¹⁶ De aceea, moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har^(A), şi pentru ca^(B) făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care^(C) are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, ¹⁷ după cum este scris: „Te-am^(D) rânduit să fii tatăl multor neamuri”. El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care^(E) învie morţii şi care cheamă lucrurile^(F) care nu sunt, ca şi cum ar fi. ¹⁸ Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa^(G) va fi sămânţa ta”. ¹⁹ Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a^(H) uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. ²⁰ El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, ²¹ deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate^(I) să şi împlinească. ²² De aceea, credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire.”