„Aşa vorbeşte Domnul:

«Blestemat este omul care se încrede în om,
    care face din muritor tăria lui
        şi a cărui inimă Îl părăseşte pe Domnul.
El este ca un tufiş în deşert,
    care nu vede venind fericirea.
El locuieşte în locurile arse ale pustiei,
    într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni.

Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul
    şi a cărui încredere este în Domnul.
El este ca un pom sădit lângă ape,
    care îşi întinde rădăcinile spre râu.
Lui nu-i este frică de căldură
    şi frunzişul lui este întotdeauna verde.
În anul secetei nu se îngrijorează
    şi nu încetează să aducă rod.»“

Read full chapter