Revelation 9
The Message
9 1-2 The fifth Angel trumpeted. I saw a Star plummet from Heaven to earth. The Star was handed a key to the Well of the Abyss. He unlocked the Well of the Abyss—smoke poured out of the Well, billows and billows of smoke, sun and air in blackout from smoke pouring out of the Well.
3-6 Then out of the smoke crawled locusts with the venom of scorpions. They were given their orders: “Don’t hurt the grass, don’t hurt anything green, don’t hurt a single tree—only men and women, and then only those who lack the seal of God on their foreheads.” They were ordered to torture but not kill, torture them for five months, the pain like a scorpion sting. When this happens, people are going to prefer death to torture, look for ways to kill themselves. But they won’t find a way—death will have gone into hiding.
7-11 The locusts looked like horses ready for war. They had gold crowns, human faces, women’s hair, the teeth of lions, and iron breastplates. The sound of their wings was the sound of horse-drawn chariots charging into battle. Their tails were equipped with stings, like scorpion tails. With those tails they were ordered to torture the human race for five months. They had a king over them, the Angel of the Abyss. His name in Hebrew is Abaddon, in Greek, Apollyon—“Destroyer.”
12 The first doom is past. Two dooms yet to come.
13-14 The sixth Angel trumpeted. I heard a voice speaking to the sixth Angel from the horns of the Golden Altar before God: “Let the Four Angels loose, the Angels confined at the great River Euphrates.”
15-19 The Four Angels were untied and let loose, Four Angels all prepared for the exact year, month, day, and even hour when they were to kill a third of the human race. The number of the army of horsemen was twice ten thousand times ten thousand. I heard the count and saw both horses and riders in my vision: fiery breastplates on the riders, lion heads on the horses breathing out fire and smoke and brimstone. With these three weapons—fire and smoke and brimstone—they killed a third of the human race. The horses killed with their mouths and tails; their serpentlike tails also had heads that wreaked havoc.
20-21 The remaining men and women who weren’t killed by these weapons went on their merry way—didn’t change their way of life, didn’t quit worshiping demons, didn’t quit centering their lives around lumps of gold and silver and brass, hunks of stone and wood that couldn’t see or hear or move. There wasn’t a sign of a change of heart. They plunged right on in their murderous, occult, promiscuous, and thieving ways.
* * *
Apocalipsa 9
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
9 Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi(A) am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii(B) Adâncului 2 şi a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a(C) ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. 3 Din fum au ieşit nişte lăcuste(D) pe pământ. Şi li s-a dat o putere, ca(E) puterea pe care o au scorpiile pământului. 4 Li s-a zis să(F) nu vatăme iarba(G) pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea(H) lui Dumnezeu. 5 Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci(I) să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, când înţeapă pe un om. 6 În acele zile, oamenii vor căuta(J) moartea şi n-o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei. 7 Lăcustele acelea semănau(K) cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe(L) capete aveau un fel de cununi, care păreau de aur. Feţele(M) lor semănau cu nişte feţe de oameni. 8 Aveau părul ca părul de femeie şi dinţii(N) lor erau ca dinţii de lei. 9 Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca(O) vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă la luptă. 10 Aveau(P) nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. 11 Peste ele aveau ca împărat(Q) pe îngerul(R) Adâncului, care pe evreieşte se cheamă „Abadon”, iar pe greceşte, „Apolion”. 12 Cea dintâi(S) nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. 13 Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu 14 şi zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţa: „Dezleagă pe cei patru îngeri, care sunt legaţi la(T) râul cel mare Eufrat!” 15 Şi cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni. 16 Oştirea(U) lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi(V); le-am(W) auzit numărul. 17 Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele(X) cailor erau ca nişte capete de lei şi din gurile lor ieşeau foc, fum şi pucioasă. 18 A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor. 19 Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile(Y) lor erau ca nişte şerpi cu capete şi cu ele vătămau. 20 Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu(Z) s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor(AA) şi idolilor(AB) de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. 21 Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile(AC) lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.
Copyright © 1993, 2002, 2018 by Eugene H. Peterson
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
