Psalmi 33:1-46:2

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în^(A) Domnul!
Oamenilor^(B) fără prihană le şade bine cântarea de laudă.
² Lăudaţi pe Domnul cu harpa,
lăudaţi-L cu alăuta cu^(C) zece coarde!
³ Cântaţi-I^(D) o cântare nouă!
Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!
⁴ Căci Cuvântul Domnului este adevărat
şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.
⁵ El^(E) iubeşte dreptatea şi neprihănirea;
bunătatea^(F) Domnului umple pământul.
⁶ Cerurile au fost făcute prin^(G) Cuvântul Domnului
şi toată^(H) oştirea lor, prin^(I) suflarea gurii lui.
⁷ El^(J) îngrămădeşte apele mării într-un morman
şi pune adâncurile în cămări.
⁸ Tot pământul să se teamă de Domnul!
Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!
⁹ Căci el^(K) zice, şi se face;
porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă.
¹⁰ Domnul^(L) răstoarnă sfaturile neamurilor,
zădărniceşte planurile popoarelor.
¹¹ Dar sfaturile^(M) Domnului dăinuiesc pe vecie
şi planurile inimii Lui, din neam în neam.
¹² Ferice^(N) de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
Ferice de poporul pe care Şi-l alege^(O) El de moştenire!
¹³ Domnul priveşte din^(P) înălţimea cerurilor
şi vede pe toţi fiii oamenilor.
¹⁴ Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte
pe toţi locuitorii pământului.
¹⁵ El le întocmeşte inima la toţi
şi ia aminte^(Q) la toate faptele lor.
¹⁶ Nu mărimea oştirii scapă pe împărat^(R),
nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz;
¹⁷ calul nu poate^(S) da chezăşia biruinţei
şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea.
¹⁸ Iată^(T), ochiul Domnului priveşte peste^(U) cei ce se tem de El,
peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui,
¹⁹ ca să le scape sufletul de la moarte
şi să-i ţină^(V) cu viaţă în mijlocul foametei.
²⁰ Sufletul^(W) nostru nădăjduieşte în Domnul;
El^(X) este Ajutorul şi Scutul nostru.
²¹ Da, inima^(Y) noastră îşi găseşte bucuria în El,
căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt.
²² Doamne, fie îndurarea Ta peste noi,
după cum o nădăjduim noi de la Tine!

¹ Voi binecuvânta^(Z) pe Domnul în orice vreme;
lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
² Să mi se laude^(AA) sufletul în Domnul!
Să asculte cei^(AB) nenorociţi şi să se bucure.
³ Înălţaţi^(AC) pe Domnul, împreună cu mine.
Să lăudăm cu toţii Numele Lui!
⁴ Eu am căutat^(AD) pe Domnul şi mi-a răspuns:
m-a izbăvit din toate temerile mele.
⁵ Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie
şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
⁶ Când strigă un nenorocit^(AE), Domnul aude
şi-l scapă din^(AF) toate necazurile lui.
⁷ Îngerul^(AG) Domnului tabără^(AH) în jurul celor ce se tem de El
şi-i scapă din primejdie.
⁸ Gustaţi^(AI) şi vedeţi ce bun este Domnul!
Ferice^(AJ) de omul care se încrede în El!
⁹ Temeţi-vă^(AK) de Domnul voi, sfinţii Lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!
¹⁰ Puii de leu^(AL) duc lipsă şi li-i foame,
dar^(AM) cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.
¹¹ Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă,
căci vă voi^(AN) învăţa frica de Domnul.
¹² Cine este omul care doreşte viaţa
şi vrea să aibă parte de zile fericite?
¹³ Fereşte-ţi limba de rău
şi buzele de^(AO) cuvinte înşelătoare!
¹⁴ Depărtează-te^(AP) de rău şi fă binele;
caută^(AQ) pacea şi aleargă după ea!
¹⁵ Ochii^(AR) Domnului sunt peste cei fără prihană
şi urechile Lui iau aminte la strigătele^(AS) lor.
