¹ Răfuieşte-te, Doamne, cu cei ce se răfuiesc cu mine!
    Luptă-te cu cei ce se luptă cu mine!
² Înarmează-Te cu scut şi cu pavăză!
    Ridică-Te, ca să-mi ajuţi!
³ Dezveleşte-Ţi suliţa şi lancea
    pentru prigonitorii mei!^[a]
Grăieşte sufletului meu:
    „Eu sunt mântuirea ta!“

⁴ Să fie ruşinaţi şi umiliţi
    cei ce caută să-mi ia viaţa;
să dea înapoi, să fie făcuţi de ruşine
    cei ce-mi plănuiau răul!
⁵ Să fie ca pleava luată de vânt
    şi să-i izgonească îngerul Domnului!
⁶ Întunecoasă şi alunecoasă să le fie calea,
    iar îngerul Domnului să-i urmărească!
⁷ Fără nici un motiv mi-au întins pe ascuns un laţ,
    fără nici un motiv au săpat o groapă sufletului meu.
⁸ De aceea să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate
    şi să fie prinşi în laţul pe care l-au întins pe ascuns pentru mine;
        să cadă în el în timpul prăpădului.
⁹ Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul,
    mă voi veseli de mântuirea Lui.
¹⁰ Întreaga-mi fiinţă va exclama:
    „Doamne, cine este ca Tine,
Care să-l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el,
    pe cel sărac şi pe cel sărman – de jefuitorul lui?“

¹¹ Nişte martori dezlănţuiţi se ridică
    şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.
¹² Astfel ei îmi răsplătesc cu rău pentru bine
    şi îmi pustiesc sufletul.
¹³ Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac
    şi îmi smeream sufletul prin post;
iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,
¹⁴     ca un prieten, ba mai mult, ca un frate,
    umblam bocind, ca unul care-şi boceşte mama,
    cu capul plecat, cuprins de întristare.
¹⁵ Acum însă, când eu mă împiedic, ei se bucură şi se adună,
    se adună împotriva mea, lovindu-mă pe ascuns,
        sfâşiindu-mă fără încetare.
¹⁶ Ca nişte bufoni batjocoritori^[b]
    scrâşnesc din dinţi împotriva mea!
¹⁷ Stăpâne, cât vei mai privi?
    Scapă-mi sufletul de pustiirile lor,
        şi preţioasa mea viaţă – de puii aceştia de lei!
¹⁸ Apoi Te voi lăuda în adunarea cea mare,
    Te voi onora în mijlocul unui norod fără număr.

¹⁹ Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept
    şi să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!
²⁰ Căci ei nu vorbesc de pace,
    ci urzesc înşelătorii
        împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
²¹ Vorbesc împotriva mea, zicând: „Ha! Ha!
    Ochii noştri şi-au văzut dorinţa împlinită!“

²² Doamne, Tu ai văzut; nu tăcea!
    Stăpâne, nu Te depărta de mine!
²³ Ridică-Te, trezeşte-Te pentru apărarea mea,
    apără-mi pricina, Dumnezeul meu şi Stăpânul meu!
²⁴ Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu!
    Nu-i lăsa să se bucure de mine!
²⁵ Nici măcar să nu gândească: „Aha! Ce bine!“
    Să nu zică: „L-am înghiţit!“

²⁶ Să fie făcuţi de ruşine şi de râs
    cei ce se bucură de necazul meu!
Cu ruşine şi cu dezonoare să se îmbrace
    cei ce se ridică împotriva mea!
²⁷ Să strige de veselie şi să se bucure
    cei ce îndrăgesc dreptatea mea,
cei se spun întotdeauna:
    „Mărit fie Domnul Care doreşte pacea^[c] robului Său!“
²⁸ Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta
    şi lauda Ta toată ziua!