Psalmii 90-99

Nouă Traducere În Limba Română

¹ Stăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru
    generaţii la rând.
² Înainte ca să se fi născut munţii,
    înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul şi lumea,
        din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.

³ Tu întorci pe oameni în ţărână,
    spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“
⁴ Da, o mie de ani înaintea Ta
    sunt ca ziua de ieri care a trecut,
        ca o strajă a nopţii^[a].
⁵ Tu îi mături pe oameni ca prin somn;
    ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa.
⁶ Deşi răsare dimineaţa, ea trece iute,
    aşa încât seara este veştejită şi se usucă.

⁷ Suntem mistuiţi de mânia Ta
    şi îngroziţi de furia Ta.
⁸ Ai pus vina noastră înaintea Ta
    şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale.
⁹ Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale;
    anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt.
¹⁰ Deşi anii noştri ajung la şaptezeci,
    iar dacă avem putere – chiar până la optzeci,
cei mai mulţi dintre ei sunt^[b] numai necaz şi trudă,
    căci trec repede, iar noi zburăm.

¹¹ Cine cunoaşte însă tăria mâniei Tale
    şi teama pe care o insuflă furia Ta?^[c]
12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,
    ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!

¹³ Întoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi?
    Ai milă de slujitorii Tăi!
¹⁴ Dimineaţa satură-ne cu îndurarea Ta,
    iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele noastre.
¹⁵ Înveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit
    şi pentru tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea!
¹⁶ Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta
    şi maiestatea Ta – fiilor lor!

¹⁷ Fie peste noi bunăvoinţa^[d] Stăpânului, Dumnezeul nostru.
    Statorniceşte pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
        Da, statorniceşte lucrarea mâinilor noastre!

¹ Cel ce locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt
    se odihneşte la umbra Celui Atotputernic^[e].
² De aceea, Îi zic^[f] Domnului:
    „Refugiul meu, Fortăreaţa mea,
        Dumnezeul meu în Care mă încred!“

³ El te va scăpa de laţul păsărarului
    şi de ciuma cea distrugătoare.
⁴ El te va acoperi cu penele Sale,
    iar tu te vei adăposti sub aripile Lui;
        credincioşia Lui îţi va fi scut şi pavăză.
⁵ Nu te vei teme de groaza din timpul nopţii,
    nici de săgeata care zboară ziua,
⁶ nici de ciuma care umblă prin întuneric,
    nici de molima care pustieşte la miezul zilei.
⁷ O mie să cadă alături de tine
    şi zece mii la dreapta ta,
        dar de tine nu se va apropia.
⁸ Vei privi cu ochii
    şi vei vedea răsplătirea celor răi.

⁹ Pentru că zici Domnului: „Refugiul meu!“
    şi faci din Cel Preaînalt fortăreaţa ta^[g],
¹⁰ Nu te va ajunge nici un rău
    şi nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
¹¹ El va da porunci îngerilor Săi cu privire la tine,
    ca să te păzească în toate căile tale.
¹² Ei te vor purta pe braţele lor,
    ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
¹³ Aşa vei putea călca peste lei şi peste vipere,
    peste leii cei tineri şi peste şerpi.

¹⁴ „Pentru că Mă iubeşte, şi Eu îl voi scăpa.
    Îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
¹⁵ Mă va chema, iar Eu îi voi răspunde.
    Voi fi cu el în necaz,
        îl voi izbăvi şi îl voi onora.
¹⁶ Îl voi sătura cu viaţă lungă
    şi-i voi arăta mântuirea Mea.“

¹ Bine este să se aducă laudă Domnului,
    să se cânte Numelui Tău, Preaînalte,
² să se vestească dimineaţa îndurarea Ta
    şi credincioşia Ta – noaptea,
³ cu lira cea cu zece corzi, cu harfa^[h]
    şi în sunet de liră.
⁴ Căci Tu mă înveseleşti, Doamne, prin ceea ce înfăptuieşti;
    la lucrările mâinilor Tale strig de bucurie!

⁵ Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
    Cât de adânci sunt gândurile Tale!
⁶ Omul fără minte nu cunoaşte acest lucru
    şi nebunul nu-l înţelege.
⁷ Cei răi înmuguresc ca iarba
    şi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea înfloresc,
dar numai ca să fie nimiciţi pe vecie.

⁸     Însă Tu, Doamne, eşti înălţat pe vecie!
⁹ Duşmanii Tăi, Doamne, duşmanii Tăi pier!
    Sunt îndepărtaţi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea!
¹⁰ Mie însă îmi înalţi puterea^[i] ca bivolului sălbatic;
    sunt uns cu uleiuri proaspete.
¹¹ Ochii mei au văzut pedepsirea duşmanilor mei,
    iar urechile mele au auzit zdrobirea celor răi care se ridicau împotriva mea.