¹⁶ Domnul Îşi întoarce Faţa^(AT) împotriva celor răi,
ca^(AU) să le şteargă pomenirea de pe pământ.
¹⁷ Când strigă cei fără prihană, Domnul^(AV) aude
şi-i scapă din toate necazurile lor.
¹⁸ Domnul este aproape^(AW) de cei^(AX) cu inima înfrântă
şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
¹⁹ De multe^(AY) ori vine nenorocirea peste cel fără prihană,
dar^(AZ) Domnul îl scapă totdeauna din ea.
²⁰ Toate oasele i le păzeşte,
ca niciunul^(BA) din ele să nu i se sfărâme.
²¹ Pe^(BB) cel rău îl omoară nenorocirea,
dar vrăjmaşii celui fără prihană sunt pedepsiţi.
²² Domnul scapă^(BC) sufletul robilor Săi
şi niciunul din cei ce se încred în El nu este osândit.

¹ Apără-mă^(BD) Tu, Doamne, de potrivnicii mei,
luptă^(BE) Tu cu cei ce se luptă cu mine!
² Ia^(BF) pavăza şi scutul
şi scoală-Te să-mi ajuţi.
³ Învârte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei!
Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!”
⁴ Ruşinaţi^(BG) şi înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi^(BH) şi să roşească cei ce-mi gândesc pieirea!
⁵ Să fie^(BI) ca pleava luată de vânt
şi să-i gonească îngerul Domnului!
⁶ Drumul să le fie întunecos^(BJ) şi alunecos
şi să-i urmărească îngerul Domnului!
⁷ Căci mi-au întins^(BK) laţul lor, fără pricină, pe o groapă,
pe care au săpat-o fără temei, ca să-mi ia viaţa;
⁸ să-i ajungă^(BL) prăpădul pe neaşteptate,
să fie prinşi în laţul^(BM) pe care l-au întins,
să cadă în el şi să piară!
⁹ Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul;
se^(BN) va veseli de mântuirea Lui.
¹⁰ Toate^(BO) oasele mele vor zice: „Doamne, cine^(BP) poate ca Tine
să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el,
pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jefuieşte?”
¹¹ Nişte martori^(BQ) mincinoşi se ridică
şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.
¹² Îmi întorc^(BR) rău pentru bine:
mi-au lăsat sufletul pustiu.
¹³ Şi eu, când^(BS) erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac,
îmi smeream sufletul cu post
şi mă rugam^(BT) cu capul plecat la sân.
¹⁴ Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate;
cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
¹⁵ Dar când mă clatin eu, ei se bucură şi se strâng;
se strâng fără ştirea mea^(BU), ca să mă batjocorească
şi mă sfâşie^(BV) neîncetat.
¹⁶ Scrâşnesc^(BW) din dinţi împotriva mea,
împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.
¹⁷ Doamne, până când Te vei uita^(BX) la ei?
Scapă-mi sufletul din cursele lor,
scapă-mi viaţa din ghearele acestor pui de lei!
¹⁸ Şi eu Te voi lăuda^(BY) în adunarea cea mare
şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
¹⁹ Să^(BZ) nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi,
nici să^(CA) nu-şi facă semne cu ochiul cei ce^(CB) mă urăsc fără temei!
²⁰ Căci ei nu vorbesc de pace,
ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
²¹ Îşi deschid^(CC) gura larg împotriva mea
şi zic: „Ha^(CD)! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!”
²² Doamne, Tu vezi^(CE). Nu^(CF) tăcea!
Nu Te depărta^(CG) de mine, Doamne!
²³ Trezeşte-Te şi scoală-Te^(CH) să-mi faci dreptate!
Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!
²⁴ Judecă-mă^(CI) după^(CJ) dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu,
ca să^(CK) nu se bucure ei de mine!
²⁵ Să^(CL) nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!”
Să nu zică: „L-am înghiţit^(CM)!”
²⁶ Ci să fie ruşinaţi^(CN) şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea!
