Nepocăinţa iudeilor

2 Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi^(A), căci^(B) prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. ² Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. ³ Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? ⁴ Sau dispreţuieşti tu bogăţiile^(C) bunătăţii, îngăduinţei^(D) şi îndelungii^(E) Lui răbdări? Nu vezi^(F) tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? ⁵ Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi^(G) aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, ⁶ care^(H) va răsplăti fiecăruia după faptele lui. ⁷ Şi anume va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea, ⁸ şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc^(I) adevărului şi ascultă de nelegiuire. ⁹ Necaz şi strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi^(J) peste iudeu, apoi peste grec. ¹⁰ Slavă^(K), cinste şi pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. ¹¹ Căci^(L) înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului. ¹² Toţi cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, şi toţi cei ce au păcătuit având lege vor fi judecaţi după lege. ¹³ Pentru că nu^(M) cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi. ¹⁴ Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege, ¹⁵ şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele. ¹⁶ Şi faptul acesta se va vedea în^(N) ziua când, după Evanghelia^(O) mea, Dumnezeu va judeca, prin^(P) Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Iudeii nu se pot dezvinovăţi

¹⁷ Tu^(Q), care te numeşti iudeu, care te^(R) rezemi pe o Lege, care^(S) te lauzi cu Dumnezeul tău, ¹⁸ care cunoşti^(T) voia Lui, care ştii să faci deosebire^(U) între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege; ¹⁹ tu, care te^(V) măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, ²⁰ povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai^(W) dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; ²¹ tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi”, furi? ²² Tu^(X), care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti?^(Y) Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? ²³ Tu^(Z), care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? ²⁴ „Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri”, după cum este^(AA) scris.

Adevărata tăiere împrejur

²⁵ Tăierea împrejur^(AB), negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea, dar, dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur. ²⁶ Dacă^(AC) deci cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur? ²⁷ Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea nu te^(AD) va osândi el pe tine care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea împrejur? ²⁸ Iudeu nu^(AE) este acela care se arată pe dinafară că este iudeu, şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. ²⁹ Ci iudeu este acela^(AF) care este iudeu înăuntru, şi tăiere împrejur^(AG) este aceea a inimii, în duh^(AH), nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda^(AI) nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.