Romani 5-8

Nouă Traducere În Limba Română

Rezultatul îndreptăţirii

5 De aceea, fiindcă am fost îndreptăţiţi prin credinţă, avem pace^[a] cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, ² prin Care am intrat, prin credinţă, în acest har, în care stăm; şi ne lăudăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. ³ Dar nu numai atât, ci ne bucurăm şi în necazuri, ştiind că necazul produce răbdare, ⁴ răbdarea produce caracter matur, caracterul matur produce nădejde, ⁵ iar nădejdea aceasta nu ne dezamăgeşte, întrucât dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt Care ne-a fost dat, ⁶ pentru că, în timp ce noi eram neputincioşi, Cristos a murit, la timpul potrivit, pentru cei neevlavioşi. ⁷ Foarte rar va muri cineva pentru un om drept, deşi pentru un om bun^[b] poate că cineva ar îndrăzni să moară. ⁸ Însă Dumnezeu Şi-a dovedit dragostea faţă de noi prin faptul că, în timp ce noi eram păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. ⁹ Deci, cu atât mai mult acum, când am fost îndreptăţiţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. ¹⁰ Căci dacă, în timp ce eram duşmani, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult acum, fiind împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. ¹¹ Şi nu doar atât, dar ne şi lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin Care am primit împăcarea.

Moartea prin Adam, viaţa prin Cristos

¹² De aceea, aşa cum păcatul a intrat în lume printr-un singur om, iar prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, prin aceasta toţi au păcătuit. ¹³ Căci, înainte de Lege, era păcat în lume, însă unde nu este Lege nu se ţine o socoteală a păcatelor. ¹⁴ Totuşi, moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar şi peste cei care n-au păcătuit printr-o încălcare a poruncii, cum a făcut Adam, care este un arhetip al Celui Ce urma să vină.

¹⁵ Însă cu darul nu este ca şi cu greşeala. Căci dacă cei mulţi au murit prin greşeala unuia singur, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul făcut în harul unui Singur Om, Isus Cristos, s-au dat din belşug celor mulţi. ¹⁶ Iar darul nu a venit ca printr-acel unul singur care a păcătuit. Fiindcă judecata venită printr-unul singur a adus condamnarea, însă darul, care a urmat după multe păcate, a adus achitarea. ¹⁷ Căci dacă prin greşeala unuia singur moartea a domnit prin acel unul, cu atât mai mult vor domni în viaţă cei ce primesc belşugul harului şi darul dreptăţii prin Acel Unul Singur, Isus Cristos. ¹⁸ Deci, aşa cum printr-o singură greşeală a venit o condamnare pentru toţi oamenii, tot astfel, printr-un singur act drept a venit o îndreptăţire pentru toţi oamenii, care duce la viaţă. ¹⁹ Căci aşa cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot astfel, prin ascultarea Unuia Singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi. ²⁰ Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; însă, acolo unde s-a înmulţit păcatul, harul a fost mai din belşug, ²¹ pentru ca, aşa cum păcatul a domnit prin moarte, tot astfel să domnească şi harul lui Dumnezeu prin dreptate, ducând la viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru.

Morţi şi înviaţi împreună cu Cristos

6 Ce vom spune atunci? Să continuăm să păcătuim ca să se înmulţească harul? ² În nici un caz! Cum se poate ca noi, care am murit faţă de păcat, să continuăm să trăim în el?! ³ Sau oare nu ştiţi că toţi cei care aţi fost botezaţi în Cristos Isus aţi fost botezaţi în moartea Lui? ⁴ Noi deci am fost îngropaţi împreună cu El prin botezul în moarte, pentru ca, aşa cum Cristos a fost înviat din morţi prin slava Tatălui, la fel să putem şi noi să umblăm în noutatea vieţii. ⁵ Căci dacă am devenit uniţi cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi uniţi cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. ⁶ Noi ştim că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie lăsat fără putere, în aşa fel încât să nu mai fim sclavi ai păcatului; ⁷ căci, cine a murit cu adevărat, a fost eliberat de păcat. ⁸ Iar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El. ⁹ Ştim că Cristos, fiind înviat din morţi, nu mai moare, moartea nu mai domneşte asupra Lui. ¹⁰ Căci prin moartea de care a murit, a murit faţă de păcat o dată pentru totdeauna, iar viaţa pe care o trăieşte, o trăieşte pentru Dumnezeu. ¹¹ La fel şi voi, consideraţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Cristos Isus!

¹² Deci păcatul să nu mai domnească în trupurile voastre muritoare, aşa încât să ascultaţi de poftele lui! ¹³ Să nu mai oferiţi mădularele voastre păcatului, ca unelte ale nedreptăţii, ci oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca unii care aţi fost aduşi de la moarte la viaţă şi oferiţi-vă mădularele voastre lui Dumnezeu, ca unelte ale dreptăţii, ¹⁴ pentru ca păcatul să nu mai domnească asupra voastră, întrucât voi nu sunteţi sub Lege, ci sub har!

