Îngăduinţa creştinească

14 Primiţi bine pe cel slab^(A) în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice. ² Unul crede că poate^(B) să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri. ³ Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine^(C) nu mănâncă şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. ⁴ Cine eşti tu^(D), care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său, totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. ⁵ Unul^(E) socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. ⁶ Cine^(F) face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulţumiri^(G) lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu. ⁷ În adevăr, niciunul^(H) din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine. ⁸ Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. ⁹ Căci Hristos^(I) pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire^(J) şi peste cei morţi, şi peste cei vii. ¹⁰ Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi^(K) ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. ¹¹ Fiindcă este scris: „Pe viaţa^(L) Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu”. ¹² Aşa că fiecare^(M) din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.

Să nu jignim pe fratele nostru

¹³ Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să^(N) nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. ¹⁴ Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus că^(O) nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel^(P) ce crede că este necurat. ¹⁵ Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu^(Q) nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! ¹⁶ Nu^(R) faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău. ¹⁷ Căci^(S) Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. ¹⁸ Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta este plăcut^(T) lui Dumnezeu şi cinstit de oameni. ¹⁹ Aşadar^(U) să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră^(V). ²⁰ Să nu nimiceşti pentru^(W) o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate^(X) lucrurile sunt curate. Totuşi^(Y) a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. ²¹ Bine este să nu mănânci carne^(Z), să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. ²² Încredinţarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice^(AA) de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine. ²³ Dar cine se îndoieşte şi mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot^(AB) ce nu vine din încredinţare e păcat.

Cei tari să îngăduie pe cei slabi

15 Noi^(AC), care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile^(AD) celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine. ² Fiecare^(AE) din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii^(AF) altora. ³ Căci^(AG) şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi, ci, după cum este scris: „Ocările^(AH) celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine”. ⁴ Şi tot ce a fost^(AI) scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. ⁵ Dumnezeul^(AJ) răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus, ⁶ pentru ca toţi împreună, cu^(AK) o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. ⁷ Aşadar primiţi-vă^(AL) unii pe alţii, cum^(AM) v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.

Hristos a întărit făgăduinţele

⁸ Hristos^(AN) a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu şi să^(AO) întărească făgăduinţele date părinţilor ⁹ şi ca neamurile să slăvească^(AP) pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea^(AQ) Te voi lăuda printre neamuri şi voi cânta Numelui Tău”. ¹⁰ Este zis iarăşi: „Veseliţi-vă^(AR), neamuri, împreună cu poporul Lui”. ¹¹ Şi iarăşi: „Lăudaţi^(AS) pe Domnul, toate neamurile; slăviţi-L, toate noroadele”. ¹² Tot astfel, şi Isaia zice: „Din Iese va^(AT) ieşi o Rădăcină, care se va scula să domnească peste neamuri, şi neamurile vor nădăjdui în El”. ¹³ Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria^(AU) şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!