25 pe Care Dumnezeu L-a rânduit să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire[a], ca dovadă a dreptăţii Sale, căci trecuse cu vederea păcatele săvârşite în trecut, 26 în vremea îngăduinţei lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Şi dovedească dreptatea, în aşa fel încât El să fie drept şi să-l îndreptăţească totodată pe cel ce are credinţă în Isus.

27 Şi atunci, unde este lauda? Este exclusă! Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. 28 Căci noi credem că un om este îndreptăţit prin credinţă, fără faptele Legii. 29 Sau Dumnezeu este doar al iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Da, este şi al neamurilor, 30 întrucât Dumnezeu este Unul, şi El este Cel Care-i va îndreptăţi, prin credinţă, pe cei circumcişi şi, tot prin credinţă, şi pe cei necircumcişi.

Read full chapter

Notas al pie

  1. Romani 3:25 Sau: un loc de ispăşire; termenul trimite la Capacul Ispăşirii (vezi Ex. 25:17-22) ; în Evr. 9:5, acelaşi termen grecesc este tradus cu Locul (Capacul) Ispăşirii