Sclavi ai dreptăţii

¹⁵ Şi atunci? Să păcătuim, pentru că nu suntem sub Lege, ci sub har? În nici un caz! ¹⁶ Nu ştiţi că atunci când vă oferiţi pe voi înşivă ca sclavi ca să ascultaţi de cineva, sunteţi sclavii celui de care ascultaţi: fie ai păcatului, care duce la moarte, fie ai ascultării, care duce la dreptate? ¹⁷ Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, deşi eraţi sclavi ai păcatului, aţi ascultat din inimă de modelul de învăţătură^[c] căruia i-aţi fost încredinţaţi, ¹⁸ aţi fost eliberaţi de păcat şi aţi devenit sclavi ai dreptăţii! ¹⁹ Vorbesc în felul oamenilor, din cauza neputinţei firii voastre.^[d] Aşa cum v-aţi dat mădularele să fie sclave ale necurăţiei şi fărădelegii, în vederea fărădelegii, tot aşa acum, daţi-vă mădularele ca sclave ale dreptăţii, în vederea sfinţirii. ²⁰ Căci atunci când eraţi sclavi ai păcatului eraţi liberi în ce priveşte dreptatea. ²¹ Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine, pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea! ²² Însă acum, fiind eliberaţi de păcat şi devenind sclavi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică. ²³ Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Cristos Isus, Domnul nostru.

Creştinul – mort faţă de Lege, înnoit prin Duhul

7 Oare nu ştiţi, fraţilor, – căci eu le vorbesc unora care cunosc Legea –, că Legea domneşte peste un om atâta timp cât trăieşte el? ² O femeie măritată este legată prin Lege de soţul ei, atâta timp cât acesta trăieşte, însă dacă soţul ei moare, ea este dezlegată de Lege în ce priveşte legătura cu soţul ei. ³ Deci, dacă ea trăieşte cu un alt bărbat câtă vreme soţul ei este în viaţă, se va numi adulterină, însă dacă soţul ei moare, ea este liberă faţă de Lege şi nu se va numi adulterină dacă se mărită cu un alt bărbat. ⁴ Tot astfel şi voi, fraţii mei, aţi murit faţă de Lege, prin trupul lui Cristos, ca să fiţi ai Altuia, ai Celui Ce a fost înviat din morţi, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. ⁵ Căci, în timp ce trăiam potrivit firii^[e], patimile păcatelor stârnite de Lege erau la lucru în mădularele noastre, aducând roade pentru moarte. ⁶ Dar acum am fost eliberaţi de Lege^[f], murind faţă de ceea ce ne ţinea captivi, astfel încât să putem sluji în noutatea Duhului, şi nu după vechea literă^[g].

Legea şi păcatul

⁷ Ce vom spune atunci? Este Legea păcat? În nici un caz! Totuşi eu n-aş fi cunoscut păcatul decât prin Lege, pentru că n-aş fi ştiut ce înseamnă să pofteşti, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!“^{[h] 8} Dar păcatul, prinzând un prilej prin poruncă, a produs în mine tot felul de pofte, pentru că, fără Lege, păcatul este mort. ⁹ Odinioară, fără Lege, eram viu, însă, când a venit porunca, păcatul a prins viaţă, ¹⁰ iar eu am murit. Astfel, porunca, cea care era pentru viaţă, s-a dovedit a fi una care mi-a adus moartea. ¹¹ Căci păcatul, prinzând prilejul prin poruncă, m-a înşelat şi, prin ea, m-a omorât. ¹² Prin urmare, Legea, într-adevăr, este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă şi bună.

¹³ Atunci ceea ce este bun mi-a adus moarte? În nici un caz, ci păcatul a lucrat moartea în mine prin ceea ce este bun, pentru ca el să poată fi arătat ca păcat şi, prin poruncă, să devină păcătos peste măsură. ¹⁴ Noi ştim că Legea este duhovnicească, însă eu sunt firesc^[i], vândut ca sclav păcatului^[j]. ¹⁵ Căci nu înţeleg ceea ce fac, întrucât nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc! ¹⁶ Acum, dacă eu fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună. ¹⁷ Prin urmare, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. ¹⁸ Eu ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea, întrucât vreau să fac ceea ce este bine, dar nu pot! ¹⁹ Căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu vreau să-l fac! ²⁰ Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care fac, ci păcatul care locuieşte în mine. ²¹ Astfel, eu găsesc această lege: când vreau să fac binele, răul este prezent. ²² Fiindcă, în omul lăuntric mă bucur de Legea lui Dumnezeu, ²³ dar în mădularele mele văd o altă lege, care este împotriva legii din mintea mea, făcându-mă prizonier al legii păcatului, care este în mădularele mele. ²⁴ Ce om nenorocit sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte?! ²⁵ Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru! Astfel, cu mintea mea sunt sclav al Legii lui Dumnezeu, dar cu firea mea sunt sclav al legii păcatului.

