Boala şi însănătoşirea lui Ezechia

38 În acele zile Ezechia s-a îmbolnăvit şi era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pune­ţi casa în rânduială căci vei muri. Nu te vei mai face bine!»“ Atunci Ezechia s-a întors cu faţa spre perete şi s-a rugat Domnului astfel: Doamne, Te rog, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi din toată inima şi am făcut ce este bine înaintea Ta.“ Şi Ezechia a plâns cu amar.

Atunci Cuvântul Domnului a venit la Isaia, spunându-i: „Du-te şi spune-i lui Ezechia că aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul strămoşului său David: «Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată, voi adăuga vieţii tale încă cincisprezece ani. Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei şi voi apăra această cetate! Acesta este semnul de la Domnul pentru tine, prin care vei şti că Domnul va împlini ce a promis: voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.»“ Şi soarele s-a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse.

Un psalm al lui Ezechia, regele lui Iuda, scris după boala şi vindecarea sa:

10 „Ziceam: «În floarea vieţii mele trebuie să trec prin porţile Locuinţei Morţilor;
    sunt văduvit de restul anilor mei.»
11 Am zis: «Nu-L voi mai vedea pe Domnul, da, pe Domnul,
    în ţara celor vii;
nu voi mai vedea oameni
    şi nu voi mai fi printre locuitorii lumii.
12 Locuinţa îmi este smulsă şi luată
    precum cortul unui păstor.
Îmi simt firul vieţii înfăşurat ca de un ţesător
    care m-ar tăia de la războiul de ţesut;
        până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
13 Strig după ajutor până dimineaţă,
    dar, ca un leu, El îmi zdrobeşte toate oasele;
până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
14 Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor;
    am gemut ca o porumbiţă;
mi-au obosit ochii uitându-mă în sus.
    Sunt în necaz! Ajută-mă, Stăpâne!»

15 Ce aş mai putea spune? El mi-a răspuns
    şi aceasta este ceea ce El a făcut.
Voi umbla smerit în toţi anii vieţii mele,
    după ce mi-a fost amărât sufletul astfel.
16 O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii
    şi în toate acestea stă şi viaţa duhului meu.
Tu mi-ai dat sănătate
    şi ai îngăduit să trăiesc.
17 Cu siguranţă, spre binele meu
    am trecut prin această amărăciune,
căci Tu, în dragostea Ta, mi-ai păzit viaţa
    de groapa nimicirii,
aruncând înapoia Ta
    toate păcatele mele.
18 Într-adevăr, Locuinţa Morţilor nu-Ţi poate mulţumi,
    Moartea nu Te poate lăuda,
iar cei ce se coboară în groapă
    nu pot nădăjdui în credincioşia Ta,
19 ci cel viu, cel viu Te laudă,
    aşa cum fac şi eu azi.
Taţii îşi învaţă copiii despre credincioşia Ta
20     prin care, Tu, Doamne, m-ai salvat,
iar noi vom cânta cu instrumentele cu corzi
    în toate zilele vieţii noastre,
        în Casa Domnului.“

21 Atunci Isaia a zis:

– Pregătiţi o turtă de smochine, pe care s-o aşezaţi pe rană şi astfel Ezechia se va vindeca.

22 Ezechia a întrebat:

– Care va fi semnul prin care voi şti că mă voi duce la Casa Domnului?

Boala şi însănătoşirea lui Ezechia

38 În vremea(A) aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pune-ţi în rânduială(B) casa, căci vei muri şi nu vei mai trăi’.” Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, adu-Ţi aminte(C) că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi. Atunci Cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel: „Du-te şi spune lui Ezechia: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: «Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale. Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei; voi ocroti(D) cetatea aceasta.» Şi iată semnul(E) din partea Domnului după care vei cunoaşte că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit: voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a pogorât soarele pe cadranul lui Ahaz’.” Şi soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se pogorâse. Cântarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii şi însănătoşirii lui. 10 „Ziceam: ‘În cei mai buni ani ai vieţii mele trebuie să mă duc la porţile Locuinţei morţilor! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalţi ani ai mei, care-mi mai rămân!’

11 Ziceam: ‘Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pământul celor vii;

nu voi mai vedea pe niciun om în Locuinţa morţilor!
12 Locuinţa(F) mea este luată şi mutată de la mine, ca o colibă de păstori.
Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător, care m-ar rupe din ţesătura lui.
Până diseară îmi vei pune capăt.
13 Am strigat până dimineaţa; ca un leu îmi zdrobise toate oasele!
Până diseară îmi vei pune capăt.
14 Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor
şi gemeam(G) ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer:
«Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!»’
15 Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi m-a ascultat.
Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după ce(H) am fost întristat astfel.
16 Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă,
prin ea mai am şi eu suflare,
căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa.
17 Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea;
Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii.
Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!
18 Căci nu Locuinţa morţilor Te laudă, nu moartea Te măreşte
şi cei(I) ce s-au pogorât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta.
19 Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi.
Tatăl(J) face cunoscut copiilor săi credincioşia Ta.
20 Domnul m-a mântuit!
De aceea, în toate zilele vieţii noastre,
vom suna din coardele instrumentelor noastre
în Casa Domnului.”

21 Isaia zisese(K): „Să se aducă o turtă de smochine şi s-o întindă peste bubă, şi Ezechia va trăi.” 22 Şi Ezechia zisese(L): „După ce semn voi cunoaşte că mă voi sui la Casa Domnului?”