CARTEA A PATRA

Psalmul 90

O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu

CARTEA A PATRA

Psalmul 90

O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu

Daniel în groapa cu lei

6 Darius^[a] a găsit cu cale să numească peste împărăţia sa o sută douăzeci de satrapi, care să fie răspândiţi în toată împărăţia, ² iar peste ei a pus trei supraveghetori, între care era şi Daniel. Satrapii erau datori să le dea socoteală acestor trei, astfel încât împăratul să nu sufere vreo pagubă. ³ Daniel însă era mai distins decât toţi supraveghetorii şi satrapii, deoarece în el era un duh deosebit, iar împăratul se gândea să-i dea autoritate peste toată împărăţia.

⁴ Atunci supraveghetorii şi satrapii au plănuit să găsească o pricină împotriva lui Daniel în privinţa treburilor împărăţiei, dar nu au putut să găsească nici o pricină şi nici o greşeală, deoarece era om de încredere şi nu se putea găsi în el vreo neglijenţă sau vreo greşeală. ⁵ Oamenii aceia au zis: „Nu găsim în acest Daniel nici o pricină, numai dacă nu am găsi ceva în privinţa Legii Dumnezeului său!“

⁶ Atunci supraveghetorii şi satrapii aceştia s-au dus cu mare zarvă la împărat şi i-au vorbit astfel: „Să trăieşti veşnic, împărate Darius! ⁷ Toţi supraveghetorii împărăţiei, demnitarii, satrapii, sfetnicii şi guvernatorii au căzut de acord să se dea un decret împărătesc, întărit printr-o interdicţie, ca oricine se va ruga, în următoarele treizeci de zile, altui zeu sau altui om decât ţie, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei. ⁸ Acum, împărate, întăreşte interdicţia şi semnează decretul pentru ca nimeni să nu-l poată schimba, după legea mezilor şi perşilor, care, odată ce a fost dată, nu mai poate fi anulată.“

⁹ În urma celor spuse, împăratul Darius a semnat decretul şi interdicţia.

¹⁰ Deşi ştia că s-a semnat decretul, Daniel continua să meargă în casa lui, care avea ferestrele de sus deschise înspre Ierusalim şi, de trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga şi Îl lăuda pe Dumnezeul său, aşa cum făcuse şi mai înainte. ¹¹ Atunci oamenii aceia au dat năvală în casă şi l-au găsit pe Daniel rugându-se şi cerând milă de la Dumnezeul său. ¹² Apoi s-au înfăţişat înaintea împăratului şi i-au amintit de interdicţia împărătească:

– Oare nu ai semnat o interdicţie potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine se roagă altui zeu sau altui om în afară de tine să fie aruncat în groapa cu lei?

Împăratul a răspuns:

– Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor şi a perşilor, care odată ce a fost dată, nu mai poate fi anulată.

¹³ Ei i-au mai zis împăratului:

– Daniel, unul dintre exilaţii lui Iuda, nu ţine seama deloc la tine, împărate, şi nici la interdicţia pe care ai semnat-o şi îşi spune rugăciunea de trei ori pe zi.

¹⁴ Când a auzit lucrul acesta, împăratul s-a mâhnit foarte tare şi s-a gândit cum să-l scape pe Daniel; până la apusul soarelui s-a frământat cum să-l scape. ¹⁵ Apoi oamenii aceia au venit cu mare zarvă la împărat şi i-au zis:

– Să ştii, împărate, că, după legea mezilor şi a perşilor, orice interdicţie şi orice decret dat de împărat nu se poate anula!

¹ Bătrânul^[a], către aleasa doamnă^[b] şi către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr – nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul –, ² datorită adevărului care rămâne în noi şi care va fi cu noi în veac: ³ harul, îndurarea şi pacea de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, vor fi cu noi, în adevăr şi în dragoste!

⁴ M-am bucurat foarte mult că i-am găsit pe unii dintre copiii tăi umblând^[c] în adevăr, aşa cum am primit poruncă de la Tatăl.

⁵ Acum, te rog, doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci una pe care o aveam de la început: să ne iubim unii pe alţii! ⁶ Iar dragostea este aceasta: să umblăm^[d] potrivit cu poruncile Lui. Aceasta este porunca; aşa cum aţi auzit de la început, să umblaţi^[e] în ea! ⁷ Căci în lume au ieşit mulţi înşelători, care nu mărturisesc că Isus Cristos a venit în trup. Acesta este înşelătorul şi anticristul. ⁸ Vegheaţi asupra voastră ca să nu pierdeţi lucrurile pentru care am^[f] lucrat, ci să primiţi răsplată deplină. ⁹ Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Cristos, nu-L are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în învăţătura aceasta Îl are şi pe Tatăl, şi pe Fiul. ¹⁰ Dacă vine la voi cineva care nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i spuneţi „Bun venit!“ ¹¹ Căci cel ce-i spune „Bun venit!“ se face părtaş la lucrările lui rele.

¹² Am multe să vă scriu, dar n-aş vrea să vi le scriu pe hârtie^[g] şi cu cerneală, ci sper să vin la voi şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. ¹³ Copiii surorii tale alese te salută.

¹ Bătrânul^[a], către aleasa doamnă^[b] şi către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr – nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul –, ² datorită adevărului care rămâne în noi şi care va fi cu noi în veac: ³ harul, îndurarea şi pacea de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, vor fi cu noi, în adevăr şi în dragoste!

⁴ M-am bucurat foarte mult că i-am găsit pe unii dintre copiii tăi umblând^[c] în adevăr, aşa cum am primit poruncă de la Tatăl.

