Romani 14-15

Nouă Traducere În Limba Română

Cel slab şi cel puternic

14 Primiţi-i bine între voi pe cei care sunt slabi în credinţă^[a], fără a purta dispute! ² Unul crede că poate să mănânce orice, pe când cel slab mănâncă doar legume.^{[b] 3} Cel ce mănâncă orice să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă orice, iar cel ce nu mănâncă orice să nu-l condamne pe cel ce mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a primit. ⁴ Cine eşti tu să-l condamni pe slujitorul altuia?! Dacă stă sau cade, îl priveşte pe stăpânul său! Însă el va sta, pentru că Domnul îl poate face să stea. ⁵ Unul crede că o zi este mai bună decât alta, iar altul le consideră pe toate la fel. Fiecare trebuie să fie pe deplin convins în gândirea sa. ⁶ Cel ce respectă o anumită zi, pentru Domnul o respectă. Cel ce mănâncă orice, pentru Domnul mănâncă, întrucât el Îi mulţumeşte lui Dumnezeu, iar cel ce nu mănâncă orice, pentru Domnul nu mănâncă şi Îi mulţumeşte şi el lui Dumnezeu. ⁷ Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru el însuşi şi nimeni dintre noi nu moare pentru el însuşi: ⁸ dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Astfel, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. ⁹ Pentru acest scop a murit şi a înviat Cristos: ca să poată fi Domn şi al celor morţi, şi al celor vii. ¹⁰ Aşadar, de ce-l condamni pe fratele tău? Sau de ce-l dispreţuieşti pe fratele tău?^[c] Căci toţi vom sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu. ¹¹ Pentru că este scris:

¹² Deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi înaintea lui Dumnezeu.

¹³ Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci, mai degrabă, judecaţi ca nu cumva să puneţi fratelui vostru o piatră de poticnire sau o pricină de cădere. ¹⁴ Ştiu şi sunt convins în Domnul Isus că nici un lucru nu este necurat în sine, însă dacă cineva consideră un lucru ca fiind necurat, atunci pentru el este necurat. ¹⁵ Dacă fratele tău este întristat din cauza a ceea ce mănânci, atunci tu nu mai trăieşti în dragoste. Nu-l nimici, prin ceea ce mănânci, pe cel pentru care a murit Cristos! ¹⁶ Nu lăsaţi ca binele vostru să fie vorbit de rău! ¹⁷ Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. ¹⁸ Cel care-L slujeşte astfel pe Cristos Îi este plăcut lui Dumnezeu şi este respectat de oameni. ¹⁹ Aşadar, să urmărim lucrurile care aduc pacea şi cele prin care ne zidim unii pe alţii! ²⁰ Nu distrugeţi lucrarea lui Dumnezeu de dragul unei mâncări! Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, însă este rău pentru un om să mănânce ceva care pe celălalt l-ar face să cadă. ²¹ Este bine să nu mănânci carne sau să nu bei vin sau orice altceva care pe fratele tău l-ar face să cadă. ²² Aşadar, încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Ferice de omul care nu se condamnă din cauza a ceea ce el consideră ca fiind bun! ²³ Însă omul care are îndoieli este condamnat dacă mănâncă, pentru că n-o face din convingere^[e]. Orice lucru care nu vine din convingere este păcat.

15 Însă noi, care suntem tari, trebuie să purtăm slăbiciunile celor slabi şi nu să ne fim plăcuţi nouă înşine. ² Fiecare dintre noi trebuie să placă semenului său, spre binele acestuia, pentru zidirea lui, ³ întrucât chiar Cristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi, ci, aşa cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste Mine!“^{[f] 4} Tot ce a fost scris în trecut a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi încurajarea date de Scripturi, să avem nădejde. ⁵ Dumnezeul răbdării şi al încurajării să vă ajute să trăiţi în armonie unii cu alţii^[g], potrivit cu Cristos Isus, ⁶ pentru ca, dintr-o singură inimă şi dintr-un singur glas, să-L slăviţi pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos!

