Book of Common Prayer
Psalmul 148
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri,
lăudaţi-L în înălţimi!
2 Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui,
lăudaţi-L, toată oştirea Lui!
3 Lăudaţi-L, soare şi lună,
lăudaţi-L, stele strălucitoare, toate!
4 Lăudaţi-L, ceruri preaînalte,
şi voi, ape de deasupra cerurilor!
5 Să laude Numele Domnului,
căci El a poruncit şi acestea au fost făcute!
6 El le-a aşezat la locul lor pe vecie
printr-o lege pe care nu o va încălca.[a]
7 Lăudaţi-L pe Domnul, cei de pe pământ,
monştri ai apelor şi toate adâncurile,
8 fulgerul[b] şi grindina, zăpada şi ceaţa,
vântul năprasnic ce-I împlineşte porunca,
9 munţii şi toate dealurile,
copacii roditori şi toţi cedrii,
10 fiarele şi toate vitele,
târâtoarele şi păsările înaripate,
11 regii pământului şi toate neamurile,
prinţii şi toţi demnitarii pământului,
12 tinerii şi tinerele,
bătrânii şi copiii deopotrivă!
13 Să laude cu toţii Numele Domnului,
pentru că numai Numele Lui este înălţat,
iar măreţia Lui este mai presus de pământ şi ceruri!
14 El înalţă puterea poporului Său[c];
aceasta este o pricină de laudă pentru credincioşii Săi,
pentru fiii lui Israel, poporul care Îi este aproape.
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 149
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Cântaţi Domnului un cântec nou;
cântaţi lauda Lui în adunarea credincioşilor!
2 Să se bucure Israel de Făcătorul lui
şi să se înveselească fiii Sionului de Împăratul lor!
3 Să-I laude Numele prin dansuri
şi să-I cânte cu tamburine şi cu lira!
4 Căci Domnul Îşi găseşte plăcerea în poporul Său;
El îi încununează pe cei smeriţi cu izbăvire.
5 Să salte de veselie credincioşii îmbrăcaţi în slavă!
Să strige de bucurie în aşternuturile lor!
6 Fie ca proslăvirea lui Dumnezeu să fie în gura lor
şi sabia cu două tăişuri în mâna lor,
7 ca să se răzbune pe neamuri,
să pedepsească popoarele,
8 să le lege regii cu lanţuri
şi nobilii cu obezi de fier,
9 şi să împlinească astfel judecata scrisă.
Aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii Săi!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 150
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul în Lăcaşul Lui cel sfânt!
Lăudaţi-L în întinderea cerurilor Lui măreţe!
2 Lăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari,
lăudaţi-L pentru măreţia Sa nemărginită!
3 Lăudaţi-L în sunet de corn,
lăudaţi-L cu harfa şi cu lira!
4 Lăudaţi-L cu tamburine şi cu dansuri,
lăudaţi-L cu instrumente cu corzi şi cu fluiere!
5 Lăudaţi-L cu chimvale zăngănitoare,
lăudaţi-L cu chimvale răsunătoare!
6 Tot ce are suflare să-L laude pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 114
1 Când a ieşit Israel din Egipt
şi Casa lui Iacov – din poporul cu limbă încâlcită,
2 Iuda a devenit Lăcaşul Lui cel sfânt
şi Israel – tărâmul stăpânirii Lui.
3 Marea a văzut şi a fugit,
Iordanul s-a dat înapoi,
4 munţii au sărit ca nişte berbeci
şi dealurile – ca nişte miei.
5 Ce ai, mare, de fugi?
Iordane, de ce dai înapoi?
6 Munţilor, de ce săriţi ca nişte berbeci,
şi voi, dealurilor, ca nişte miei?
7 Cutremură-te, pământule, înaintea Stăpânului,
înaintea Dumnezeului lui Iacov,
8 Cel Care transformă stânca în iaz
şi cremenea – în izvoare de apă!
Psalmul 115
1 Nu nouă, Doamne, nu nouă,
ci Numelui Tău să-i fie adusă slava,
pentru îndurarea şi credincioşia Ta!
2 Pentru ce să zică neamurile:
„Unde le este Dumnezeul?“
3 Dumnezeul nostru însă este în ceruri
şi face tot ce vrea.
4 Idolii lor sunt din argint şi din aur,
sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
5 Ei au gură, dar nu vorbesc,
au ochi, dar nu văd,
6 au urechi, dar nu aud,
au nas, dar nu pot mirosi,
7 au mâini, dar nu pot pipăi,
au picioare, dar nu pot umbla cu ele,
iar din gâtlej nu pot scoate nici un sunet.
