Cel slab şi cel puternic

14 Primiţi-i bine între voi pe cei care sunt slabi în credinţă[a], fără a purta dispute! Unul crede că poate să mănânce orice, pe când cel slab mănâncă doar legume.[b] Cel ce mănâncă orice să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă orice, iar cel ce nu mănâncă orice să nu-l condamne pe cel ce mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a primit. Cine eşti tu să-l condamni pe slujitorul altuia?! Dacă stă sau cade, îl priveşte pe stăpânul său! Însă el va sta, pentru că Domnul îl poate face să stea. Unul crede că o zi este mai bună decât alta, iar altul le consideră pe toate la fel. Fiecare trebuie să fie pe deplin convins în gândirea sa. Cel ce respectă o anumită zi, pentru Domnul o respectă. Cel ce mănâncă orice, pentru Domnul mănâncă, întrucât el Îi mulţumeşte lui Dumnezeu, iar cel ce nu mănâncă orice, pentru Domnul nu mănâncă şi Îi mulţumeşte şi el lui Dumnezeu. Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru el însuşi şi nimeni dintre noi nu moare pentru el însuşi: dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Astfel, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. Pentru acest scop a murit şi a înviat Cristos: ca să poată fi Domn şi al celor morţi, şi al celor vii. 10 Aşadar, de ce-l condamni pe fratele tău? Sau de ce-l dispreţuieşti pe fratele tău?[c] Căci toţi vom sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu. 11 Pentru că este scris:

„Viu sunt Eu, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea
    şi orice limbă Îl va mărturisi pe Dumnezeu!“[d]

12 Deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi înaintea lui Dumnezeu.

13 Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci, mai degrabă, judecaţi ca nu cumva să puneţi fratelui vostru o piatră de poticnire sau o pricină de cădere. 14 Ştiu şi sunt convins în Domnul Isus că nici un lucru nu este necurat în sine, însă dacă cineva consideră un lucru ca fiind necurat, atunci pentru el este necurat. 15 Dacă fratele tău este întristat din cauza a ceea ce mănânci, atunci tu nu mai trăieşti în dragoste. Nu-l nimici, prin ceea ce mănânci, pe cel pentru care a murit Cristos! 16 Nu lăsaţi ca binele vostru să fie vorbit de rău! 17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. 18 Cel care-L slujeşte astfel pe Cristos Îi este plăcut lui Dumnezeu şi este respectat de oameni. 19 Aşadar, să urmărim lucrurile care aduc pacea şi cele prin care ne zidim unii pe alţii! 20 Nu distrugeţi lucrarea lui Dumnezeu de dragul unei mâncări! Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, însă este rău pentru un om să mănânce ceva care pe celălalt l-ar face să cadă. 21 Este bine să nu mănânci carne sau să nu bei vin sau orice altceva care pe fratele tău l-ar face să cadă. 22 Aşadar, încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Ferice de omul care nu se condamnă din cauza a ceea ce el consideră ca fiind bun! 23 Însă omul care are îndoieli este condamnat dacă mănâncă, pentru că n-o face din convingere[e]. Orice lucru care nu vine din convingere este păcat.

15 Însă noi, care suntem tari, trebuie să purtăm slăbiciunile celor slabi şi nu să ne fim plăcuţi nouă înşine. Fiecare dintre noi trebuie să placă semenului său, spre binele acestuia, pentru zidirea lui, întrucât chiar Cristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi, ci, aşa cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste Mine!“[f] Tot ce a fost scris în trecut a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi încurajarea date de Scripturi, să avem nădejde. Dumnezeul răbdării şi al încurajării să vă ajute să trăiţi în armonie unii cu alţii[g], potrivit cu Cristos Isus, pentru ca, dintr-o singură inimă şi dintr-un singur glas, să-L slăviţi pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos!