Să se îmbrace^(CO) cu ruşine şi ocară cei ce se ridică^(CP) împotriva mea!
²⁷ Să^(CQ) se bucure şi să se veselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea
şi să zică^(CR) neîncetat: „Mărit să fie Domnul,
care^(CS) vrea pacea robului Său!”
²⁸ Şi atunci limba^(CT) mea va lăuda dreptatea Ta,
în toate zilele va spune lauda Ta.

¹ Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:
„Nu^(CU) este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”
² Căci se măguleşte^(CV) singur în ochii lui,
ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
³ Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare^(CW);
nu mai vrea^(CX) să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.
⁴ În aşternutul lui se gândeşte la răutate^(CY),
stă pe^(CZ) o cale care nu este bună
şi nu urăşte răul.
⁵ Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până^(DA) la ceruri
şi credincioşia Ta până la nori.
⁶ Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu
şi judecăţile^(DB) Tale sunt ca Adâncul cel mare.
Doamne, Tu sprijini pe oameni^(DC) şi pe dobitoace!
⁷ Cât^(DD) de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale găsesc^(DE) fiii oamenilor adăpost.
⁸ Se^(DF) satură de belşugul Casei Tale
şi-i adăpi din şuvoiul^(DG) desfătărilor^(DH) Tale.
⁹ Căci^(DI) la Tine este izvorul vieţii;
prin^(DJ) lumina Ta vedem lumina.
¹⁰ Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste^(DK) cei ce Te cunosc
şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită^(DL)!
¹¹ Să nu m-ajungă piciorul celui mândru
şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.
¹² Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă;
sunt răsturnaţi şi^(DM) nu pot să se mai scoale.

¹ Nu^(DN) te mânia pe cei răi
şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul;
² căci sunt cosiţi iute, ca^(DO) iarba,
şi se vestejesc ca verdeaţa.
³ Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie.
⁴ Domnul să-ţi fie desfătarea^(DP)
şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
⁵ Încredinţează-ţi^(DQ) soarta în mâna Domnului,
încrede-te în El, şi El va lucra,
⁶ El va^(DR) face să strălucească dreptatea ta ca lumina
şi dreptul tău ca soarele la amiază.
⁷ Taci^(DS) înaintea Domnului şi nădăjduieşte^(DT) în El.
Nu^(DU) te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui,
pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.
⁸ Lasă mânia, părăseşte iuţimea;
nu^(DV) te supăra, căci supărarea duce numai la rău.
⁹ Fiindcă^(DW) cei răi vor fi nimiciţi,
iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni^(DX) ţara.
¹⁰ Încă^(DY) puţină vreme şi cel rău nu va mai fi;
te vei^(DZ) uita la locul unde era şi nu va mai fi.
¹¹ Cei^(EA) blânzi moştenesc ţara
şi au belşug de pace.
¹² Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit
şi^(EB) scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
¹³ Domnul^(EC) râde de cel rău,
căci vede că-i vine şi lui ziua^(ED).
¹⁴ Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul,
ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac,
ca să înjunghie pe cei cu inima neprihănită.
¹⁵ Dar sabia^(EE) lor intră în însăşi inima lor
şi li se sfărâmă arcurile.
¹⁶ Mai^(EF) mult face puţinul celui neprihănit,
decât belşugul multor răi.
¹⁷ Căci braţele^(EG) celui rău vor fi zdrobite,
dar Domnul sprijină pe cei neprihăniţi.
¹⁸ Domnul^(EH) cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi
şi moştenirea lor ţine pe^(EI) vecie.
¹⁹ Ei nu rămân de ruşine în ziua nenorocirii,
ci au de ajuns în^(EJ) zilele de foamete.
²⁰ Dar cei răi pier
şi vrăjmaşii Domnului sunt ca cele mai frumoase păşuni:
pier, pier ca^(EK) fumul.
²¹ Cel rău ia cu împrumut şi nu dă înapoi,
dar cel neprihănit^(EL) este milos şi dă.
