Orbirea lui Israel

11 Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi^(A) eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. ² Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a^(B) cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: ³ „Doamne^(C), pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur şi caută să-mi ia viaţa?” ⁴ Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am^(D) păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” ⁵ Tot aşa^(E), şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har. ⁶ Şi dacă^(F) este prin har, atunci nu mai este prin fapte, altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har, altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. ⁷ Deci, ce urmează? Că Israel^(G) n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat, pe când ceilalţi au fost împietriţi, ⁸ după cum este scris: „Dumnezeu^(H) le-a dat un duh de adormire, ochi^(I) ca să nu vadă şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi”. ⁹ Şi David zice: „Masa lor să^(J) li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire. ¹⁰ Să^(K) li se întunece ochii ca să nu vadă şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită.”