Romani 8:14-25

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹⁴ Căci toţi cei ce sunt călăuziţi^(A) de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. ¹⁵ Şi voi n-aţi^(B) primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică^(C), ci aţi primit un duh^(D) de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava^(E)!”, adică „Tată!” ¹⁶ Însuşi^(F) Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. ¹⁷ Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori^(G): moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă suferim^(H) cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. ¹⁸ Eu socotesc că suferinţele^(I) din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. ¹⁹ De asemenea, şi firea^(J) aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea^(K) fiilor lui Dumnezeu. ²⁰ Căci firea^(L) a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă ²¹ că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. ²² Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină^(M) şi suferă durerile naşterii. ²³ Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade^(N) ale Duhului, suspinăm^(O) în noi şi aşteptăm^(P) înfierea, adică răscumpărarea trupului^(Q) nostru. ²⁴ Căci în nădejdea^(R) aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? ²⁵ Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.