Creştinul trăieşte după Duh

8 Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu^(A) trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. ² În adevăr, legea^(B) Duhului^(C) de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea^(D) păcatului şi a morţii. ³ Căci – lucru^(E) cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească^[a] o făcea fără putere – Dumnezeu^(F) a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, ⁴ pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care^(G) trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. ⁵ În adevăr, cei ce^(H) trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti, pe când cei^(I) ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. ⁶ Şi umblarea^(J) după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. ⁷ Fiindcă umblarea^(K) după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici^(L) nu poate să se supună. ⁸ Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu. ⁹ Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul^(M) lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul^(N) lui Hristos, nu este al Lui. ¹⁰ Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii. ¹¹ Şi dacă Duhul Celui^(O) ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel^(P) ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.

Creştinul trăieşte în aşteptarea mântuirii

¹² Aşadar^(Q), fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. ¹³ Dacă trăiţi^(R) după îndemnurile ei, veţi muri, dar, dacă, prin Duhul, faceţi să moară^(S) faptele trupului, veţi trăi. ¹⁴ Căci toţi cei ce sunt călăuziţi^(T) de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. ¹⁵ Şi voi n-aţi^(U) primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică^(V), ci aţi primit un duh^(W) de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava^(X)!”, adică „Tată!” ¹⁶ Însuşi^(Y) Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. ¹⁷ Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori^(Z): moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă suferim^(AA) cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. ¹⁸ Eu socotesc că suferinţele^(AB) din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. ¹⁹ De asemenea, şi firea^(AC) aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea^(AD) fiilor lui Dumnezeu. ²⁰ Căci firea^(AE) a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă ²¹ că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. ²² Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină^(AF) şi suferă durerile naşterii. ²³ Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade^(AG) ale Duhului, suspinăm^(AH) în noi şi aşteptăm^(AI) înfierea, adică răscumpărarea trupului^(AJ) nostru. ²⁴ Căci în nădejdea^(AK) aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? ²⁵ Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare. ²⁶ Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu^(AL) ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi^(AM) Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. ²⁷ Şi Cel^(AN) ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după^(AO) voia lui Dumnezeu.

Pe creştin nimic nu-l poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu

²⁸ De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce^(AP) sunt chemaţi după planul Său. ²⁹ Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai^(AQ) dinainte, i-a şi hotărât mai^(AR) dinainte să^(AS) fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca^(AT) El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. ³⁰ Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat^(AU), şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi^(AV), iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit^(AW). ³¹ Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? ³² El^(AX), care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a^(AY) dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? ³³ Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu^(AZ) este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! ³⁴ Cine-i^(BA) va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă^(BB) la dreapta lui Dumnezeu şi^(BC) mijloceşte pentru noi! ³⁵ Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? ³⁶ După cum este scris: „Din^(BD) pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat”. ³⁷ Totuşi^(BE) în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. ³⁸ Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile^(BF), nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, ³⁹ nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură^[b] nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.