O nouă viaţă în Cristos

Dacă aţi fost înviaţi împreună cu Cristos, căutaţi lucrurile de sus, unde Cristos stă la dreapta lui Dumnezeu! Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ, pentru că voi aţi murit, iar viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Când Cristos – viaţa voastră[a] – Se va arăta, atunci şi voi vă veţi arăta împreună cu El în glorie.

De aceea, daţi morţii tot ceea ce aparţine firii voastre pământeşti: desfrâul, necurăţia, patima, pofta rea, lăcomia, care este idolatrie. Din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu (peste fiii neascultării)[b]. Acestea sunt căile pe care aţi umblat şi voi atunci când trăiaţi între ei, însă acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de furie, de răutate, de blasfemie, de cuvintele murdare care vă ies din gură. Nu vă minţiţi unul pe altul, pentru că v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi şi de faptele lui 10 şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care este înnoit în cunoaştere, după imaginea Creatorului său. 11 Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici circumcizie, nici necircumcizie, nici barbar[c], nici scit[d], nici sclav, nici liber, ci Cristos este totul şi în toţi.

12 Aşadar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu răbdare! 13 Îngăduiţi-vă unul pe altul, iertaţi-vă unul pe altul ori de câte ori vreunul dintre voi are vreo nemulţumire împotriva altuia! Cum v-a iertat Domnul, aşa iertaţi-vă şi voi! 14 Dar, mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care le leagă pe toate într-o armonie perfectă! 15 Iar pacea lui Cristos să stăpânească în inimile voastre; la ea aţi şi fost chemaţi, într-un singur trup. Şi fiţi mulţumitori! 16 Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din belşug! Învăţaţi-vă şi instruiţi-vă unul pe altul cu toată înţelepciunea! Cântaţi-I lui Dumnezeu cu mulţumire în inimile voastre cântece de laudă, imnuri, cântece duhovniceşti! 17 Tot ceea ce faceţi, cu vorba sau cu fapta, să faceţi în Numele Domnului Isus, mulţumind, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

Îndemnuri privind relaţiile din casa creştinului

18 Soţiilor, supuneţi-vă soţilor voştri aşa cum se cuvine în Domnul! 19 Soţilor, iubiţi-vă soţiile şi nu fiţi aspri cu ele!

20 Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate, pentru că lucrul acesta Îi place Domnului! 21 Părinţi, nu-i întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă curajul!

22 Sclavilor, ascultaţi în toate de stăpânii voştri pământeşti, nu doar când sunteţi văzuţi de ei, ca nişte oameni care caută să placă altora, ci cu o inimă sinceră, în frică de Domnul. 23 Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, 24 ştiind că veţi primi ca răsplată moştenirea de la Domnul. Voi slujiţi Domnului Cristos. 25 Căci cel ce face rău va fi răsplătit după răul pe care l-a făcut; şi nu va fi nici un fel de părtinire.

Stăpânilor, daţi-le sclavilor voştri ceea ce li se cuvine, ştiind că şi voi aveţi un Stăpân în cer!

Alte instrucţiuni

Stăruiţi în rugăciune! Vegheaţi în ea cu mulţumire! Rugaţi-vă în acelaşi timp şi pentru noi, ca Dumnezeu să deschidă o uşă pentru Cuvânt, să putem vorbi despre taina lui Cristos, din pricina căreia sunt închis, ca s-o pot face cunoscută aşa cum trebuie. Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei din afară, folosind fiecare ocazie. Vorbirea voastră să fie întotdeauna caracterizată de bunătate, dreasă cu sare[e], ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.

Saluturi finale

Tihic vă va face cunoscut totul cu privire la mine. El este un frate preaiubit şi un slujitor credincios, slujitor împreună cu mine în Domnul. Vi l-am trimis ca să ştiţi totul despre noi şi ca să vă încurajeze inimile, împreună cu Onesimus, un frate credincios şi preaiubit, care este unul dintre voi. El vă va face cunoscute toate lucrurile de pe aici.

10 Aristarh, închis împreună cu mine, vă trimite salutări; de asemenea şi Marcu, vărul lui Barnabas – cu privire la el aţi primit porunci; dacă vine la voi, să-l primiţi bine –, 11 şi Isus, zis şi Iustus. Aceştia sunt singurii dintre cei circumcişi care sunt conlucrători cu mine pentru Împărăţia lui Dumnezeu[f]. Ei au devenit o încurajare pentru mine. 12 Epafras, care este unul dintre voi, slujitor al lui Cristos Isus, vă trimite salutări. El se luptă întotdeauna pentru voi în rugăciune, astfel încât, desăvârşiţi şi pe deplin încredinţaţi, să puteţi rămâne fermi în toată voia lui Dumnezeu. 13 Eu depun mărturie cu privire la el că a lucrat din greu pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru cei din Hierapolis. 14 Luca, doctorul preaiubit, şi Demas vă salută. 15 Salutaţi-i pe fraţii din Laodicea şi pe Nimfa, şi biserica din casa ei. 16 După ce va fi citită această scrisoare la voi, faceţi în aşa fel încât să fie citită şi în biserica din Laodicea. De asemenea, citiţi şi voi scrisoarea din Laodicea.[g] 17 Spuneţi-i lui Arhipus: „Ai grijă de slujba pe care ai primit-o în Domnul: să o duci la îndeplinire!“

18 Eu, Pavel, scriu acest salut cu mâna mea. Amintiţi-vă de lanţurile mele! Harul să fie cu voi! (Amin.)[h]

Footnotes

  1. Coloseni 3:4 Unele mss conţin: noastră
  2. Coloseni 3:6 Unele mss importante nu conţin aceste cuvinte
  3. Coloseni 3:11 Termenul de barbar avea în lumea antică sensul general de „străin de rasa greacă“, între grec şi barbar existând o opoziţie etnică şi culturală, „barbar“ având adesea un sens peiorativ
  4. Coloseni 3:11 Sciţii erau văzuţi de către romani drept cei mai de pe urmă dintre barbari
  5. Coloseni 4:6 Un mod figurat de a spune că vorbirea trebuie să fie plăcută si consistentă
  6. Coloseni 4:11 Vezi nota de la 1:12
  7. Coloseni 4:16 Se pare că scrisorile lui Pavel erau citite cu voce tare în adunare, iar unele dintre ele trebuiau transmise mai departe, pentru a ajunge şi în alte biserici; scrisoarea din Laodicea este o altă scrisoare pe care Pavel a scris-o, fiind posibil ca aceasta să nu fie alta decât scrisoarea către Efeseni, având în vedere că aceste scrisori urmau de obicei o rută circulară, în cazul acesta de la Efes, prin Laodicea, la Colose
  8. Coloseni 4:18 Unele mss timpurii nu conţin acest cuvânt; este posibil ca scribii să fi adăugat mai târziu cuvântul amen la sfârşitul fiecărei cărţi, deoarece foarte multe mss greceşti încheie toate cărţile, mai puţin Faptele Apostolilor, Iacov şi 3 Ioan, cu acest cuvânt