul de preţ pe creştetul capului,
coborând pe barbă, pe barba lui Aaron,
coborând pe marginea veşmintelor lui.
3 Este ca roua Hermonului,
ca roua coborând pe munţii Sionului,
căci acolo a poruncit Domnul binecuvântarea,
viaţa veşnică.
Psalmul 134
Un cântec de pelerinaj
1 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toţi slujitorii Domnului,
voi care staţi[d] în Casa Domnului în timpul nopţii!
2 Ridicaţi-vă mâinile spre Lăcaşul cel sfânt
şi binecuvântaţi-L pe Domnul!
3 Din Sion să te binecuvânteze Domnul,
Creatorul cerurilor şi al pământului.
Psalmul 135
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi Numele Domnului,
lăudaţi-L, slujitori ai Domnului,
2 care staţi[e] în Casa Domnului,
în curţile Casei Dumnezeului nostru!
3 Lăudaţi-L pe Domnul, căci Domnul este bun!
Cântaţi Numelui Său, căci este plăcut!
4 Căci Domnul l-a ales pe Iacov pentru Sine,
l-a ales pe Israel ca să fie comoara Sa[f].
5 Eu recunosc că Domnul este mare:
Domnul nostru este mai mare decât toţi zeii!
6 Domnul face tot ce-I place,
atât în ceruri, cât şi pe pământ,
atât pe mări, cât şi în toate adâncurile.
7 El face să se ridice norii de la capătul pământului;
El trimite fulgerele care vestesc ploaia
şi aduce vântul din cămările lui.
8 El este Acela Care a ucis pe întâii născuţi ai Egiptului,
de la oameni până la dobitoace.
9 El a trimis semne şi minuni în mijlocul tău, Egiptule,
împotriva lui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.
10 El a lovit multe neamuri
şi a omorât regi puternici:
11 pe Sihon, regele amoriţilor,
pe Og, regele Başanului,
şi pe regii tuturor regatelor din Canaan.
12 Apoi a dat ţara acestora ca moştenire,
ca moştenire lui Israel, poporul Său.
13 Doamne, Numele Tău este veşnic!
Doamne, Tu eşti amintit din generaţie în generaţie.
14 Căci Domnul face dreptate poporului Său
şi are milă de slujitorii Săi.
15 Idolii neamurilor sunt din argint şi din aur,
sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
16 Au gură, dar nu pot grăi,
au ochi, dar nu pot vedea,
17 au urechi, dar nu aud,
au nas, dar nu au suflare în nările lor.
18 Asemenea lor sunt şi cei care i-au întocmit,
toţi cei ce se încred în ei.
19 Casă a lui Israel, binecuvântează-L pe Domnul!
Casă a lui Aaron, binecuvântează-L pe Domnul!
20 Casă a lui Levi, binecuvântează-L pe Domnul!
Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi-L pe Domnul!
21 Binecuvântat să fie Domnul din Sion,
El Care locuieşte în Ierusalim!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Îndepărtarea necurăţiei din ţară
13 În ziua aceea, se va deschide Casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor care să-i spele de păcat şi necurăţie.
2 În ziua aceea, zice Domnul Oştirilor, voi stârpi din ţară numele idolilor şi nu vor mai fi amintiţi! De asemenea, voi îndepărta din ţară profeţii şi duhul necurat. 3 Când cineva va mai profeţi, tatăl său şi mama sa, care l-au născut, îi vor zice: «Nu vei mai trăi, căci ai spus minciuni în Numele Domnului!» Şi înşişi tatăl său şi mama sa, cei care l-au născut, îl vor străpunge atunci când va profeţi![a]
4 În ziua aceea, fiecărui profet îi va fi ruşine, când va profeţi, de viziunea lui şi nu se va mai îmbrăca cu o mantie de păr ca să înşele, 5 ci fiecare va zice: «Eu nu sunt profet, ci sunt un lucrător al pământului, căci am lucrat[b] pământul încă din tinereţea mea!» 6 Şi dacă-l va întreba cineva: «De unde ai aceste răni pe piept[c]?», el va răspunde: «Sunt rănile primite în casa prietenilor mei!»“
Păstorul lovit, oile risipite
7 „Ridică-te, sabie, împotriva păstorului Meu
şi împotriva omului care-Mi este apropiat!
zice Domnul Oştirilor.