8 Ca ei sunt cei care-i fac
şi toţi cei care se încred în ei.
9 Israele, încrede-te în Domnul –
El este ajutorul şi scutul lui!
10 Casă a lui Aaron, încrede-te în Domnul –
El este ajutorul şi scutul lui!
11 Cei temători de Domnul, încredeţi-vă în Domnul –
El este ajutorul şi scutul lor!
12 Domnul Îşi aduce aminte de noi şi dă binecuvântare:
El binecuvântează casa lui Israel,
binecuvântează casa lui Aaron,
13 îi binecuvântează pe cei ce se tem de Domnul,
de la cei mici până la cei mari.
14 Să vă înmulţească Domnul,
pe voi şi pe fiii voştri!
15 Să fiţi binecuvântaţi de Domnul,
Creatorul cerurilor şi al pământului.
16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului,
dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.
17 Nu morţii Îi dau laudă Domnului,
nici cei care s-au pogorât în tăcere,
18 ci noi Îl vom binecuvânta pe Domnul,
de acum şi până în veci.
Lăudaţi-L pe Domnul!
Invitaţia Înţelepciunii şi a Prostiei
9 Înţelepciunea şi-a zidit casa,
şi-a ridicat[a] cei şapte stâlpi,
2 şi-a pregătit mâncarea, şi-a amestecat vinul
şi şi-a întins masa.
3 Şi-a trimis slujitoarele şi anunţă
de pe vârful înălţimilor oraşului:
4 „Cine este nesăbuit să vină aici!“
Iar celor fără minte le spune:
5 „Veniţi să mâncaţi din pâinea mea
şi să beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6 Părăsiţi căile nesăbuite şi veţi trăi!
Umblaţi pe calea priceperii!“
7 Cine încearcă să îndrepte un batjocoritor îşi atrage dispreţ[b],
iar cine mustră pe cel rău se răneşte singur.
8 Nu mustra pe cel batjocoritor ca să nu te urască!
Mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
9 Îndrumă-l pe cel înţelept, şi el va fi şi mai înţelept!
Învaţă-l pe cel drept, şi el va adăuga la învăţătura lui.
10 „Frica de Domnul este începutul înţelepciunii,
şi cunoaşterea Celui Sfânt[c] este pricepere.
11 Prin mine ţi se vor înmulţi zilele
şi îţi vor spori anii vieţii.
12 Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept;
dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.“
14 Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. 15 Când au ajuns, s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. 16 Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci fuseseră doar botezaţi în Numele Domnului Isus. 17 Atunci şi-au pus mâinile peste ei, iar aceia au primit Duhul Sfânt. 18 Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a oferit bani, 19 spunând:
– Daţi-mi şi mie autoritatea aceasta, ca oricine peste care-mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt!
20 Petru însă i-a zis:
– Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea obţine cu bani! 21 Tu n-ai nici parte, nici sorţ în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este cinstită înaintea lui Dumnezeu! 22 Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi roagă-te Domnului ca, dacă este posibil, să-ţi ierte această intenţie a inimii tale, 23 căci văd că eşti plin de otravă amară şi în lanţul nedreptăţii!
24 Simon a răspuns:
– Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce aţi spus să nu vină peste mine!
25 După ce au depus mărturie şi au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru şi Ioan s-au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de-ale samaritenilor[a].
Pilda samariteanului milostiv
25 Chiar atunci un expert în Lege s-a ridicat să-L pună la încercare pe Isus şi L-a întrebat:
– Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?
26 Isus i-a răspuns:
– Ce este scris în Lege? Ce citeşti acolo?
27 El I-a zis:
– „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată mintea ta[a] şi pe semenul tău ca pe tine însuţi!“[b]
28 Isus i-a zis:
– Ai răspuns corect. Fă aşa şi vei trăi!
Acasă la Marta şi Maria
38 În timp ce-şi continuau călătoria, Isus a intrat într-un sat oarecare. Acolo, o femeie, pe nume Marta, L-a primit în casa ei. 39 Ea avea o soră, numită Maria. Aceasta s-a aşezat la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui. 40 Marta însă era copleşită de atât de multă slujire. Ea a venit şi a zis:
– Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute!
41 Domnul însă i-a răspuns:
– Marta, Marta, tu te îngrijorezi şi te necăjeşti cu privire la multe lucruri, 42 însă doar unul este necesar![a] Căci Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.