²² Căci^(EM) cei binecuvântaţi de Domnul stăpânesc ţara,
dar cei blestemaţi de El sunt^(EN) nimiciţi.
²³ Domnul^(EO) întăreşte paşii omului
când Îi place calea lui;
²⁴ dacă se^(EP) întâmplă să cadă, nu este doborât de tot,
căci Domnul îl apucă de mână.
²⁵ Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit,
nici pe urmaşii lui cerşindu-şi^(EQ) pâinea.
²⁶ Ci el totdeauna^(ER) este milos şi dă cu împrumut,
şi urmaşii lui sunt binecuvântaţi.
²⁷ Depărtează-te^(ES) de rău, fă binele,
şi vei dăinui pe vecie.
²⁸ Căci Domnul iubeşte^(ET) dreptatea
şi nu părăseşte pe credincioşii Lui.
Totdeauna ei sunt sub paza Lui,
dar^(EU) sămânţa celor răi este nimicită.
²⁹ Cei^(EV) neprihăniţi vor stăpâni ţara
şi vor locui în ea pe vecie.
³⁰ Gura^(EW) celui neprihănit vesteşte înţelepciunea
şi limba lui trâmbiţează dreptatea.
³¹ Legea^(EX) Dumnezeului său este în inima lui
şi nu i se clatină paşii.
³² Cel rău pândeşte^(EY) pe cel neprihănit
şi caută să-l omoare.
³³ Dar Domnul nu-l^(EZ) lasă în mâinile lui
şi nu-l osândeşte^(FA) când vine la judecată.
³⁴ Nădăjduieşte^(FB) în Domnul, păzeşte calea Lui,
şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara:
vei vedea pe cei răi nimiciţi.
³⁵ Am văzut^(FC) pe cel rău în toată puterea lui;
se întindea ca un copac verde.
³⁶ Dar când am trecut a doua oară, nu mai era^(FD) acolo;
l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.
³⁷ Uită-te bine la cel fără prihană şi priveşte pe cel fără vicleşug;
căci omul^(FE) de pace are parte de moştenitori.
³⁸ Dar^(FF) cei răzvrătiţi sunt nimiciţi cu toţii,
sămânţa celor răi este prăpădită.
³⁹ Scăparea^(FG) celor neprihăniţi vine de la Domnul;
El este ocrotitorul lor la vremea necazului^(FH).
⁴⁰ Domnul îi^(FI) ajută şi-i izbăveşte;
îi izbăveşte de cei răi şi-i scapă,
pentru că^(FJ) se încred în El.

¹ Doamne^(FK), nu mă mustra în mânia Ta
şi nu mă pedepsi în urgia Ta.
² Căci săgeţile^(FL) Tale s-au înfipt în mine
şi mâna^(FM) Ta apasă asupra mea.
³ N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale;
nu mai este nicio^(FN) vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.
⁴ Căci fărădelegile^(FO) mele se ridică deasupra capului meu,
ca o povară grea sunt^(FP) prea grele pentru mine.
⁵ Rănile mele miros greu şi sunt pline de coptură,
în urma nebuniei mele.
⁶ Sunt gârbovit; peste măsură de istovit^(FQ).
Toată ziua umblu^(FR) plin de întristare.
⁷ Căci o durere arzătoare^(FS) îmi mistuie măruntaiele,
şi n-a mai rămas nimic^(FT) sănătos în carnea mea.
⁸ Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire;
tulburarea inimii mele mă face să gem^(FU).
⁹ Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta
şi suspinele mele nu-Ţi sunt ascunse.
¹⁰ Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte
şi lumina^(FV) ochilor mei nu mai este cu mine.
¹¹ Prietenii^(FW) şi cunoscuţii mei se depărtează^(FX) de rana mea
şi rudele mele stau^(FY) deoparte.
¹² Cei ce vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele^(FZ),
cei ce-mi caută nenorocirea spun^(GA) răutăţi
şi toată ziua urzesc^(GB) la înşelătorii.
