Psalmul 48

Un cântec. Un psalm al korahiţilor.

Mare este Domnul
    şi foarte vrednic de laudă,
        în cetatea Dumnezeului nostru,
muntele Lui cel sfânt!
    Frumoasă înălţime,
        bucuria întregului pământ,
    ca înălţimile Ţafon[a], aşa este muntele Sionului,
    cetatea[b] marelui Împărat!
În palatele ei, Dumnezeu
    se face cunoscut ca fiind întăritura ei.

Iată că regii se adunaseră
    şi înaintaseră cu toţii,
dar când I-au văzut cetatea, au înlemnit,
    s-au îngrozit şi au fugit.
Acolo i-a apucat frica,
    i-a cuprins durerea ca la naştere.
Le-ai făcut precum vântul de răsărit
    care zdrobeşte corăbiile de Tarşiş[c].
Ceea ce am auzit,
    am şi văzut
în cetatea Domnului Oştirilor,
    în cetatea Dumnezeului nostru:
        Dumnezeu o întăreşte pe vecie!Sela
Dumnezeule, la îndurarea Ta ne gândim
    în mijlocul Templului Tău!
10 Dumnezeule, aşa cum este Numele Tău,
    tot astfel şi lauda Ta ajunge până la marginile lumii.
        Dreapta Ta este plină de dreptate.
11 Muntele Sionului se bucură
    şi satele lui Iuda se înveselesc
        din pricina judecăţilor Tale.

12 Daţi ocol Sionului, înconjuraţi-l,
    număraţi-i turnurile!
13 Admiraţi-i fortificaţiile,
    străbateţi-i[d] citadelele,
        ca să povestiţi generaţiei următoare!
14 Acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru pentru veci de veci!
    El ne va conduce până la moarte!

Footnotes

  1. Psalmii 48:2 Munte sacru în Aram (Siria) unde se credea că îşi are locuinţa zeul suprem al canaaniţilor, Baal; sau: ca înălţimile din nord
  2. Psalmii 48:2 Sau: pământ. / Muntele Sionului, la nord / de cetatea Marelui Împărat; ţafon înseamnă şi nord
  3. Psalmii 48:7 Sau: corăbiile negustorilor; Tarşiş era probabil cea mai îndepărtată colonie feniciană în acea vreme, situată în Spania ori Sardinia. De aceea, o „corabie de Tarşiş“ era una solidă, în stare să transporte marfă la distanţe mari
  4. Psalmii 48:13 Sensul termenului ebraic este nesigur