Îndemn la pocăinţă

1 În luna a opta, în^(A) anul al doilea al lui Darius, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia^(B), fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: ² „Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri. ³ Spune-le dar: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Întoarceţi-vă^(C) la Mine, zice Domnul oştirilor, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor.» ⁴ Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau^(D) prorocii de mai înainte, zicând: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă^(E) de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!» Dar n-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine, zice Domnul. ⁵ Unde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau prorocii să trăiască veşnic? ⁶ Totuşi cuvintele^(F) Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei prorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors şi au zis: «Domnul oştirilor ne-a făcut cum^(G) hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!»’ ”

Vedenii

⁷ În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Darius, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: ⁸ „M-am uitat noaptea şi iată că un om^(H) era călare pe un cal roşu şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşii^(I), murgi şi albi.” ⁹ Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?” Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!” ¹⁰ Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: „Aceştia^(J) sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!” ¹¹ Şi^(K) ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirţi şi au zis: „Am cutreierat pământul şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!” ¹² Atunci, Îngerul Domnului a luat cuvântul şi a zis: „Doamne^(L) al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani^(M)?” ¹³ Domnul a răspuns cu vorbe bune^(N), cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine. ¹⁴ Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă şi zi: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Sunt plin de o mare gelozie^(O) pentru Ierusalim şi pentru Sion ¹⁵ şi sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate, căci Mă mâniasem numai puţin^(P), dar ele au ajutat spre nenorocire.» ¹⁶ De aceea aşa vorbeşte Domnul: «Mă întorc^(Q) cu îndurare către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el şi funia^(R) de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.»’ ¹⁷ Strigă din nou şi zi: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va mângâia iarăşi Sionul^(S), va alege iarăşi^(T) Ierusalimul».’ ” ¹⁸ Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne! ¹⁹ Am întrebat îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Şi el mi-a zis: „Acestea^(U) sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.” ²⁰ Domnul mi-a arătat patru fierari. ²¹ Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceştia?” Şi el a zis: „Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceştia au venit să sperie şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul^(V) împotriva ţării lui Iuda ca să-i risipească locuitorii.”

2 Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că era un om^(W) care ţinea în mână o funie de măsurat. ² L-am întrebat: „Unde te duci?” Şi el mi-a zis: „Mă duc să măsor^(X) Ierusalimul, ca să văd ce lăţime şi ce lungime are.” ³ Şi îngerul care vorbea cu mine a înaintat, şi un alt înger i-a ieşit înainte. ⁴ El i-a zis: „Aleargă de vorbeşte tânărului acestuia şi spune-i: ‘Ierusalimul^(Y) va fi o cetate deschisă din pricina mulţimii oamenilor şi vitelor care vor fi în mijlocul lui’; ⁵ Eu Însumi, zice Domnul, voi fi un zid^(Z) de foc de jur împrejurul lui şi voi fi slava^(AA) lui în mijlocul lui! ⁶ Fugiţi^(AB), fugiţi din ţara de la miazănoapte! zice Domnul. Căci v-am împrăştiat^(AC) în cele patru vânturi ale cerurilor, zice Domnul.” ⁷ Scapă^(AD), Sioane, tu care locuieşti la fiica Babilonului! ⁸ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După slavă m-a trimis El la neamurile care v-au jefuit; căci cel ce se atinge^(AE) de voi se atinge de lumina ochilor Lui. ⁹ Iată^(AF), Îmi ridic mâna împotriva lor, zice Domnul, şi ele vor fi prada celor ce le erau supuşi, ca să ştiţi^(AG) că Domnul oştirilor m-a trimis. ¹⁰ Strigă de veselie^(AH) şi bucură-te, fiica Sionului! Căci iată, Eu vin şi^(AI) voi locui în mijlocul tău, zice Domnul. ¹¹ Multe neamuri^(AJ) se vor alipi de Domnul în ziua aceea^(AK) şi vor fi poporul^(AL) Meu. Eu voi locui în mijlocul tău şi vei şti^(AM) că Domnul oştirilor m-a trimis la tine.” ¹² Domnul va lua^(AN) în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moştenire în pământul sfânt, şi va alege^(AO) iarăşi Ierusalimul. ¹³ Orice făptură să tacă^(AP) înaintea Domnului, căci El S-a şi sculat din locaşul Lui^(AQ) cel sfânt!

3 El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua^(AR) stând în picioare înaintea Îngerului Domnului şi pe Satana^(AS) stând la dreapta lui, ca să-l pârască. ² Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre^(AT), El care a ales^(AU) Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?” ³ Dar Iosua era^(AV) îmbrăcat cu haine murdare, şi totuşi stătea în picioare înaintea Îngerului. ⁴ Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac^(AW) cu haine de sărbătoare!” ⁵ Eu am zis: „Să i se pună pe cap o mitră^(AX) curată!” Şi i-au pus o mitră curată pe cap şi l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo. ⁶ Îngerul Domnului a făcut lui Iosua următoarea mărturisire: ⁷ „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Dacă vei umbla pe căile Mele şi dacă vei păzi^(AY) poruncile Mele, vei judeca şi Casa Mea^(AZ) şi vei priveghea asupra curţilor Mele, şi te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici^(BA). ⁸ Ascultă dar, Iosua, mare preot, tu şi tovarăşii tăi de slujbă, care stau înaintea ta – căci aceştia sunt nişte oameni care vor sluji ca semne^(BB). Iată, voi aduce pe Robul Meu^(BC), Odrasla^(BD). ⁹ Căci iată că numai spre piatra aceasta^(BE) pe care am pus-o înaintea lui Iosua sunt îndreptaţi şapte ochi^(BF); iată, Eu Însumi voi săpa ce trebuie săpat pe ea, zice Domnul oştirilor, şi într-o singură zi^(BG), voi înlătura nelegiuirea ţării acesteia. ¹⁰ În ziua aceea^(BH), zice Domnul oştirilor, vă veţi pofti unii pe alţii sub viţă^(BI) şi sub smochin.’”

