10 Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul^(A); faţa^(B) lui era ca soarele şi picioarele^(C) lui erau ca nişte stâlpi de foc. ² În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul^(D) drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ ³ şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte^(E) tunete au făcut să se audă glasurile lor. ⁴ Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluieşte^(F) ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie ce au spus!” ⁵ Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a^(G) ridicat mâna dreaptă spre cer ⁶ şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care^(H) a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă^(I), ⁷ ci că, în^(J) zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor. ⁸ Şi glasul^(K) pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!” ⁹ M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”^(L), mi-a zis el, „şi mănâncă-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea”. ¹⁰ Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o – în gura^(M) mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune^(N). ¹¹ Apoi mi-au zis: „Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi”.