¹ Nu^(A) te mânia pe cei răi
şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul;
² căci sunt cosiţi iute, ca^(B) iarba,
şi se vestejesc ca verdeaţa.
³ Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie.
⁴ Domnul să-ţi fie desfătarea^(C)
şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
⁵ Încredinţează-ţi^(D) soarta în mâna Domnului,
încrede-te în El, şi El va lucra,
⁶ El va^(E) face să strălucească dreptatea ta ca lumina
şi dreptul tău ca soarele la amiază.
⁷ Taci^(F) înaintea Domnului şi nădăjduieşte^(G) în El.
Nu^(H) te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui,
pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.
⁸ Lasă mânia, părăseşte iuţimea;
nu^(I) te supăra, căci supărarea duce numai la rău.
⁹ Fiindcă^(J) cei răi vor fi nimiciţi,
iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni^(K) ţara.
¹⁰ Încă^(L) puţină vreme şi cel rău nu va mai fi;
te vei^(M) uita la locul unde era şi nu va mai fi.
¹¹ Cei^(N) blânzi moştenesc ţara
şi au belşug de pace.
¹² Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit
şi^(O) scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
¹³ Domnul^(P) râde de cel rău,
căci vede că-i vine şi lui ziua^(Q).
¹⁴ Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul,
ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac,
ca să înjunghie pe cei cu inima neprihănită.
¹⁵ Dar sabia^(R) lor intră în însăşi inima lor
şi li se sfărâmă arcurile.
¹⁶ Mai^(S) mult face puţinul celui neprihănit,
decât belşugul multor răi.
¹⁷ Căci braţele^(T) celui rău vor fi zdrobite,
dar Domnul sprijină pe cei neprihăniţi.
¹⁸ Domnul^(U) cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi
şi moştenirea lor ţine pe^(V) vecie.
¹⁹ Ei nu rămân de ruşine în ziua nenorocirii,
ci au de ajuns în^(W) zilele de foamete.
²⁰ Dar cei răi pier
şi vrăjmaşii Domnului sunt ca cele mai frumoase păşuni:
pier, pier ca^(X) fumul.
²¹ Cel rău ia cu împrumut şi nu dă înapoi,
dar cel neprihănit^(Y) este milos şi dă.
²² Căci^(Z) cei binecuvântaţi de Domnul stăpânesc ţara,
dar cei blestemaţi de El sunt^(AA) nimiciţi.
²³ Domnul^(AB) întăreşte paşii omului
când Îi place calea lui;
²⁴ dacă se^(AC) întâmplă să cadă, nu este doborât de tot,
căci Domnul îl apucă de mână.
²⁵ Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit,
nici pe urmaşii lui cerşindu-şi^(AD) pâinea.
²⁶ Ci el totdeauna^(AE) este milos şi dă cu împrumut,
şi urmaşii lui sunt binecuvântaţi.
²⁷ Depărtează-te^(AF) de rău, fă binele,
şi vei dăinui pe vecie.
²⁸ Căci Domnul iubeşte^(AG) dreptatea
şi nu părăseşte pe credincioşii Lui.
Totdeauna ei sunt sub paza Lui,
dar^(AH) sămânţa celor răi este nimicită.
²⁹ Cei^(AI) neprihăniţi vor stăpâni ţara
şi vor locui în ea pe vecie.
³⁰ Gura^(AJ) celui neprihănit vesteşte înţelepciunea
şi limba lui trâmbiţează dreptatea.
³¹ Legea^(AK) Dumnezeului său este în inima lui
şi nu i se clatină paşii.
³² Cel rău pândeşte^(AL) pe cel neprihănit
şi caută să-l omoare.
³³ Dar Domnul nu-l^(AM) lasă în mâinile lui
şi nu-l osândeşte^(AN) când vine la judecată.
³⁴ Nădăjduieşte^(AO) în Domnul, păzeşte calea Lui,
şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara:
vei vedea pe cei răi nimiciţi.
³⁵ Am văzut^(AP) pe cel rău în toată puterea lui;
se întindea ca un copac verde.
³⁶ Dar când am trecut a doua oară, nu mai era^(AQ) acolo;
l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.
³⁷ Uită-te bine la cel fără prihană şi priveşte pe cel fără vicleşug;
căci omul^(AR) de pace are parte de moştenitori.
³⁸ Dar^(AS) cei răzvrătiţi sunt nimiciţi cu toţii,
sămânţa celor răi este prăpădită.
³⁹ Scăparea^(AT) celor neprihăniţi vine de la Domnul;
El este ocrotitorul lor la vremea necazului^(AU).
⁴⁰ Domnul îi^(AV) ajută şi-i izbăveşte;
îi izbăveşte de cei răi şi-i scapă,
pentru că^(AW) se încred în El.