Galateni 1-5

Nouă Traducere În Limba Română

1 Pavel, apostol trimis nu de oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Cristos şi Dumnezeu Tatăl, Care L-a înviat din morţi, ² şi toţi fraţii care sunt cu mine, către bisericile^[a] Galatiei^[b]: ³ har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos, ⁴ Care S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne salveze din acest veac rău, potrivit cu voia lui Dumnezeu, Tatăl nostru. ⁵ A Lui să fie slava, în vecii vecilor! Amin.

Nici o altă Evanghelie

⁶ Sunt surprins că vă întoarceţi atât de repede de la Cel Care v-a chemat prin harul lui Cristos, la o altă Evanghelie^[c]. ⁷ Nu că ar exista o altă Evanghelie, dar sunt unii care vă tulbură şi vor să schimbe Evanghelia lui Cristos. ⁸ Însă, chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti o altă Evanghelie decât cea pe care v-am vestit-o, să fie blestemat! ⁹ Aşa cum v-am spus înainte, vă spun din nou: dacă cineva vă vesteşte o altă Evanghelie decât cea pe care aţi primit-o, să fie blestemat!

¹⁰ Caut eu oare să câştig bunăvoinţa oamenilor, sau a lui Dumnezeu? Dacă aş mai încerca să plac oamenilor, atunci n-aş fi un rob al lui Cristos!

Pavel chemat de Dumnezeu

¹¹ Vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia vestită de mine nu este de origine umană, ¹² pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci mi-a fost descoperită de Isus Cristos.

¹³ Voi aţi auzit despre felul meu de viaţă pe când eram în iudaism, aţi auzit că am persecutat peste măsură biserica lui Dumnezeu, că am încercat s-o distrug ¹⁴ şi că eram mai înaintat în iudaism decât mulţi din neamul meu, din generaţia mea, fiind plin de râvnă pentru tradiţiile strămoşilor mei. ¹⁵ Dar când Dumnezeu, Care m-a pus deoparte încă din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său, ¹⁶ a dorit să-L descopere pe Fiul Său în mine, ca să-L vestesc printre neamuri, nu am cerut imediat sfatul unui om, ¹⁷ nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei care au fost apostoli înaintea mea, ci m-am dus în Arabia, iar după aceea m-am reîntors în Damasc.

¹⁸ Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim să-l vizitez pe Chifa^[d] şi am rămas la el cincisprezece zile, ¹⁹ dar n-am văzut pe nici un alt apostol, în afară de Iacov, fratele Domnului. ²⁰ În legătură cu lucrurile pe care vi le scriu, iată, vă asigur înaintea lui Dumnezeu că nu mint. ²¹ M-am dus apoi în regiunile Siriei şi ale Ciliciei, ²² dar le eram încă necunoscut la faţă bisericilor din Iudeea, care sunt în Cristos. ²³ Ei doar au auzit spunându-se: „Cel care înainte ne persecuta, vesteşte acum credinţa pe care încerca s-o distrugă.“ ²⁴ Şi Îl slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.

Pavel acceptat de apostoli

2 Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim, cu Barnabas, luându-l şi pe Titus cu mine. ² M-am suit acolo, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o vestesc eu printre neamuri. Le-am arătat-o, în particular, celor recunoscuţi drept conducători, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. ³ Dar nici chiar Titus, care era cu mine, n-a fost obligat să se circumcidă, cu toate că era grec, ⁴ din cauza fraţilor mincinoşi strecuraţi printre noi, care s-au furişat printre noi ca să ne pândească libertatea pe care o avem în Isus Cristos şi să ne poată înrobi. ⁵ Nu am cedat lor nici măcar o clipă, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi. ⁶ Cei ce păreau a fi ceva, – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă, pentru că Dumnezeu nu se uită la faţa omului –, ei, cei recunoscuţi drept conducători, nu mi-au adăugat nimic, ⁷ ci dimpotrivă, când au văzut că mie mi s-a încredinţat Evanghelia pentru cei necircumcişi, aşa cum lui Petru i s-a încredinţat Evanghelia pentru cei circumcişi ⁸ – fiindcă Cel Ce a lucrat în Petru, făcându-l apostol pentru cei circumcişi, a lucrat, de asemenea, şi în mine, trimiţându-mă la neamuri –, ⁹ deci, când Iacov, Chifa^[e] şi Ioan, care erau priviţi ca stâlpi, au cunoscut harul care mi-a fost dat, au căzut la învoială cu mine şi cu Barnabas, ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumcişi. ¹⁰ Au cerut doar un singur lucru: să ne amintim de săraci, lucru pe care m-am şi străduit să-l fac.

Pavel îl confruntă pe Petru

¹¹ Însă când Chifa a venit în Antiohia, m-am opus lui pe faţă, pentru că era de condamnat. ¹² Până când au venit nişte oameni din partea lui Iacov, el obişnuia să ia masa cu cei dintre neamuri, dar, când au venit ei, n-a mai făcut-o şi s-a separat, temându-se de cei circumcişi. ¹³ Şi ceilalţi iudei s-au unit cu el în această ipocrizie. Chiar şi Barnabas a fost dus în rătăcire prin ipocrizia lor. ¹⁴ Când am văzut că ei nu trăiesc după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca unul dintre neamuri şi nu ca un iudeu, cum de obligi neamurile să trăiască ca nişte iudei?“^[f]

¹⁵ Noi, care suntem iudei prin naştere, şi nu „păcătoşi“^[g] dintre neamuri, ¹⁶ ştim că un om nu este îndreptăţit prin faptele Legii, ci prin credinţa în Cristos Isus. De aceea şi noi am crezut în Isus ca să fim îndreptăţiţi prin credinţa în Cristos, şi nu prin faptele Legii, deoarece nimeni nu va fi îndreptăţit prin faptele Legii. ¹⁷ Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptăţiţi în Cristos, noi înşine am fost găsiţi „păcătoşi“, este oare atunci Cristos Unul Care încurajează păcatul^[h]? Nicidecum! ¹⁸ Însă, dacă eu zidesc din nou lucrurile pe care le-am dărâmat, mă arăt ca unul care încalcă Legea. ¹⁹ Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Cristos ²⁰ şi nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine, iar viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. ²¹ Eu nu resping harul lui Dumnezeu, pentru că, dacă dreptatea se primeşte prin Lege, atunci Cristos a murit degeaba.

Prin credinţă

3 Galateni nesăbuiţi! Cine v-a fermecat? Înaintea ochilor voştri Isus Cristos a fost înfăţişat ca răstignit! ² Un singur lucru vreau să aflu de la voi: aţi primit Duhul prin faptele Legii sau crezând ceea ce aţi auzit? ³ Sunteţi chiar atât de nesăbuiţi? Aţi început prin Duhul, iar acum vreţi să sfârşiţi în fire? ⁴ Aţi suferit degeaba atâtea? – dacă într-adevăr a fost degeaba! ⁵ Aşadar, El v-a dat Duhul şi a făcut minuni între voi pentru că aţi făcut faptele Legii sau pentru că aţi crezut ceea ce aţi auzit? ⁶ Tot astfel, „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate.“^[i]

⁷ Înţelegeţi deci că fii ai lui Avraam sunt aceia care cred! ⁸ Iar Scriptura, care a prevăzut că Dumnezeu va îndreptăţi neamurile prin credinţă, i-a vestit mai dinainte lui Avraam Evanghelia: „Prin tine vor fi binecuvântate toate neamurile.“^{[j] 9} Astfel, cei care cred sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. ¹⁰ Căci aceia care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, deoarece este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte să împlinească toate lucrurile scrise în Cartea Legii!“^{[k] 11} Este clar că nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „Cel drept va trăi prin credinţă“^[l], ¹² iar Legea nu se bazează pe credinţă, ci ea spune: „Cel ce face aceste lucruri va trăi prin ele.“^{[m] 13} Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn.“^[n] – ¹⁴ pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea dată lui Avraam să vină asupra neamurilor, ca să primim, prin credinţă, Duhul promis.

Legea şi promisiunea

¹⁵ Fraţilor, să vorbesc în felul oamenilor: aşa cum nimeni nu poate anula sau adăuga ceva la un legământ o dată ce a fost stabilit, la fel este şi aici. ¹⁶ Promisiunile i-au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui; el nu spune „şi seminţelor“, ca şi cum ar fi mai multe, ci se referă la una: „şi seminţei lui“^[o], care este Cristos. ¹⁷ Ceea ce vreau să spun este aceasta: Legea, care a fost dată patru sute treizeci de ani mai târziu, nu poate desfiinţa autoritatea unui legământ, care a fost stabilit mai înainte de către Dumnezeu, şi astfel să anuleze promisiunea. ¹⁸ Dacă moştenirea ar depinde de Lege, atunci nu ar mai depinde de promisiune; însă Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam prin promisiune. ¹⁹ Care este, atunci, scopul Legii? Ea a fost adăugată pentru a arăta ce este încălcarea Legii, până când va veni Sămânţa celui căruia i-a fost făcută promisiunea. Legea a fost dată prin îngeri, printr-un mijlocitor. ²⁰ Un mijlocitor nu reprezintă o singură parte, însă Dumnezeu este Unul.