¹³ Iar eu^(GC) sunt ca un surd, n-aud;
sunt^(GD) ca un mut, care nu deschide gura.
¹⁴ Sunt ca un om care n-aude
şi în gura căruia nu este niciun răspuns.
¹⁵ Doamne, în Tine nădăjduiesc^(GE);
Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!
¹⁶ Căci zic: „Nu îngădui să^(GF) se bucure vrăjmaşii mei de mine
şi să se fudulească^(GG) împotriva mea, când mi se clatină piciorul^(GH)!”
¹⁷ Căci sunt aproape să cad
şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.
¹⁸ Îmi mărturisesc^(GI) fărădelegea,
mă doare^(GJ) de păcatul meu.
¹⁹ Dar vrăjmaşii mei sunt plini de viaţă şi plini de putere;
cei ce mă urăsc fără^(GK) temei sunt mulţi la număr.
²⁰ Ei îmi întorc^(GL) rău pentru bine,
îmi sunt potrivnici, pentru că^(GM) eu urmăresc binele.
²¹ Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeule, nu^(GN) Te depărta de mine!
²² Vino degrabă în ajutorul meu,
Doamne, Mântuirea^(GO) mea!

¹ Ziceam: „Voi veghea^(GP) asupra căilor mele,
ca să nu păcătuiesc cu limba;
îmi voi pune frâu gurii^(GQ) ,
cât^(GR) va sta cel rău înaintea mea.”
² Am stat^(GS) mut, în tăcere;
am tăcut, măcar că eram nenorocit,
şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare.
³ Îmi ardea inima în mine,
un foc^(GT) lăuntric mă mistuia,
şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă şi am zis:
⁴ „Doamne, spune-mi^(GU) care este sfârşitul vieţii mele,
care este măsura zilelor mele,
ca să ştiu cât de trecător sunt.”
⁵ Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână
şi viaţa^(GV) mea este ca o nimica înaintea Ta.
Da^(GW), orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.
⁶ Da, omul umblă ca o^(GX) umbră,
se frământă degeaba,
strânge^(GY) la comori şi nu ştie cine le va lua.
⁷ Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?
În Tine îmi este nădejdea^(GZ).
⁸ Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele!
Nu mă face de ocara^(HA) celui nebun!
⁹ Stau^(HB) mut, nu deschid gura,
căci Tu^(HC) lucrezi.
¹⁰ Abate-Ţi^(HD) loviturile de la mine!
Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
¹¹ Tu pedepseşti pe om şi-l loveşti pentru fărădelegea lui;
îi prăpădeşti^(HE), ca molia, ce are el mai scump.
Da^(HF), orice om este doar o suflare.
¹² Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,
şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele!
Nu tăcea în faţa lacrimilor mele!
Căci^(HG) sunt un străin înaintea Ta,
un pribeag, ca^(HH) toţi părinţii mei.
¹³ Abate-Ţi^(HI) privirea de la mine şi lasă-mă să răsuflu,
până nu mă duc şi să^(HJ) nu mai fiu!

¹ Îmi pusesem nădejdea^(HK) în Domnul,
şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
² M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei^(HL);
mi-a pus^(HM) picioarele pe stâncă şi mi-a întărit^(HN) paşii.
³ Mi-a pus în gură o cântare nouă^(HO), o laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi^(HP) au văzut lucrul acesta, s-au temut
şi s-au încrezut în Domnul.
⁴ Ferice^(HQ) de omul care îşi pune încrederea în Domnul
şi care nu^(HR) se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi^(HS)!
⁵ Doamne, Dumnezeule, multe^(HT) sunt minunile şi planurile^(HU) Tale pentru mine:
nimeni nu se poate asemăna cu Tine.
Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez,
dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.
⁶ Tu nu doreşti nici jertfă^(HV), nici dar de mâncare,
ci mi-ai străpuns urechile;
nu ceri nici ardere-de-tot, nici jertfă de ispăşire.
