Israel în pustia Sinai

19 Chiar în ziua în care se împlineau trei luni de la ieşirea israeliţilor din ţara Egiptului, ei au ajuns în pustia Sinai. După ce părăsiseră Refidimul, au intrat în pustia Sinai şi şi-au aşezat tabăra în pustie, înaintea muntelui. Acolo Moise s-a suit la Dumnezeu. Domnul l-a chemat de pe munte şi i-a zis: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov; iată ce să le spui israeliţilor: «Aţi văzut ce le-am făcut egiptenilor, cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus la Mine. De aceea, acum, dacă veţi asculta de glasul Meu şi veţi păzi legământul Meu, veţi fi comoara Mea[a] dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu. Voi[b] Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi[c] şi un neam sfânt.» Acestea sunt cuvintele pe care să le spui israeliţilor.“ Moise s-a întors, a convocat sfatul bătrânilor şi le-a zis toate cuvintele pe care Domnul i le-a poruncit. Şi tot poporul i-a răspuns într-un singur glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.“ Moise I-a spus Domnului răspunsul poporului.

Sfinţirea poporului

Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Voi veni la tine într-un nor gros, pentru ca poporul să audă când îţi vorbesc şi să aibă întotdeauna încredere în tine.“ Tot atunci, când Moise I-a spus Domnului răspunsul poporului, 10 Domnul i-a mai zis: „Du-te la popor şi sfinţeşte-l azi şi mâine. Să-şi spele hainele 11 şi să se pregătească pentru a treia zi, pentru că atunci Domnul Se va coborî pe muntele Sinai în faţa întregului popor. 12 Să pui de jur împrejur limite pentru popor şi să-i zici: «Aveţi grijă să nu vă urcaţi pe munte, nici să nu-i atingeţi poalele, pentru că, oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea.» 13 Nici măcar o mână să nu-l atingă; dacă-l va atinge cineva, să fie omorât cu pietre sau străpuns cu săgeţi; indiferent ce va fi, om sau animal, să nu trăiască! Când trâmbiţa va suna, poporul să se apropie de munte.“ 14 Moise s-a coborât de pe munte la popor. A sfinţit poporul şi acesta şi-a spălat hainele. 15 Moise le-a zis celor din popor: „Fiecare din voi să fie pregătit pentru a treia zi; până atunci nimeni să nu se apropie de soţia lui!“

16 În dimineaţa celei de-a treia zi au fost tunete şi fulgere; un nor gros acoperea muntele şi un sunet de trâmbiţă se auzea foarte puternic. Tot poporul din tabără tremura. 17 Moise a scos poporul din tabără ca să-L întâlnească pe Dumnezeu. Oamenii au stat la poalele muntelui. 18 Muntele Sinai era acoperit cu fum, pentru că Domnul S-a coborât pe el în foc. Fumul se înălţa ca fumul unui cuptor şi tot muntele[d] se cutremura cu putere. 19 În timp ce trâmbiţa suna din ce în ce mai tare, Moise vorbea, şi glasul lui Dumnezeu îi răspundea[e]. 20 Când Domnul S-a coborât pe vârful muntelui Sinai, El l-a chemat pe Moise pe vârful muntelui, iar Moise s-a suit acolo. 21 Apoi Domnul i-a zis:

– Coboară şi avertizează poporul să nu se apropie să se uite la Domnul, pentru ca nu cumva să piară mulţi dintre ei. 22 Chiar şi preoţii care se apropie de Domnul trebuie să se sfinţească, căci doar aşa Domnul nu-i va nimici[f].

23 Moise I-a răspuns Domnului:

– Poporul nu are voie să se apropie de muntele Sinai, pentru că Tu Însuţi ne-ai avertizat zicând: „Pune limite în jurul muntelui şi păstrează-l sfânt.“

24 Domnul i-a zis:

– Coboară şi adu-l cu tine pe Aaron, dar nu lăsa nici preoţii, nici poporul să se apropie şi să se suie la Domnul, ca să nu-i nimicească[g].

25 Moise s-a coborât la popor şi a vorbit cu ei.

Cele Zece Porunci

20 Apoi Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte:

„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te-am scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei.

Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine!

Să nu-ţi faci vreun idol reprezentând vreun lucru de sus din cer, de jos de pe pământ sau din apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, fiindcă Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, Care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinţilor lor, până la a treia sau a patra generaţie[h] a celor ce Mă urăsc şi Îmi arăt îndurarea până la a mia generaţie a celor ce Mă iubesc şi împlinesc poruncile Mele.