²¹ Aceasta înseamnă oare că Legea este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci, dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viaţa, atunci dreptatea ar fi venit prin Lege, ²² însă Scriptura spune că întreaga lume este sub păcat, pentru ca promisiunea să le fie dată celor ce cred în Cristos Isus.

²³ Înainte de a veni credinţa, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care urma să fie descoperită. ²⁴ Astfel, Legea a fost îndrumătorul^[p] nostru spre^[q] Cristos, pentru ca noi să fim îndreptăţiţi prin credinţă. ²⁵ Dar acum, după ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.

Copii ai lui Dumnezeu

²⁶ În Cristos Isus, voi toţi sunteţi copii ai lui Dumnezeu, prin credinţă. ²⁷ Căci toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos. ²⁸ Nu este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat, nici femeie, pentru că voi toţi sunteţi una în Cristos Isus. ²⁹ Iar dacă voi sunteţi ai lui Cristos, atunci sunteţi sămânţa lui Avraam şi moştenitori după promisiunea făcută.

4 Vreau să spun că, atât timp cât moştenitorul este copil, nu este diferit de un sclav, cu toate că el este proprietarul tuturor lucrurilor, ² ci el se află sub îngrijirea tutorilor şi a administratorilor până la timpul desemnat de tatăl său. ³ Astfel, şi noi, când eram copii, eram sub sclavia principiilor lumii. ⁴ Dar, la împlinirea vremii, Dumnezeu Şi-a trimis Fiul, născut din femeie, născut sub Lege, ⁵ ca să-i răscumpere pe cei ce sunt sub Lege, pentru ca noi să primim înfierea^[r]. ⁶ Iar pentru că voi sunteţi fii, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre, Duh care strigă „Abba!“^[s], adică „Tată!“ ⁷ Astfel, tu nu mai eşti sclav, ci fiu, iar dacă eşti fiu, Dumnezeu te-a făcut şi moştenitor.

Grija lui Pavel pentru galateni

⁸ Atunci când voi nu-L cunoşteaţi pe Dumnezeu eraţi sclavii celor ce nu sunt dumnezei. ⁹ Dar acum, când Îl cunoaşteţi pe Dumnezeu sau, mai degrabă, sunteţi cunoscuţi de Dumnezeu, cum de vă întoarceţi din nou la acele principii sărace şi slabe? Vreţi să deveniţi din nou sclavii lor? ¹⁰ Voi ţineţi zile, luni, anotimpuri şi ani. ¹¹ Mi-e teamă ca, nu cumva, să mă fi ostenit în zadar pentru voi.

¹² Fraţilor, vă rog, fiţi ca mine, pentru că şi eu sunt ca voi! Nu mi-aţi făcut nici un rău. ¹³ Voi ştiţi că în neputinţa trupului v-am vestit Evanghelia prima oară. ¹⁴ Şi n-aţi dispreţuit, nici nu v-a fost scârbă faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Cristos Isus. ¹⁵ Aşadar, unde este acea fericire a voastră? Vă mărturisesc că, dacă aţi fi putut, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat! ¹⁶ Acum, pentru că v-am spus adevărul, am devenit oare duşmanul vostru? ¹⁷ Ei sunt plini de râvnă faţă de voi, dar nu spre bine, ci ei vor să vă despartă de noi, ca să fiţi plini de râvnă pentru ei. ¹⁸ Este bine ca întotdeauna să fiţi plini de râvnă pentru un scop bun, nu doar când sunt eu cu voi. ¹⁹ Copiii mei, pentru care sufăr din nou durerile naşterii până când Cristos va lua chip în voi, ²⁰ aş vrea să pot fi cu voi şi să-mi schimb tonul, pentru că sunt nedumerit cu privire la voi!

