CARTEA A TREIA

Psalmul 73

Un psalm al lui Asaf

Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
    cu cei cu inima curată.

Cât despre mine, era să mi se îndoaie picioarele,
    era cât pe ce să-mi alunece paşii,
căci îi invidiam pe cei lăudăroşi
    când vedeam bunăstarea celor răi.

Căci ei n-au parte de remuşcări până la moarte,
    iar trupul le este plin de grăsime.[a]
N-au parte de necazul muritorului de rând
    şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
De aceea mândria le atârnă de gât ca o podoabă,
    iar violenţa îi înveleşte ca o manta;
li se bulbucă ochii de grăsime,[b]
    iar imaginaţiile inimii lor întrec măsura;[c]
batjocoresc şi vorbesc cu răutate;
    vorbesc de sus, ameninţând cu asuprire;
îşi înalţă gura până la ceruri,
    iar limba lor cutreieră pământul.
10 De aceea poporul[d] se întoarce spre ei
    şi soarbe cuvintele lor ca apa.[e]
11 Ei zic: „Cum să ştie Dumnezeu
    şi cum ar putea afla Cel Preaînalt?“

12 Aşa sunt cei răi:
    liniştiţi pe vecie şi crescând în bogăţie.

13 Într-adevăr, degeaba mi-am curăţit inima
    şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,
14 căci sunt lovit toată ziua
    şi am parte de pedeapsă în fiecare dimineaţă.
15 Dacă aş zice: „Vreau să pot vorbi şi eu aşa!“,
    iată că aş trăda neamul fiilor Tăi.
16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
    dar zadarnică mi-a fost truda,
17 până ce am venit la Sfântul Lăcaş al lui Dumnezeu
    şi am luat aminte la sfârşitul lor.

18 Într-adevăr, Tu îi aşezi în locuri alunecoase,
    îi arunci în dezastru.
19 Cum sunt pustiiţi într-o clipă!
    Sunt nimiciţi, sfârşiţi prin lovituri năprasnice.
20 Ca un vis la deşteptare, Stăpâne,
    aşa le lepezi chipul când Te trezeşti.

21 Când inima-mi era mâhnită
    şi eram străpuns în adâncul fiinţei mele,
22 eram ca o brută fără pricepere;
    eram ca dobitoacele înaintea Ta.

23 Însă eu totdeauna sunt cu Tine!
    Tu mă ţii de mâna dreaptă,
24 mă călăuzeşti cu sfatul Tău
    şi apoi mă vei lua în slavă.
25 Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine?
    Iar pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.
26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească,
    dar Dumnezeu este stânca inimii mele
        şi partea mea de moştenire pe vecie.

27 Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri.
    Tu-i nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
28 Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu.
    Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu;
        voi povesti toate isprăvile Tale!

Footnotes

  1. Psalmii 73:4 Sau: Căci n-au parte de durere, / iar trupul le este sănătos şi puternic.
  2. Psalmii 73:7 TM ; LXX şi Siriacă: din grăsimea lor se prelinge ticăloşia.
  3. Psalmii 73:7 Sau: răutatea inimii lor este dincolo de orice imaginaţie
  4. Psalmii 73:10 TM conţine: poporul lui, probabil cu referire la Israel, ca poporul lui Dumnezeu.
  5. Psalmii 73:10 Sensul ebraic al versetului este nesigur; în context se poate referi la cuvintele celor răi (vezi v. 11), care sunt considerate înţelepte de cei ce se uită cu jind la prosperitatea lor.