Add parallel Print Page Options

Inno per la guerra e la vittoria

144 Di Davide.

Benedetto il Signore, mia roccia,
che addestra le mie mani alla guerra,
le mie dita alla battaglia.
Mia grazia e mia fortezza,
mio rifugio e mia liberazione,
mio scudo in cui confido,
colui che mi assoggetta i popoli.

Signore, che cos'è un uomo perché te ne curi?
Un figlio d'uomo perché te ne dia pensiero?
L'uomo è come un soffio,
i suoi giorni come ombra che passa.

Signore, piega il tuo cielo e scendi,
tocca i monti ed essi fumeranno.
Le tue folgori disperdano i nemici,
lancia frecce, sconvolgili.
Stendi dall'alto la tua mano,
scampami e salvami dalle grandi acque,
dalla mano degli stranieri.
La loro bocca dice menzogne
e alzando la destra giurano il falso.
Mio Dio, ti canterò un canto nuovo,
suonerò per te sull'arpa a dieci corde;
10 a te, che dai vittoria al tuo consacrato,
che liberi Davide tuo servo.
Salvami dalla spada iniqua,
11 liberami dalla mano degli stranieri;
la loro bocca dice menzogne
e la loro destra giura il falso.

12 I nostri figli siano come piante
cresciute nella loro giovinezza;
le nostre figlie come colonne d'angolo
nella costruzione del tempio.
13 I nostri granai siano pieni,
trabocchino di frutti d'ogni specie;
siano a migliaia i nostri greggi,
a mirìadi nelle nostre campagne;
14 siano carichi i nostri buoi.
Nessuna breccia, nessuna incursione,
nessun gemito nelle nostre piazze.
15 Beato il popolo che possiede questi beni:
beato il popolo il cui Dio è il Signore.

Psalmul 144

Un psalm al lui David

Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
care-mi(A) deprinde mâinile la luptă,
degetele la bătălie,
Binefăcătorul(B) meu şi Cetăţuia mea,
Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu,
Scutul meu de adăpost,
care-mi supune pe poporul meu!
Doamne(C), ce este omul ca să iei cunoştinţă de el,
fiul omului ca să iei seama la el?
Omul(D) este ca o suflare,
zilele(E) lui sunt ca umbra care trece.
Pleacă(F) cerurile, Doamne, şi pogoară-Te!
Atinge(G) munţii, ca să fumege!
Fulgeră(H) şi risipeşte pe vrăjmaşii mei!
Aruncă-Ţi săgeţile şi pune-i pe fugă!
Întinde-Ţi(I) mâinile de sus,
izbăveşte-mă(J) şi scapă-mă din apele cele mari,
din mâna fiilor(K) celui străin,
a căror gură spune neadevăruri(L)
şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.
Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare(M) nouă,
Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
10 Tu, care(N) dai împăraţilor biruinţa,
care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,
11 izbăveşte-mă(O) şi scapă-mă din mâna fiilor celui străin,
a căror gură spune neadevăruri
şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…
12 Fiii noştri sunt ca(P) nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor;
fetele noastre, ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.
13 Grânarele noastre sunt pline şi gem de tot felul de merinde;
turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:
14 viţelele noastre sunt prăsitoare;
nu-i nicio pagubă, nicio robie,
niciun ţipăt în uliţele noastre!
15 Ferice(Q) de poporul care stă astfel!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!