Sara şi Agar

²¹ Spuneţi-mi voi, care doriţi să fiţi sub Lege, nu auziţi ce spune Legea? ²² Este scris că Avraam a avut doi fii: unul dintr-o sclavă, iar unul dintr-o femeie liberă. ²³ Cel din sclavă a fost născut în chip firesc, însă cel din femeia liberă a fost născut prin promisiune. ²⁴ Acest fapt poate fi luat ca o alegorie: aceste două femei reprezintă două legăminte. Unul este cel de pe muntele Sinai, născând copii pentru sclavie – şi anume Agar. ²⁵ Agar este muntele Sinai din Arabia şi corespunde Ierusalimului de acum, pentru că este în sclavie cu copiii lui; ²⁶ dar Ierusalimul de sus este liber şi el este mama noastră. ²⁷ Căci este scris:

²⁸ Voi, fraţilor, ca şi Isaac, sunteţi copii ai promisiunii. ²⁹ Dar aşa cum atunci cel născut în chip firesc l-a persecutat pe cel născut prin puterea Duhului, la fel este şi acum. ³⁰ Ce spune însă Scriptura? „Alung-o pe sclavă şi pe fiul ei, pentru că fiul sclavei nu va moşteni împreună cu fiul femeii libere!“^{[u] 31} Aşadar, fraţilor, noi nu suntem copiii sclavei, ci ai femeii libere.

Libertate în Cristos

5 Cristos ne-a eliberat ca să fim liberi; rămâneţi deci tari şi nu vă supuneţi din nou jugului sclaviei.

² Ascultaţi! Eu, Pavel, vă spun că, dacă voi veţi fi circumcişi, Cristos nu vă va mai fi de nici un folos. ³ Depun mărturie din nou, pentru orice om care se lasă circumcis: el trebuie să asculte de întreaga Lege. ⁴ Voi, care vreţi să fiţi îndreptăţiţi prin Lege, v-aţi înstrăinat de Cristos, aţi căzut din har. ⁵ Căci noi aşteptăm prin Duhul, prin credinţă, dreptatea la care nădăjduim, ⁶ întrucât, în Cristos Isus, nici circumcizia, nici necircumcizia nu au nici o valoare, ci numai credinţa care lucrează prin dragoste.

⁷ Voi alergaţi bine odinioară! Cine v-a tăiat calea ca să nu mai ascultaţi de adevăr? ⁸ Ceea ce v-a convins n-a venit de la Cel Ce v-a chemat. ⁹ Puţină drojdie face să crească tot aluatul. ¹⁰ Sunt încrezător în Domnul că nu veţi gândi altfel. Dar cel care vă tulbură va suferi condamnarea, oricine ar fi el. ¹¹ Eu însă fraţilor, dacă predic circumcizia de ce mai sunt persecutat?! Atunci pricina de poticnire faţă de cruce s-a dus. ¹² Şi schilodească-se odată cei ce vă tulbură!^[v]

¹³ Voi aţi fost chemaţi la libertate, fraţilor, dar nu folosiţi libertatea pentru fire^[w], ci, în dragoste, slujiţi-vă unul pe altul. ¹⁴ Căci întreaga Lege se poate rezuma la o singură poruncă: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.“^{[x] 15} Însă dacă voi vă faceţi rău unul altuia şi vă mâncaţi între voi, aveţi grijă să nu vă distrugeţi unii pe alţii!

Trăire în Duhul

¹⁶ Vă spun: umblaţi prin Duhul şi astfel nu veţi împlini pofta firii. ¹⁷ Căci firea pofteşte împotriva Duhului, iar Duhul doreşte împotriva firii. Acestea sunt lucruri care se opun unul altuia, pentru ca voi să nu faceţi ceea ce vreţi. ¹⁸ Însă, dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. ¹⁹ Faptele firii sunt cunoscute ca fiind acestea: desfrâul, necurăţia, depravarea, ²⁰ idolatria, vrăjitoria, duşmăniile, cearta, invidia, mâniile, ambiţiile egoiste, neînţelegerile, partidele, ²¹ geloziile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri ca acestea. Vă avertizez, aşa cum am făcut-o şi înainte, că toţi cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu^[y].

²² Dar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, generozitatea, credinţa, ²³ blândeţea, înfrânarea. Împotriva unor astfel de lucruri nu este lege^[z]. ²⁴ Cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea cu poftele şi dorinţele ei. ²⁵ Dacă trăim prin Duhul, trebuie să şi umblăm prin Duhul. ²⁶ Să nu fim îngâmfaţi, provocându-ne unii pe alţii şi invidiindu-ne unii pe alţii.