Book of Common Prayer
145 Strig din toată inima; răspunde-mi, Doamne!
Voi împlini[a] orânduirile Tale.
146 Te chem; mântuieşte-mă,
iar eu voi păzi mărturiile Tale.
147 Mă trezesc înaintea zorilor ca să strig la Tine
şi aştept să se împlinească cuvintele Tale.
148 Ochii îmi stau deschişi în timpul străjilor nopţii[b]
ca să cuget la cuvintele Tale.
149 Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta,
Doamne, după judecăţile Tale, înviorează-mă!
150 Se apropie cei ce urmăresc nelegiuirea;
ei s-au depărtat de Legea Ta.
151 Doamne, Tu eşti aproape,
iar toate poruncile Tale sunt adevărate.
152 Cu mult timp în urmă am aflat de mărturiile Tale,
căci le-ai statornicit pe vecie.
153 Ia aminte la necazul meu şi salvează-mă,
căci nu am dat uitării Legea Ta!
154 Apără-mi pricina şi răscumpără-mă!
Îndură-te de mine după promisiunea Ta!
155 Mântuirea este departe de cei răi,
deoarece ei nu caută să împlinească orânduirile Tale.
156 Doamne, multe sunt îndurările Tale!
Înviorează-mă după judecăţile Tale!
157 Mulţi sunt şi prigonitorii, şi duşmanii mei,
dar de la mărturiile Tale eu tot nu mă abat!
158 Mă uit cu scârbă la cei necredincioşi,
la cei ce nu păzesc cuvintele Tale.
159 Ia aminte, căci iubesc hotărârile Tale!
Doamne, înviorează-mă după îndurarea Ta!
160 Natura[c] Cuvântului Tău este adevărul
şi fiecare judecată a Ta este dreaptă pe vecie!
161 Nişte prinţi mă prigonesc pe nedrept,
dar inima mea tremură doar la Cuvântul Tău!
162 Eu mă bucur de cuvintele Tale
ca cel ce a găsit multă pradă.
163 Urăsc înşelătoria, n-o pot suferi,
dar iubesc Legea Ta!
164 Te laud de şapte ori pe zi,
din pricina judecăţilor Tale celor drepte.
165 Cei ce iubesc Legea Ta au parte de multă pace
şi nimic nu îi poate face să se împiedice.
166 Doamne, nădăjduiesc în mântuirea Ta,
împlinind poruncile Tale.
167 Sufletul meu păzeşte mărturiile Tale
şi le iubeşte mult.
168 Păzesc hotărârile şi mărturiile Tale,
căci toate căile mele sunt înaintea Ta.
169 Doamne, fie ca strigătul meu să ajungă până la Tine:
„Dă-mi pricepere după Cuvântul Tău!“
170 Fie ca ruga mea să ajungă până la Tine:
„Izbăveşte-mă după promisiunea Ta!“
171 Buzele mele Te vor lăuda,
căci m-ai învăţat orânduirile Tale!
172 Limba mea va cânta cuvintele Tale,
căci toate poruncile Tale sunt drepte.
173 Mâna Ta să-mi vină în ajutor,
căci hotărârile Tale le aleg.
174 Doamne, tânjesc după mântuirea Ta,
iar Legea Ta este desfătarea mea.
175 Fie ca sufletul meu să trăiască şi atunci Te va lăuda,
iar judecăţile Tale mă vor sprijini la aceasta.
176 Rătăcesc ca o oaie pierdută! Caută-l pe robul Tău,
căci eu nu am uitat poruncile Tale!
Psalmul 128
Un cântec de pelerinaj
1 Ferice de oricine se teme de Domnul
şi umblă pe căile Lui!
2 Căci atunci vei mânca din munca mâinilor tale,
vei fi fericit şi-ţi va fi bine.
3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare
în locurile retrase ale casei tale,
fiii tăi vor fi ca lăstarii de măslin
împrejurul mesei tale.
4 Aşa este binecuvântat bărbatul
care se teme de Domnul.
5 Domnul să te binecuvânteze din Sion,
ca să vezi propăşirea Ierusalimului
în toate zilele vieţii tale
6 şi să-i vezi pe fiii fiilor tăi!
Pacea să fie peste Israel!
Psalmul 129
Un cântec de pelerinaj
1 „Mult m-au mai duşmănit încă din tinereţea mea“
– să spună acum Israel lucrul acesta!
2 „Mult m-au mai duşmănit încă din tinereţea mea,
dar nu m-au biruit.
3 Pe spatele meu au arat plugarii
şi au tras brazde lungi.
4 Însă Domnul este drept;
El a tăiat funiile celor răi.“
5 Să se ruşineze şi să dea înapoi
toţi cei ce urăsc Sionul.
6 Să fie ca iarba de pe acoperişuri,
care se usucă înainte de a fi smulsă.
7 Secerătorul nu-şi umple mâna cu ea
şi cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea.
8 Trecătorii să nu zică:
„Fie binecuvântarea Domnului cu voi!“
sau „Vă binecuvântăm în Numele Domnului!“[a]
Psalmul 130
Un cântec de pelerinaj
1 Din adâncuri strig, Doamne!
2 Stăpâne, ascultă glasul meu!
Fie urechile Tale cu luare-aminte
la glasul cererii mele!