¹² Cel drept înmugureşte ca palmierul
    şi creşte ca cedrul din Liban.
¹³ Cei sădiţi în Casa Domnului,
    înmuguresc în curţile Dumnezeului nostru.
¹⁴ Ei rodesc până la bătrâneţe,
    sunt plini de miez şi de verdeaţă,
¹⁵ ca să se facă de cunoscut că Domnul este drept.
    Stânca mea! În El nu există nedreptate!

¹ Domnul împărăţeşte îmbrăcat în maiestate,
    Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere.
        De aceea lumea este întărită şi nu se clatină.
² Tronul Tău a fost aşezat din vremuri străvechi;
    Tu eşti din veşnicie.

³ Mările s-au ridicat, Doamne,
    mările şi-au ridicat glasul,
        mările şi-au ridicat valurile.
⁴ Mai măreţ decât vuietul apelor cele mari
    şi mai măreţ decât valurile mării
        este Domnul din înălţime.

⁵ Mărturiile Tale sunt vrednice de încredere,
    iar sfinţenia Îţi împodobeşte Casa;
        şi aşa va fi, Doamne, cât vor dăinui zilele.

¹ O, Dumnezeu al răzbunărilor! O, Doamne!
    O, Dumnezeu al răzbunărilor, străluceşte Tu!
² Ridică-Te, Judecător al pământului;
    răsplăteşte celor mândri după mândria lor!
³ Până când vor triumfa cei răi, Doamne,
    până când?

⁴ Ei bolborosesc, vorbesc cu trufie,
    toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea se laudă.
⁵ Asupresc pe poporul Tău, Doamne,
    apasă asupra moştenirii Tale.
⁶ Îi omoară pe văduvă şi pe străin;
    îl ucid pe orfan.
⁷ Ei zic: „Nu vede Domnul!
    Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“

⁸ Luaţi aminte, voi, oameni fără minte din popor!
    Neghiobilor, când vă veţi deştepta?
⁹ Să nu audă Cel Ce a sădit urechea?
    Să nu vadă Cel Ce a plăsmuit ochiul?
¹⁰ Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile,
    Cel Ce învaţă pe om cunoaşterea?
¹¹ Domnul cunoaşte gândurile omului;
    ştie că sunt zadarnice.

¹² Ferice de bărbatul pe care-l disciplinezi Tu, Doamne,
    şi pe care-l înveţi din Legea Ta,
¹³ ca să-l linişteşti în zilele cele rele,
    până se va săpa groapa celui rău.
¹⁴ Domnul nu-Şi părăseşte poporul,
    nici nu-Şi uită moştenirea!
¹⁵ Căci din nou se va face judecată cu dreptate
    şi toţi cei cu inima cinstită o vor urma.

¹⁶ Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi?
    Cine va lua poziţie pentru mine împotriva celor ce săvârşesc nelegiuirea?
¹⁷ Dacă Domnul nu ar fi ajutorul meu,
    foarte curând sufletul meu ar fi culcat în tăcerea morţii.
¹⁸ Când zic: „Mi se clatină piciorul!“,
    îndurarea Ta, Doamne, mă sprijină!
¹⁹ În mulţimea frământărilor mele lăuntrice,
    alinările Tale îmi încântă sufletul.

²⁰ Poate oare un tron corupt să Ţi se alăture,
    unul care plăsmuieşte necazul prin decret?
²¹ Ei uneltesc^[j] împotriva sufletului celui drept
    şi osândesc sânge nevinovat.
²² Domnul este întăritura mea!
    Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost!
²³ El le va răsplăti după nelegiuirea lor
    şi-i va nimici pentru răutatea lor;
        Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.

¹ Veniţi să strigăm de bucurie către Domnul,
    să strigăm către Stânca mântuirii noastre!
² Să ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude
    şi să strigăm către El prin cântări!

³ Căci Domnul este un Dumnezeu mare,
    este un împărat mare, mai presus de toţi zeii!
⁴ El ţine în mână adâncimile pământului,
    iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.
⁵ A Lui este marea, – El a făcut-o –
    iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.

⁶ Veniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte,
    să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru!
⁷ Căci El este Dumnezeul nostru,
    iar noi suntem poporul păşunii Lui,
        turma mâinii Sale!

„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,^[k]
8     nu vă împietriţi inimile ca la Meriba^[l],
        ca în ziua de la Masa^[m], în pustie,
⁹ când strămoşii voştri M-au pus la încercare
    şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările!
¹⁰ Timp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie
    şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui
        şi n-au cunoscut căile Mele.»
¹¹ De aceea am jurat în mânia Mea:
    «Nu vor intra în odihna Mea!»“

¹ Cântaţi Domnului un cântec nou,
    cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
² Cântaţi Domnului, binecuvântaţi-I Numele!
    Vestiţi în fiecare zi mântuirea Lui!
³ Istorisiţi printre neamuri slava Lui
    şi printre toate popoarele – minunile Lui!