Să nu foloseşti nesăbuit[i] Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va folosi nesăbuit Numele Lui.

Adu-ţi aminte de ziua de Sabat, ca s-o sfinţeşti! Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci toată lucrarea ta, 10 dar ziua a şaptea este Sabatul Domnului, Dumnezeul tău; să nu faci nici o lucrare nici tu, nici fiul tău sau fiica ta, nici sclavul tău, nici sclava ta, nici vitele tale şi nici străinul care locuieşte în cetatea ta. 11 Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul, marea şi tot ce este în ele, dar în ziua a şaptea s-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua de Sabat şi a sfinţit-o.

12 Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să trăieşti mult timp în ţara pe care ţi-o va da Domnul, Dumnezeul tău!

13 Să nu ucizi!

14 Să nu comiţi adulter!

15 Să nu furi!

16 Să nu depui mărturie falsă împotriva semenului tău!

17 Să nu pofteşti casa semenului tău; să nu o pofteşti pe soţia semenului tău, să nu pofteşti sclavul sau sclava lui, boul sau asinul lui şi nici vreun alt lucru care este al semenului tău!“

18 Tot poporul vedea tunetele şi fulgerele care aveau loc, vedea muntele fumegând şi auzea sunetul trâmbiţei; poporul tremura de frică şi stătea la depărtare. 19 Ei i-au zis lui Moise:

– Vorbeşte-ne tu însuţi şi vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu căci vom muri!

20 Moise a răspuns poporului:

– Nu vă temeţi, pentru că Dumnezeu a venit doar ca să vă pună la încercare şi să aveţi în voi frica de El, pentru ca să nu păcătuiţi.

21 Poporul stătea la depărtare, iar Moise s-a apropiat de negura unde se afla Dumnezeu. 22 Domnul i-a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti israeliţilor: «Voi înşivă aţi văzut că v-am vorbit din ceruri. 23 Să nu vă faceţi zei de argint şi nici zei de aur pe care să-i puneţi alături de Mine. 24 Să-Mi faceţi un altar de pământ şi să aduceţi pe el arderile voastre de tot şi jertfele de pace[j], oile şi boii. Oriunde voi face ca Numele Meu să fie pomenit, voi veni şi vă voi binecuvânta. 25 Dacă-Mi veţi face un altar de piatră, să nu-l zidiţi din pietre cioplite, pentru că, atunci când veţi pune dalta pe piatră, o veţi pângări.[k] 26 Să nu vă urcaţi la altarul Meu pe trepte, pentru ca să nu vi se descopere goliciunea înaintea lui.»“

Notas al pie

  1. Exodul 19:5 Sau: proprietatea Mea preţioasă
  2. Exodul 19:6 Sau: Deşi tot pământul este al Meu, voi
  3. Exodul 19:6 TM; LXX: o preoţie împărătească
  4. Exodul 19:18 Cele mai multe mss ebraice; câteva mss ebraice şi LXX: întreg poporul
  5. Exodul 19:19 Termenul ebraic poate desemna fie tunetul ca răspuns, fie o voce articulată
  6. Exodul 19:22 Lit.: căci doar aşa Domnul nu va izbucni împotriva lor.
  7. Exodul 19:24 Lit.: ca să nu izbucnească împotriva lor.
  8. Exodul 20:5 Cel care păcătuia atrăgea pedeapsa atât asupra sa, cât şi asupra casei sale, alcătuită de obicei din trei sau patru generaţii (vezi Num. 16:31-34; Ios. 7:24)
  9. Exodul 20:7 Expresia poate avea mai multe sensuri: (1) abuzul faţă de acest Nume, concepţia antică fiind aceea că o cunoaştere a numelui unei zeităţi oferă puteri magice cunoscătorului, care putea astfel să manipuleze zeitatea; (2) jurământul fals pe acest Nume – vezi Lev. 19:12; (3) numirea unui idol cu acest Nume – construcţia gramaticală ebraică oferă spaţiu pentru această interpretare; (4) orice altă folosire a Numelui fără un scop precis şi corect (în mod nesăbuit)
  10. Exodul 20:24 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertă de mulţumire, deoarece poartă şi aceste sensuri
  11. Exodul 20:25 Interdicţia era îndreptată probabil împotriva unor practici canaanite