⁵ Acum, te rog, doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci una pe care o aveam de la început: să ne iubim unii pe alţii! ⁶ Iar dragostea este aceasta: să umblăm^[d] potrivit cu poruncile Lui. Aceasta este porunca; aşa cum aţi auzit de la început, să umblaţi^[e] în ea! ⁷ Căci în lume au ieşit mulţi înşelători, care nu mărturisesc că Isus Cristos a venit în trup. Acesta este înşelătorul şi anticristul. ⁸ Vegheaţi asupra voastră ca să nu pierdeţi lucrurile pentru care am^[f] lucrat, ci să primiţi răsplată deplină. ⁹ Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Cristos, nu-L are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în învăţătura aceasta Îl are şi pe Tatăl, şi pe Fiul. ¹⁰ Dacă vine la voi cineva care nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i spuneţi „Bun venit!“ ¹¹ Căci cel ce-i spune „Bun venit!“ se face părtaş la lucrările lui rele.

¹² Am multe să vă scriu, dar n-aş vrea să vi le scriu pe hârtie^[g] şi cu cerneală, ci sper să vin la voi şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. ¹³ Copiii surorii tale alese te salută.

Curăţirea unui bolnav de lepră

¹² În timp ce Isus era într-una dintre cetăţi, se afla acolo şi un om plin de lepră^[a]. Când L-a văzut pe Isus, a căzut la pământ înaintea Lui şi L-a rugat zicând:

– Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti^[b]!

¹³ Isus a întins mâna, l-a atins şi a zis:

– Da, vreau. Fii curăţit!

Şi imediat lepra s-a depărtat de la el.

¹⁴ Isus i-a poruncit:

– Să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului şi adu o jertfă pentru curăţirea ta, aşa cum a poruncit Moise,^[c] ca mărturie pentru ei.

¹⁵ Dar vestea despre El se răspândea tot mai mult, astfel că mulţimi mari de oameni se adunau să-L asculte şi să fie vindecaţi de neputinţele lor. ¹⁶ El însă se retrăgea în locuri pustii şi se ruga.

Vindecarea unui paralitic

¹⁷ Într-una din zile, în timp ce El dădea învăţătură, erau acolo şi nişte farisei^[d] şi cărturari^[e], care veniseră de prin toate satele Galileii şi ale Iudeii şi din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece. ¹⁸ Şi iată că nişte oameni aduceau pe pat^[f] un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să-l pună înaintea lui Isus. ¹⁹ Dar fiindcă n-au găsit cum să-l aducă înăuntru din cauza mulţimii, s-au suit pe acoperişul casei^[g] şi l-au coborât cu patul printre cărămizi^[h], în mijlocul mulţimii, înaintea lui Isus.

²⁰ Când le-a văzut Isus credinţa, a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!“ ²¹ Cărturarii^[i] şi fariseii au început să-şi zică: „Cine este Acesta Care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“

²² Isus însă, cunoscându-le gândurile, le-a zis: „De ce gândiţi astfel în inimile voastre? ²³ Ce este mai uşor, a spune: «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te şi umblă!»? ²⁴ Dar ca să ştiţi că Fiul Omului^[j] are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis omului care era paralizat: „Ţie îţi spun: ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“ ²⁵ Şi deodată el s-a ridicat înaintea lor, şi-a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus acasă, slăvindu-L pe Dumnezeu. ²⁶ Pe toţi i-a cuprins uimirea şi Îl slăveau pe Dumnezeu. S-au umplut de teamă şi au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaipomenite!“

Curăţirea unui bolnav de lepră

¹² În timp ce Isus era într-una dintre cetăţi, se afla acolo şi un om plin de lepră^[a]. Când L-a văzut pe Isus, a căzut la pământ înaintea Lui şi L-a rugat zicând:

– Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti^[b]!

¹³ Isus a întins mâna, l-a atins şi a zis:

– Da, vreau. Fii curăţit!

Şi imediat lepra s-a depărtat de la el.

¹⁴ Isus i-a poruncit:

– Să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului şi adu o jertfă pentru curăţirea ta, aşa cum a poruncit Moise,^[c] ca mărturie pentru ei.

¹⁵ Dar vestea despre El se răspândea tot mai mult, astfel că mulţimi mari de oameni se adunau să-L asculte şi să fie vindecaţi de neputinţele lor. ¹⁶ El însă se retrăgea în locuri pustii şi se ruga.

Vindecarea unui paralitic

¹⁷ Într-una din zile, în timp ce El dădea învăţătură, erau acolo şi nişte farisei^[d] şi cărturari^[e], care veniseră de prin toate satele Galileii şi ale Iudeii şi din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece. ¹⁸ Şi iată că nişte oameni aduceau pe pat^[f] un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să-l pună înaintea lui Isus. ¹⁹ Dar fiindcă n-au găsit cum să-l aducă înăuntru din cauza mulţimii, s-au suit pe acoperişul casei^[g] şi l-au coborât cu patul printre cărămizi^[h], în mijlocul mulţimii, înaintea lui Isus.

²⁰ Când le-a văzut Isus credinţa, a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!“ ²¹ Cărturarii^[i] şi fariseii au început să-şi zică: „Cine este Acesta Care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“

²² Isus însă, cunoscându-le gândurile, le-a zis: „De ce gândiţi astfel în inimile voastre? ²³ Ce este mai uşor, a spune: «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te şi umblă!»? ²⁴ Dar ca să ştiţi că Fiul Omului^[j] are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis omului care era paralizat: „Ţie îţi spun: ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“ ²⁵ Şi deodată el s-a ridicat înaintea lor, şi-a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus acasă, slăvindu-L pe Dumnezeu. ²⁶ Pe toţi i-a cuprins uimirea şi Îl slăveau pe Dumnezeu. S-au umplut de teamă şi au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaipomenite!“