Apocalipsa 6:9-17

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

⁹ Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar^(A) sufletele^(B) celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina^(C) Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii^(D) pe care o ţinuseră. ¹⁰ Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până^(E) când, Stăpâne, Tu, care^(F) eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să^(G) judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” ¹¹ Fiecăruia din ei i s-a dat o haină^(H) albă şi i s-a spus să^(I) se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei. ¹² Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată^(J) că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele^(K) s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele ¹³ şi^(L) stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. ¹⁴ Cerul^(M) s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi^(N) munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. ¹⁵ Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au^(O) ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. ¹⁶ Şi^(P) ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului, ¹⁷ căci^(Q) a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi^(R) cine poate sta în picioare?”