4 Îngerul^(BJ) care vorbea cu mine s-a întors şi m-a trezit ca pe un^(BK) om pe care-l trezeşti din somnul lui. ² El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „M-am uitat şi iată că este un sfeşnic^(BL) cu totul de aur şi deasupra lui, un vas cu untdelemn şi pe el şapte^(BM) candele, cu şapte ţevi pentru candelele care sunt în vârful sfeşnicului. ³ Şi lângă el sunt doi măslini^(BN), unul la dreapta vasului şi altul la stânga lui.” ⁴ Şi, luând iarăşi cuvântul, am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?” ⁵ Îngerul care vorbea cu mine mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă aceste lucruri?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” ⁶ Atunci, el a luat din nou cuvântul şi mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel şi sună astfel: ‘Lucrul acesta nu se va face nici prin putere^(BO), nici prin tărie, ci prin Duhul Meu’, zice Domnul oştirilor! ⁷ Cine eşti tu, munte mare^(BP), înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într-un loc şes. El va pune piatra cea mai însemnată^(BQ) în vârful Templului, în mijlocul strigătelor^(BR) de: ‘Îndurare, îndurare cu ea!’ ” ⁸ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ⁹ „Mâinile lui Zorobabel au întemeiat^(BS) Casa aceasta şi tot mâinile lui o vor isprăvi^(BT), şi veţi^(BU) şti dacă Domnul^(BV) oştirilor m-a trimis la voi. ¹⁰ Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe^(BW)? Aceştia şapte vor privi cu bucurie cumpăna în mâna lui Zorobabel. Aceştia şapte sunt ochii^(BX) Domnului, care cutreieră tot pământul.” ¹¹ Eu am luat cuvântul şi i-am zis: „Ce înseamnă aceşti doi măslini, la dreapta sfeşnicului şi la stânga lui?” ¹² Am luat a doua oară cuvântul şi i-am zis: „Ce înseamnă cele două ramuri^(BY) de măslin, care sunt lângă cele două ţevi de aur, prin care curge uleiul auriu din el?” ¹³ El mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” Şi el a zis: ¹⁴ „Aceştia sunt cei doi unşi^(BZ) care stau^(CA) înaintea Domnului^(CB) întregului pământ.”

18 După^(A) aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi^(B) pământul s-a luminat de slava lui. ² El a strigat cu glas tare şi a zis: „A^(C) căzut, a căzut Babilonul cel mare! A^(D) ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare^(E) a oricărei păsări necurate şi urâte, ³ pentru că toate neamurile au^(F) băut din vinul mâniei curviei ei şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii^(G) pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.” ⁴ Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi^(H) din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! ⁵ Pentru că^(I) păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer şi Dumnezeu^(J) Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei. ⁶ Răsplătiţi-i^(K) cum v-a răsplătit ea şi întoarceţi-i de două ori cât faptele ei. Turnaţi-i^(L) îndoit în potirul în care a amestecat^(M) ea! ⁷ Pe cât^(N) s-a slăvit pe sine însăşi şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: ‘Şed ca împărăteasă^(O), nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea!’ ⁸ Tocmai pentru aceea într-o^(P) singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în^(Q) foc, pentru că^(R) Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. ⁹ Şi împăraţii^(S) pământului, care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când^(T) vor vedea fumul arderii ei, o^(U) vor plânge şi o vor boci. ¹⁰ Ei vor sta departe de frică să nu cadă în chinul ei şi vor zice: ‘Vai!^(V) vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o^(W) clipă ţi-a venit judecata!’ ¹¹ Negustorii^(X) pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: ¹² marfă^(Y) de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură; ¹³ nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele^(Z) oamenilor. ¹⁴ Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine şi nu le vei mai găsi. ¹⁵ Cei ce fac negoţ^(AA) cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui ¹⁶ şi vor zice: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, care^(AB) era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! ¹⁷ Atâtea bogăţii într-un^(AC) ceas s-au prăpădit!’ Şi^(AD) toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii şi toţi cei ce câştigă din mare stăteau departe ¹⁸ şi^(AE), când au văzut fumul arderii ei, strigau: ‘Care^(AF) cetate era ca cetatea cea mare?’ ¹⁹ Şi îşi aruncau^(AG) ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: ‘Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă^(AH) a fost prefăcută într-un pustiu!’ ²⁰ Bucură-te de ea, cerule!^(AI) Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi prorocilor! Pentru că^(AJ) Dumnezeu v-a făcut dreptate şi a judecat-o.” ²¹ Atunci, un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare şi a zis: „Cu^(AK) aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu^(AL) va mai fi găsit! ²² Şi^(AM) nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine niciun meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii. ²³ Lumina^(AN) lămpii nu va mai lumina în tine şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui^(AO) şi al miresei, pentru că negustorii^(AP) tăi erau mai-marii pământului, pentru că^(AQ) toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta ²⁴ şi pentru că^(AR) acolo a fost găsit sângele prorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi^(AS) pe pământ.”