14 Căci toţi care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Fiindcă voi n-aţi primit un duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii[a] prin care strigăm: „Abba!“[b], adică „Tată!“ 16 Duhul Însuşi depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Iar dacă suntem copii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu, moştenitori împreună cu Cristos, dacă suferim într-adevăr împreună cu El, ca să putem fi şi proslăviţi împreună cu El.

Slava care ne aşteaptă

18 Căci consider că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care urmează să ne fie descoperită. 19 Chiar şi creaţia aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu, 20 întrucât creaţia a fost supusă deşertăciunii, – nu pentru că a vrut ea, ci datorită Celui Ce a supus-o –, în nădejdea 21 că şi creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia degradării şi adusă în libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu. 22 Noi ştim că, până acum, întreaga creaţie geme şi suferă durerile naşterii. 23 Şi nu numai ea, ci şi noi înşine, care avem primul rod[c], adică Duhul[d], gemem în noi înşine, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupurilor noastre. 24 Căci în această nădejde am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde! Fiindcă, cine mai nădăjduieşte în ceea ce vede deja?! 25 Dacă însă nădăjduim în ceea ce nu vedem, atunci aşteptăm cu răbdare.

26 În acelaşi fel, Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, pentru că noi nu ştim cum ar trebui[e] să ne rugăm, ci Duhul Însuşi mijloceşte cu suspine nerostite[f]; 27 însă Cel Care cercetează inimile, cunoaşte care este gândirea Duhului, pentru că Acesta mijloceşte pentru sfinţi potrivit cu voia lui Dumnezeu.

Victorie deplină prin Cel Care ne-a iubit

28 Noi ştim că toate lucrează împreună[g] spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemaţi în conformitate cu planul Său. 29 Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, El i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, ca Acesta să fie primul născut dintre mai mulţi fraţi. 30 Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi îndreptăţit; iar pe aceia pe care i-a îndreptăţit, i-a şi glorificat.

31 Ce vom spune deci despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?! 32 El, Care nu Şi-a cruţat propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da, împreună cu El, toate lucrurile?! 33 Cine va aduce vreo acuzaţie împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel Care-i îndreptăţeşte. 34 Cine este cel care-i va condamna? Cristos Isus, Cel Care a murit şi Care, mai mult decât atât, a fost înviat, este la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi. 35 Cine ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau greutăţile, sau persecuţia, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau pericolul, sau sabia? 36 Aşa cum este scris:

„Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua,
    suntem consideraţi ca nişte oi pentru tăiere.“[h]

37 Însă, în toate aceste lucruri, noi avem victorie deplină prin Cel Care ne-a iubit. 38 Eu sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici demonii[i] , nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile,

Read full chapter

Footnotes

  1. Romani 8:15 Adopţia (înfierea) era un act juridic, cunoscut cititorilor din cultura greco-romană, prin care un tată ia sub autoritatea sa paternă un fiu sau o fiică dintr-o altă familie; cel adoptat primeşte acelaşi statut şi aceleaşi drepturi ca cele ale unui fiu născut în acea familie: ia numele noului părinte, devine moştenitorul lui, rămânând unit cu vechea sa familie numai prin legături de sânge; şi în v. 23
  2. Romani 8:15 Un termen aramaic care exprimă o relaţie foarte apropiată cu Dumnezeu
  3. Romani 8:23 Aici sinonim cu arrabon (garanţie); vezi 2 Cor. 1:22; Ef. 1:14
  4. Romani 8:23 Lit.: primul rod (pârga) al Duhului
  5. Romani 8:26 Sau: pentru ce ar trebui
  6. Romani 8:26 Sau: de nerostit (pe care nu le poţi exprima în cuvinte)
  7. Romani 8:28 Unele mss importante şi timpurii conţin: Noi ştim că în toate Dumnezeu lucrează
  8. Romani 8:36 Vezi Ps. 44:22
  9. Romani 8:38 Lit.: conducătorii, însă în sfera lumii spirituale, probabil în contrast cu îngerii

14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi(A) de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Şi voi n-aţi(B) primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică(C), ci aţi primit un duh(D) de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava(E)!”, adică „Tată!” 16 Însuşi(F) Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori(G): moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă suferim(H) cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. 18 Eu socotesc că suferinţele(I) din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. 19 De asemenea, şi firea(J) aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea(K) fiilor lui Dumnezeu. 20 Căci firea(L) a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă 21 că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. 22 Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină(M) şi suferă durerile naşterii. 23 Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade(N) ale Duhului, suspinăm(O) în noi şi aşteptăm(P) înfierea, adică răscumpărarea trupului(Q) nostru. 24 Căci în nădejdea(R) aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? 25 Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare. 26 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu(S) ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi(T) Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. 27 Şi Cel(U) ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după(V) voia lui Dumnezeu.

Pe creştin nimic nu-l poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu

28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce(W) sunt chemaţi după planul Său. 29 Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai(X) dinainte, i-a şi hotărât mai(Y) dinainte să(Z) fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca(AA) El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. 30 Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat(AB), şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi(AC), iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit(AD). 31 Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? 32 El(AE), care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a(AF) dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? 33 Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu(AG) este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! 34 Cine-i(AH) va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă(AI) la dreapta lui Dumnezeu şi(AJ) mijloceşte pentru noi! 35 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? 36 După cum este scris: „Din(AK) pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat”. 37 Totuşi(AL) în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. 38 Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile(AM), nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,

Read full chapter