⁴ Căci mare este Domnul şi vrednic de laudă,
    El este mai de temut decât toţi zeii.
⁵ Toţi zeii popoarelor sunt doar nişte idoli,
    dar Domnul a făcut cerurile.
⁶ Măreţia şi strălucirea sunt înaintea feţei Lui,
    iar puterea şi slava – în Lăcaşul Lui.

⁷ Familii ale popoarelor, daţi Domnului,
    daţi Domnului slavă şi cinstiţi-I puterea!
⁸ Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
    Aduceţi un dar şi veniţi în curţile Lui!
⁹ Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte^[n]!
    Tremuraţi înaintea Lui, voi, de pe întreg pământul!
¹⁰ Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte!
    De aceea lumea stă neclintită şi nu poate fi clătinată.
        El va judeca popoarele cu nepărtinire.“
¹¹ Să se bucure cerurile şi să se înveselească pământul!
    Să vuiască marea şi tot ce este în ea!
¹² Să tresalte câmpia şi tot ce este pe ea!
    Atunci toţi copacii pădurii vor striga de bucurie
¹³ înaintea Domnului, căci El vine,
    vine să judece pământul,
să judece lumea cu dreptate
    şi popoarele după credincioşia Sa.

¹ Domnul împărăţeşte! Să se înveselească pământul
    şi să se bucure ostroavele cele multe!

² Norii şi negura Îl înconjoară,
    dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Său.
³ Înaintea Lui merge focul,
    arzându-I duşmanii din preajmă.
⁴ Fulgerele Lui luminează lumea;
    pământul vede şi se cutremură.
⁵ Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
    înaintea Stăpânului întregului pământ.
⁶ Cerurile vestesc dreptatea Lui
    şi toate popoarele văd slava Lui.

⁷ Sunt făcuţi de ruşine toţi cei ce slujesc chipurilor
    şi cei ce se laudă cu idolii.
        Toţi zeii să se închine înaintea Lui!

⁸ Sionul aude şi se bucură,
    se veselesc fiicele lui Iuda^[o]
        din pricina judecăţilor Tale, Doamne!
⁹ Tu, Doamne, eşti Cel Preaînalt peste întreg pământul;
    Tu eşti înălţat mai presus de toţi dumnezeii!

¹⁰ Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul!
    El păzeşte sufletele credincioşilor Săi
        şi îi scapă din mâna celor răi.
¹¹ Lumina este semănată pentru cel drept
    şi bucuria pentru cel cu inima dreaptă.
¹² Bucuraţi-vă în Domnul, voi, cei drepţi!
    Lăudaţi-L, amintindu-vă de sfinţenia Lui!

¹ Cântaţi Domnului un cântec nou,
    căci El a făcut minuni.
Mâna lui cea dreaptă şi braţul Lui cel sfânt
    I-au adus victorie!
² Domnul Îşi face cunoscută mântuirea;
    Îşi descoperă dreptatea înaintea neamurilor.
³ El Şi-a amintit de îndurarea şi de credincioşia
    promisă casei lui Israel;
toate marginile pământului au văzut
    mântuirea Dumnezeului nostru.

⁴ Strigaţi către Domnul, toţi locuitorii pământului!
    Chiuiţi, strigaţi de bucurie, cântaţi!
⁵ Cântaţi Domnului cu lira,
    cu lira şi cu cântece din gură,
⁶ cu trâmbiţe şi cu sunet de corn,
    strigaţi înaintea Împăratului, a Domnului!

⁷ Să vuiască marea şi tot ce este în ea,
    lumea şi toţi locuitorii ei!
⁸ Râurile să bată din palme,
    munţii să strige de bucurie cu toţii
⁹ înaintea Domnului,
    Care vine să judece pământul.
El va judeca lumea cu dreptate
    şi popoarele cu nepărtinire!

¹ Domnul împărăţeşte! Să tremure popoarele!
    El tronează deasupra heruvimilor! Să se cutremure pământul!
² Domnul este mare în Sion;
    El este înălţat peste popoare.
³ Lăudaţi Numele Lui cel mare şi înfricoşător:
    El este sfânt!

⁴ Împăratul este puternic şi iubeşte dreptatea.^[p]
    Tu ai statornicit nepărtinirea;
        Tu ai făcut judecată şi dreptate în Iacov^[q].
⁵ Înălţaţi-L pe Domnul, Dumnezeul nostru,
    şi închinaţi-vă înaintea aşternutului^[r] picioarelor Sale:
        El este sfânt!

⁶ Moise şi Aaron erau dintre preoţii Săi,
    iar Samuel – dintre cei ce-I chemau Numele;
ei L-au chemat pe Domnul
    şi El le-a răspuns.
⁷ Le-a vorbit din stâlpul de nor,
    iar ei au păzit mărturiile şi poruncile pe care El le-a dat.

⁸ Doamne, Dumnezeul nostru, Tu le-ai răspuns;
    ai fost pentru ei^[s] un Dumnezeu Care iartă,
        dar şi Unul Care te-ai răzbunat pe ei din cauza faptelor lor rele.
⁹ Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru,
    şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt,
        căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!