Aşadar, primiţi-vă bine unii pe alţii, aşa cum v-a primit Cristos, pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu! Eu vă spun că Cristos a devenit un slujitor al celor circumcişi, pentru adevărul lui Dumnezeu, pentru ca El să confirme promisiunile date patriarhilor, astfel încât neamurile să-L slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, aşa cum este scris:

„De aceea Te voi lăuda printre neamuri
    şi voi cânta laudă Numelui Tău!“[h]

10 Şi, din nou, spune:

„Bucuraţi-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui!“[i]

11 Şi, din nou:

„Lăudaţi-L pe Domnul, toate neamurile!
    Daţi-I laudă, toate popoarele!“[j]

12 Şi, din nou, Isaia spune:

„Rădăcina lui Işai[k] va ieşi,
    şi El Se va ridica să conducă neamurile;
        în El îşi vor pune neamurile nădejdea!“[l]

13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, în timp ce credeţi, ca să aveţi nădejde din belşug, prin puterea Duhului Sfânt!

Footnotes

  1. Romani 14:1 Sau: cei care nu au convingeri foarte puternice
  2. Romani 14:2 Pavel face referire probabil la creştinii dintre iudei care nu renunţaseră la restricţiile alimentare impuse de Lege
  3. Romani 14:10 Prima întrebare se referă la cel slab, iar a doua la cel puternic; vezi v. 3
  4. Romani 14:11 Vezi Is. 45:23
  5. Romani 14:23 Sau: din credinţă
  6. Romani 15:3 Vezi Ps. 69:9
  7. Romani 15:5 Sau: să vă dea aceeaşi atitudine unii faţă de alţii
  8. Romani 15:9 Vezi 2 Sa 22:50; Ps. 18:49
  9. Romani 15:10 Vezi Deut. 32:43
  10. Romani 15:11 Vezi Ps. 117:1
  11. Romani 15:12 Vezi Mt. 1:6, 16
  12. Romani 15:12 Vezi LXX, Is. 11:10

Îngăduinţa creştinească

14 Primiţi bine pe cel slab(A) în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice. Unul crede că poate(B) să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri. Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine(C) nu mănâncă şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine eşti tu(D), care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său, totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. Unul(E) socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine(F) face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulţumiri(G) lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu. În adevăr, niciunul(H) din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine. Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. Căci Hristos(I) pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire(J) şi peste cei morţi, şi peste cei vii. 10 Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi(K) ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. 11 Fiindcă este scris: „Pe viaţa(L) Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu”. 12 Aşa că fiecare(M) din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.

Să nu jignim pe fratele nostru

13 Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să(N) nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. 14 Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus că(O) nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel(P) ce crede că este necurat. 15 Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu(Q) nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! 16 Nu(R) faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău. 17 Căci(S) Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. 18 Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta este plăcut(T) lui Dumnezeu şi cinstit de oameni. 19 Aşadar(U) să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră(V). 20 Să nu nimiceşti pentru(W) o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate(X) lucrurile sunt curate. Totuşi(Y) a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. 21 Bine este să nu mănânci carne(Z), să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. 22 Încredinţarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice(AA) de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine. 23 Dar cine se îndoieşte şi mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot(AB) ce nu vine din încredinţare e păcat.

Cei tari să îngăduie pe cei slabi

15 Noi(AC), care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile(AD) celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine. Fiecare(AE) din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii(AF) altora. Căci(AG) şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi, ci, după cum este scris: „Ocările(AH) celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine”. Şi tot ce a fost(AI) scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. Dumnezeul(AJ) răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus, pentru ca toţi împreună, cu(AK) o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. Aşadar primiţi-vă(AL) unii pe alţii, cum(AM) v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.

Hristos a întărit făgăduinţele

Hristos(AN) a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu şi să(AO) întărească făgăduinţele date părinţilor şi ca neamurile să slăvească(AP) pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea(AQ) Te voi lăuda printre neamuri şi voi cânta Numelui Tău”. 10 Este zis iarăşi: „Veseliţi-vă(AR), neamuri, împreună cu poporul Lui”. 11 Şi iarăşi: „Lăudaţi(AS) pe Domnul, toate neamurile; slăviţi-L, toate noroadele”. 12 Tot astfel, şi Isaia zice: „Din Iese va(AT) ieşi o Rădăcină, care se va scula să domnească peste neamuri, şi neamurile vor nădăjdui în El”. 13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria(AU) şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!