Add parallel Print Page Options

CARTEA A DOUA

Psalmul 42

Către mai-marele cântăreţilor.

Cântarea fiilor lui Core

Cum doreşte un cerb izvoarele de apă,
aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
Sufletul(A) meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel(B) viu;
când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
Cu lacrimi(C) mă hrănesc zi şi noapte,
când mi se zice fără încetare(D): „Unde este Dumnezeul tău?”
Mi-aduc aminte şi-mi vărs(E) tot focul inimii în mine
când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime
şi cum înaintam(F) în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire
ale unei mulţimi în sărbătoare.
Pentru ce(G) te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte(H) în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule;
de aceea la Tine mă gândesc, din ţara Iordanului,
din Hermon şi din muntele Miţear.
Un val(I) cheamă un alt val la vuietul căderii apelor Tale;
toate(J) talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
Ziua, Domnul îmi dădea(K) îndurarea Lui,
iar noaptea(L), cântam laudele Lui
şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
De aceea zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „Pentru ce mă uiţi?
Pentru ce(M) trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmaşului?”
10 Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia când mă batjocoresc vrăjmaşii mei
şi-mi zic neîncetat(N): „Unde este Dumnezeul tău?”
11 Pentru ce(O) te mâhneşti, suflete şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

CARTEA A DOUA

Psalmul 42[a]

Pentru dirijor. Un maschil[b] al korahiţilor.

Cum tânjeşte cerbul
    după izvoarele de apă,
aşa tânjeşte sufletul meu
    după Tine, Dumnezeule!
Sufletul meu însetează după Dumnezeu,
    după Dumnezeul cel Viu!
Când voi putea veni să mă înfăţişez
    înaintea lui Dumnezeu?
Lacrimile-mi sunt hrană
    zi şi noapte,
când mi se spune fără încetare:
    „Unde este Dumnezeul tău?“
Mi se întristează sufletul
    când îmi aduc aminte
cum treceam prin mulţime,
    conducând procesiunea către Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi de mulţumire
    ale mulţimii aflată în sărbătoare.

Suflete al meu, de ce te mâhneşti
    şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda
    pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu!

Sufletul meu[c] se mâhneşte înăuntrul meu;
    de aceea îmi amintesc de Tine,
din ţara Iordanului, înălţimile Hermonului,
    din muntele Miţar.
La vuietul cascadelor Tale,
    un adânc cheamă un alt adânc.
Toate valurile şi talazurile Tale
    au trecut peste mine.

Ziua, Domnul îmi face parte de îndurarea Sa,
    iar noaptea am cu mine cântarea Lui
        şi rugăciunea către Dumnezeul vieţii mele.

Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea:
    „De ce m-ai uitat?
De ce trebuie să umblu întristat,
    asuprit de duşman?“
10 Ca zdrobirea oaselor
    este batjocura prigonitorilor mei,
când îmi zic mereu:
    „Unde este Dumnezeul tău?“

11 Suflete al meu, de ce te mâhneşti
    şi de ce gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda,
    pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu!

Footnotes

  1. Psalmii 42:1 În multe mss TM Ps. 42 şi 43 alcătuiesc un singur psalm.
  2. Psalmii 42:1 Titlu. Vezi Ps. 32
  3. Psalmii 42:6 Câteva mss TM, LXX, Siriacă (vezi v. 11); cele mai multe mss TM: Îl voi lăuda / pentru izbăvirile prezenţei Sale. Dumnezeul meu, sufletul meu