3 Dacă Tu, Stăpâne, ai păstra aducerea aminte a vinii noastre,
cine ar putea sta în picioare?
4 Dar la Tine este iertarea,
ca astfel să fii de temut.
5 Aştept pe Domnul.
Sufletul meu aşteaptă
şi nădăjduieşte în Cuvântul Lui.
6 Sufletul meu Îl aşteaptă pe Stăpânul
mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa,
da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.
7 Israele, nădăjduieşte în Domnul,
căci îndurarea este a Domnului
şi la El găsim belşug de răscumpărare!
8 El îl răscumpără pe Israel
din toate vinovăţiile sale.
Profeţie împotriva păstorilor lui Israel
34 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, profeţeşte împotriva păstorilor lui Israel! Profeţeşte şi spune-le păstorilor că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Vai de păstorii lui Israel care se pasc pe ei înşişi. Oare păstorii nu trebuie să pască turma? 3 Totuşi voi aţi mâncat grăsimea, v-aţi îmbrăcat cu lâna, aţi tăiat ce era gras, dar turma nu aţi păscut-o! 4 Oile slăbite nu le-aţi întărit, pe cea bolnavă nu aţi vindecat-o, pe cea rănită nu aţi legat-o, pe cea izgonită nu aţi adus-o înapoi, iar pe cea pierdută nu aţi căutat-o. Dimpotrivă, le-aţi condus prin forţă şi asprime. 5 Astfel, din lipsă de păstor, ele au fost împrăştiate şi, împrăştiate fiind, au ajuns hrană pentru toate fiarele câmpului. 6 Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii, pe orice deal înalt. Turma Mea este împrăştiată pe toată suprafaţa ţării şi nimeni nu o caută, nici nu se uită după ea.»
7 De aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului: 8 «Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, pentru că turma Mea a ajuns de jaf şi este hrană pentru toate fiarele câmpului, din lipsă de păstor, şi pentru că păstorii Mei nu Mi-au căutat turma, ci s-au păscut pe ei înşişi, în loc să-Mi pască turma, 9 de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului! 10 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Iată, sunt împotriva păstorilor! Îmi voi cere turma din mâna lor. Nu-i voi mai lăsa să-Mi pască turma şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi. Îmi voi izbăvi turma din gura lor şi nu le va mai sluji drept hrană’».
Dumnezeu, Păstorul lui Israel
11 Căci aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi Îmi voi căuta turma şi mă voi uita după ea! 12 Cum îşi caută păstorul oile împrăştiate, atunci când se află în mijlocul turmei sale, tot aşa Îmi voi căuta şi Eu oile şi le voi scoate din toate locurile pe unde au fost împrăştiate în ziua plină de nori şi negură. 13 Le voi scoate dintre popoare, le voi aduna din ţări străine, le voi aduce în patria lor şi le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul albiilor şi în toate zonele locuite ale ţării. 14 Le voi paşte pe o păşune bună, iar staulul le va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel. Acolo se vor odihni într-un staul bun şi vor paşte pe o păşune grasă pe munţii lui Israel. 15 Eu Însumi Îmi voi paşte oile şi le voi da odihnă, zice Stăpânul Domn. 16 O voi căuta pe cea pierdută, o voi aduce înapoi pe cea izgonită, o voi lega pe cea rănită şi o voi întări pe cea slăbită, dar o voi tăia pe cea grasă şi pe cea tare. Îmi voi paşte astfel turma cu dreptate.»
12 Vă scriu, copilaşilor,
pentru că păcatele vă sunt iertate datorită Numelui Său.
13 Vă scriu, părinţilor,
pentru că L-aţi cunoscut pe Cel Ce este de la început.
Vă scriu, tinerilor,
pentru că l-aţi învins pe cel rău.
14 V-am scris, copilaşilor,
pentru că L-aţi cunoscut pe Tatăl.
V-am scris, părinţilor,
pentru că L-aţi cunoscut pe Cel Ce este de la început.
V-am scris, tinerilor,
pentru că sunteţi tari,
iar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi
şi l-aţi învins pe cel rău.
Nu iubiţi lumea
15 Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.
5 Pe aceştia doisprezece i-a trimis Isus, poruncindu-le următoarele: „Să nu mergeţi printre neamuri şi să nu intraţi în vreo cetate de-a samaritenilor[a], 6 ci mergeţi, mai degrabă, la oile pierdute ale casei lui Israel! 7 Iar în timp ce mergeţi, vestiţi şi ziceţi: «Împărăţia Cerurilor este aproape!» 8 Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţiţi-i pe cei leproşi[b], scoateţi afară demonii! Fără plată aţi primit, fără plată să daţi! 9 Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre, 10 nici traistă de călătorie, nici două tunici, nici sandale şi nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui!
11 În orice cetate sau sat intraţi, interesaţi-vă cine de acolo este vrednic şi rămâneţi la el până veţi pleca. 12 La intrarea voastră în casă, salutaţi-l! 13 Dacă familia aceea este vrednică, pacea voastră să vină peste ea, dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi! 14 Dacă cineva nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, scuturaţi-vă praful de pe picioare când ieşiţi din casa sau din cetatea aceea! 15 Adevărat vă spun că, în Ziua Judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi al Gomorei[c] decât pentru cetatea aceea!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.