Loveşte păstorul,
şi oile vor fi risipite[d]!
Îmi voi întoarce mâna împotriva celor neînsemnaţi!
8 În toată ţara, zice Domnul,
două treimi vor fi tăiate şi vor pieri,
iar o treime va fi lăsată.
9 Dar pe treimea aceasta o voi pune în foc
şi o voi curăţa cum se curăţă argintul,
o voi încerca cum se încearcă aurul.
Ei vor striga în Numele Meu,
iar Eu le voi răspunde.
Eu voi zice: «Acesta este poporul Meu!»
şi fiecare va spune: «Domnul este Dumnezeul meu!»“
Mulţumire şi rugăciune
15 De aceea, de când am auzit de credinţa voastră în Domnul Isus şi de dragostea voastră pentru toţi sfinţii, 16 nu încetez să mulţumesc pentru voi, amintindu-vă în rugăciunile mele. 17 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi descoperire[a] în cunoaşterea lui, 18 luminând puterea de înţelegere a minţii voastre, ca să cunoaşteţi care este nădejdea la care v-a chemat, care este bogăţia slăvită a moştenirii Lui în sfinţi 19 şi care este nemărginita mărime a puterii Lui pentru noi, cei ce credem, după lucrarea puterii tăriei Lui, 20 pe care a desfăşurat-o atunci când L-a înviat pe Cristos din morţi şi L-a aşezat la dreapta Lui în locurile cereşti, 21 deasupra tuturor conducătorilor, autorităţilor, puterilor, domniilor şi a oricărui nume dat, nu doar în acest veac, ci şi în cel viitor. 22 El I-a pus totul sub picioare şi L-a făcut cap peste toate lucrurile, pentru Biserică, 23 care este trupul Lui, plinătatea Celui Care umple totul în toţi.
Pilda celor zece mine
11 În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat prin a le spune o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu urma să se arate imediat. 12 Aşadar le-a zis:
„Un nobil a plecat într-o ţară îndepărtată ca să preia un regat şi apoi să se întoarcă.[a] 13 I-a chemat pe zece dintre sclavii lui, le-a dat zece mine[b] şi le-a zis: «Folosiţi-le în negoţ până când mă întorc eu!» 14 Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis în urma lui o delegaţie să spună: «Nu vrem ca acest om să fie rege peste noi!»[c] 15 La întoarcerea sa, după ce a preluat regatul, a spus să fie chemaţi sclavii aceia, cărora le dăduse banii, ca să afle cât au câştigat. 16 Primul a venit zicând:
– Stăpâne, mina ta a mai adus încă zece mine!
17 Stăpânul i-a zis:
– Bine, sclav bun! Pentru că ai fost credincios în lucruri mici, primeşte autoritate peste zece cetăţi!
18 A venit al doilea şi a zis:
– Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci!
19 Stăpânul i-a zis şi acestuia:
– Primeşte şi tu autoritate peste cinci cetăţi!
20 Un altul a venit şi a zis:
– Stăpâne, iată-ţi mina! Am ţinut-o învelită într-un ştergar, 21 căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru, care iei ceea ce n-ai pus şi seceri ceea ce n-ai semănat!
22 Stăpânul i-a zis:
– Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Ştiai că sunt un om aspru, care iau ceea ce n-am pus şi secer ceea ce n-am semănat? 23 Atunci de ce n-ai pus banii la bancă, pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?!
24 Şi le-a zis celor care stăteau acolo:
– Luaţi-i mina şi daţi-i-o celui ce are zece mine.
25 Ei au zis:
– Stăpâne, el are zece mine![d]
26 Vă spun că oricui are, i se va da, dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are! 27 Cât despre acei duşmani ai mei, care n-au vrut să domnesc eu peste ei, aduceţi-i aici şi omorâţi-i în faţa mea!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.