⁷ Aşadar, primiţi-vă bine unii pe alţii, aşa cum v-a primit Cristos, pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu! ⁸ Eu vă spun că Cristos a devenit un slujitor al celor circumcişi, pentru adevărul lui Dumnezeu, pentru ca El să confirme promisiunile date patriarhilor, ⁹ astfel încât neamurile să-L slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, aşa cum este scris:

¹⁰ Şi, din nou, spune:

¹¹ Şi, din nou:

¹² Şi, din nou, Isaia spune:

¹³ Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, în timp ce credeţi, ca să aveţi nădejde din belşug, prin puterea Duhului Sfânt!

Motivaţia lui Pavel în scrierea epistolei

¹⁴ Dar eu însumi sunt convins cu privire la voi, fraţii mei, că şi voi înşivă sunteţi plini de bunătate, plini de toată cunoaşterea, capabili să vă învăţaţi unii pe alţii. ¹⁵ Cu toate acestea, v-am scris într-un mod mai îndrăzneţ cu privire la unele lucruri, ca să vi le reamintesc, datorită harului care mi-a fost dat de către Dumnezeu ¹⁶ spre a fi un slujitor al lui Cristos Isus pentru neamuri, în datoria preoţească de a vesti Evanghelia lui Dumnezeu, astfel încât neamurile să fie o jertfă plăcută, sfinţită de Duhul Sfânt. ¹⁷ Aşadar, în Cristos Isus mă pot lăuda cu lucrarea mea pentru Dumnezeu, ¹⁸ pentru că n-aş avea îndrăzneala de a mă lăuda^[m] cu vreun alt lucru, decât cu ceea ce a făcut Cristos prin mine,^[n] pentru ca neamurile să asculte prin ceea ce am spus şi am făcut, ¹⁹ prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeu^[o]. Astfel, din Ierusalim şi împrejurimile lui, până în Iliria^[p], am vestit toată Evanghelia lui Cristos. ²⁰ Întotdeauna am dorit să vestesc Evanghelia acolo unde Cristos încă n-a fost cunoscut, ca să nu construiesc pe o temelie pusă de altcineva, ²¹ ci să fac aşa cum este scris:

Planul lui Pavel de a vizita Roma

²² Iată ce m-a împiedicat de multe ori să vin la voi. ²³ Dar acum, nemaiavând nimic de înfăptuit în aceste regiuni şi întrucât de mulţi ani doresc să vin la voi, ²⁴ sper să vă văd în călătoria mea, când voi merge în Spania, şi să fiu însoţit de voi până acolo^[r], după ce, mai întâi, voi petrece un timp cu voi. ²⁵ Acum însă mă duc la Ierusalim, pentru a-i sluji pe sfinţi acolo. ²⁶ Căci celor din Macedonia şi Ahaia^[s] le-a făcut plăcere să facă o binefacere pentru săracii care sunt între sfinţii din Ierusalim. ²⁷ Le-a făcut plăcere să facă aceasta şi, într-adevăr, le erau datori, pentru că, dacă neamurile au avut şi ele parte de binecuvântările duhovniceşti ale acestora, la rândul lor şi ele ar trebui să-i slujească cu binecuvântări materiale. ²⁸ Deci, după ce voi fi îndeplinit aceasta şi le voi fi dat în siguranţă ceea ce a fost adunat^[t], voi merge în Spania, trecând pe la voi. ²⁹ Ştiu însă că, atunci când voi veni la voi, voi veni cu o măsură plină de binecuvântare de la Cristos.

³⁰ Vă îndemn, fraţilor, prin Domnul nostru Isus Cristos şi prin dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine. ³¹ Rugaţi-vă să fiu eliberat^[u] de necredincioşii din Iudeea, iar slujirea mea în Ierusalim să fie primită de sfinţi, ³² pentru ca, prin voia lui Dumnezeu, să vin la voi cu bucurie şi să pot fi înviorat în mijlocul vostru^[v]. ³³ Dumnezeul păcii să fie cu voi toţi! Amin.