Viaţa primită prin Duhul

8 Aşadar, acum nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus (care nu trăiesc potrivit cu firea^[k], ci potrivit cu Duhul)^[l]. ² Căci legea Duhului vieţii în Cristos Isus te-a^[m] eliberat de legea păcatului şi a morţii. ³ Fiindcă ceea ce era cu neputinţă pentru Lege, întrucât era făcută neputincioasă de fire^[n], Dumnezeu a înfăptuit trimiţând, din pricina păcatului, pe propriul Său Fiu, în asemănarea firii păcătoase, şi condamnând astfel păcatul în fire, ⁴ pentru ca cerinţa dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care nu trăim potrivit cu firea, ci potrivit cu Duhul. ⁵ Într-adevăr, cei ce trăiesc potrivit cu firea se gândesc la lucrurile firii, însă cei ce trăiesc potrivit cu Duhul se gândesc la lucrurile Duhului. ⁶ Căci preocuparea pentru fire este moarte, însă preocuparea pentru lucrurile Duhului este viaţă şi pace. ⁷ Şi aceasta, deoarece preocuparea pentru fire este duşmănie faţă de Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate s-o facă. ⁸ Deci cei ce sunt în fire nu-I pot fi plăcuţi lui Dumnezeu. ⁹ Voi însă nu mai sunteţi în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci nu este al Lui. ¹⁰ Dacă însă Cristos este în voi, trupul vostru este mort, din cauza păcatului, dar Duhul este viaţa voastră^[o], datorită dreptăţii. ¹¹ Şi dacă Duhul Celui Ce L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi, atunci Cel Ce L-a înviat pe Cristos din morţi le va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuieşte în voi.

¹² Deci, fraţilor, noi nu suntem datori faţă de fire, ca să trăim potrivit ei! ¹³ Pentru că, dacă trăiţi potrivit firii, veţi muri, dar dacă, prin Duhul, daţi morţii faptele trupului, veţi trăi! ¹⁴ Căci toţi care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. ¹⁵ Fiindcă voi n-aţi primit un duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii^[p] prin care strigăm: „Abba!“^[q], adică „Tată!“ ¹⁶ Duhul Însuşi depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu. ¹⁷ Iar dacă suntem copii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu, moştenitori împreună cu Cristos, dacă suferim într-adevăr împreună cu El, ca să putem fi şi proslăviţi împreună cu El.

Slava care ne aşteaptă

¹⁸ Căci consider că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care urmează să ne fie descoperită. ¹⁹ Chiar şi creaţia aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu, ²⁰ întrucât creaţia a fost supusă deşertăciunii, – nu pentru că a vrut ea, ci datorită Celui Ce a supus-o –, în nădejdea ²¹ că şi creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia degradării şi adusă în libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu. ²² Noi ştim că, până acum, întreaga creaţie geme şi suferă durerile naşterii. ²³ Şi nu numai ea, ci şi noi înşine, care avem primul rod^[r], adică Duhul^[s], gemem în noi înşine, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupurilor noastre. ²⁴ Căci în această nădejde am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde! Fiindcă, cine mai nădăjduieşte în ceea ce vede deja?! ²⁵ Dacă însă nădăjduim în ceea ce nu vedem, atunci aşteptăm cu răbdare.

²⁶ În acelaşi fel, Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, pentru că noi nu ştim cum ar trebui^[t] să ne rugăm, ci Duhul Însuşi mijloceşte cu suspine nerostite^[u]; ²⁷ însă Cel Care cercetează inimile, cunoaşte care este gândirea Duhului, pentru că Acesta mijloceşte pentru sfinţi potrivit cu voia lui Dumnezeu.

Victorie deplină prin Cel Care ne-a iubit

²⁸ Noi ştim că toate lucrează împreună^[v] spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemaţi în conformitate cu planul Său. ²⁹ Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, El i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, ca Acesta să fie primul născut dintre mai mulţi fraţi. ³⁰ Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi îndreptăţit; iar pe aceia pe care i-a îndreptăţit, i-a şi glorificat.

³¹ Ce vom spune deci despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?! ³² El, Care nu Şi-a cruţat propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da, împreună cu El, toate lucrurile?! ³³ Cine va aduce vreo acuzaţie împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel Care-i îndreptăţeşte. ³⁴ Cine este cel care-i va condamna? Cristos Isus, Cel Care a murit şi Care, mai mult decât atât, a fost înviat, este la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi. ³⁵ Cine ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau greutăţile, sau persecuţia, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau pericolul, sau sabia? ³⁶ Aşa cum este scris:

³⁷ Însă, în toate aceste lucruri, noi avem victorie deplină prin Cel Care ne-a iubit. ³⁸ Eu sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici demonii^[x] , nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile, ³⁹ nici înălţimea, nici adâncimea, nici orice altceva din creaţie nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru!