¹ Ascultă-ne, Păstor al lui Israel,
    Tu, Care-l conduci pe Iosif ca pe o turmă!
Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor, străluceşte
²     peste Efraim, Beniamin şi Manase!
Trezeşte-Ţi puterea
    şi vino să ne salvezi!

³ Dumnezeule, adu-ne înapoi!
    Fă să lumineze faţa Ta peste noi
        şi vom fi eliberaţi!

⁴ Doamne, Dumnezeul Oştirilor,
    până când te vei mai mânia
        la auzul rugăciunii poporului Tău?
⁵ Îi hrăneşti cu pâine plămădită cu lacrimi
    şi îi adapi cu lacrimi din plin.
⁶ Ne-ai făcut măr de discordie pentru vecinii noştri,
    spre batjocura duşmanilor noştri.
⁷ Dumnezeu al Oştirilor^[a], adu-ne înapoi!
    Fă să lumineze faţa Ta peste noi
        şi vom fi eliberaţi!

⁸ Ai adus o vie din Egipt,
    ai alungat neamuri şi ai plantat-o.
⁹ I-ai făcut loc,
    iar ea a prins rădăcini
        şi a umplut ţara.
¹⁰ Munţii au fost acoperiţi de umbra viei,
    şi cedrii lui Dumnezeu de ramurile ei.
¹¹ Îşi trimitea mlădiţele până la mare^[b],
    până la râu^[c] se întindeau vlăstarele ei.

¹² De ce i-ai străpuns gardul
    ca să o culeagă astfel toţi cei ce trec pe drum?
¹³ O râmă mistreţul din pădure
    şi o pasc fiarele câmpului.
¹⁴ Dumnezeu al Oştirilor^[d], întoarce-Te, Te rog!
    Priveşte din ceruri şi ia aminte!
Cercetează via aceasta,
¹⁵     rădăcina pe care a sădit-o dreapta Ta,
        fiul pe care l-ai înălţat pentru Tine!

¹⁶ Este arsă de foc şi tăiată.
    Poporul Tău piere din pricina mustrării feţei Tale.
¹⁷ Mâna Ta să fie peste omul dreptei Tale,
    peste fiul omului pe care l-ai înălţat pentru Tine!
¹⁸ Atunci noi nu ne vom mai întoarce de la Tine!
    Înviorează-ne şi vom chema Numele Tău!

¹⁹ Doamne, Dumnezeul Oştirilor, adu-ne înapoi!
    Fă să lumineze faţa Ta peste noi
        şi vom fi eliberaţi!