¹ Stăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru
    generaţii la rând.
² Înainte ca să se fi născut munţii,
    înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul şi lumea,
        din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.

³ Tu întorci pe oameni în ţărână,
    spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“
⁴ Da, o mie de ani înaintea Ta
    sunt ca ziua de ieri care a trecut,
        ca o strajă a nopţii^[a].
⁵ Tu îi mături pe oameni ca prin somn;
    ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa.
⁶ Deşi răsare dimineaţa, ea trece iute,
    aşa încât seara este veştejită şi se usucă.

⁷ Suntem mistuiţi de mânia Ta
    şi îngroziţi de furia Ta.
⁸ Ai pus vina noastră înaintea Ta
    şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale.
⁹ Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale;
    anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt.
¹⁰ Deşi anii noştri ajung la şaptezeci,
    iar dacă avem putere – chiar până la optzeci,
cei mai mulţi dintre ei sunt^[b] numai necaz şi trudă,
    căci trec repede, iar noi zburăm.

¹¹ Cine cunoaşte însă tăria mâniei Tale
    şi teama pe care o insuflă furia Ta?^[c]
12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,
    ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!

¹³ Întoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi?
    Ai milă de slujitorii Tăi!
¹⁴ Dimineaţa satură-ne cu îndurarea Ta,
    iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele noastre.
¹⁵ Înveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit
    şi pentru tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea!
¹⁶ Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta
    şi maiestatea Ta – fiilor lor!

¹⁷ Fie peste noi bunăvoinţa^[d] Stăpânului, Dumnezeul nostru.
    Statorniceşte pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
        Da, statorniceşte lucrarea mâinilor noastre!