⁷ Atunci am zis: „Iată-mă că vin!” –
în sulul cărţii este scris^(HW) despre mine –
⁸ vreau^(HX) să fac voia Ta, Dumnezeule!
Şi Legea Ta este în^(HY) fundul inimii mele.
⁹ Vestesc^(HZ) îndurarea Ta în adunarea cea mare;
iată că nu-mi închid buzele^(IA).
Tu^(IB) ştii lucrul acesta, Doamne!
¹⁰ Nu^(IC) ţin în inima mea îndurarea Ta,
ci vestesc adevărul tău şi mântuirea Ta
şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.
¹¹ Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările Tale;
ci bunătatea^(ID) şi credincioşia Ta mă vor păzi totdeauna.
¹² Căci rele fără număr mă împresoară,
m-au ajuns^(IE) pedepsele pentru nelegiuirile mele, şi nu le mai pot suferi vederea.
Sunt mai multe decât perii capului meu şi mi se înmoaie^(IF) inima.
¹³ Izbăveşte-mă^(IG), Doamne!
Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu.
¹⁴ Să fie ruşinaţi^(IH) şi înfruntaţi
toţi cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi şi să roşească de ruşine
cei ce-mi doresc pierzarea!
¹⁵ Să^(II) rămână înlemniţi de ruşinea^(IJ) lor
cei ce-mi zic: „Ha! Ha!”
¹⁶ Să se bucure^(IK) şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută!
Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică^(IL) fără încetare: „Mărit să fie Domnul!”
¹⁷ Eu^(IM) sunt sărac şi lipsit,
dar Domnul^(IN) Se gândeşte la mine.
Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu:
nu zăbovi, Dumnezeule!

¹ Ferice de cel^(IO) ce îngrijeşte de cel sărac!
Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte;
² Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă.
El este fericit pe pământ
şi nu-l^(IP) laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.
³ Domnul îl sprijină când este pe patul de suferinţă:
îi uşurezi durerile în toate bolile lui.
⁴ Eu zic: „Doamne, ai milă de mine!
Vindecă-mi^(IQ) sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.”
⁵ Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine:
„Când va muri? Când îi va pieri numele?”
⁶ Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte^(IR) neadevăruri,
strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău,
şi când pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.
⁷ Toţi vrăjmaşii mei şoptesc între ei împotriva mea
şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea.
⁸ „Este atins rău de tot – zic ei –,
iată-l culcat, n-are să se mai scoale!”
⁹ Chiar^(IS) şi acela cu care trăiam în pace,
în care îmi puneam încrederea şi care^(IT) mânca din pâinea mea,
ridică şi el călcâiul împotriva mea.
¹⁰ Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă,
ca să le răsplătesc cum li se cuvine.
¹¹ Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti,
dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.
¹² Tu m-ai sprijinit din pricina neprihănirii mele
şi m-ai^(IU) aşezat pe vecie înaintea Ta.
¹³ Binecuvântat^(IV) să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie!
Amin! Amin!

¹ Cum doreşte un cerb izvoarele de apă,
aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
² Sufletul^(IW) meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel^(IX) viu;
când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
³ Cu lacrimi^(IY) mă hrănesc zi şi noapte,
când mi se zice fără încetare^(IZ): „Unde este Dumnezeul tău?”
⁴ Mi-aduc aminte şi-mi vărs^(JA) tot focul inimii în mine
când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime
şi cum înaintam^(JB) în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire
ale unei mulţimi în sărbătoare.
⁵ Pentru ce^(JC) te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte^(JD) în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
⁶ Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule;
de aceea la Tine mă gândesc, din ţara Iordanului,
din Hermon şi din muntele Miţear.
⁷ Un val^(JE) cheamă un alt val la vuietul căderii apelor Tale;
toate^(JF) talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
⁸ Ziua, Domnul îmi dădea^(JG) îndurarea Lui,
iar noaptea^(JH), cântam laudele Lui
şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
⁹ De aceea zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „Pentru ce mă uiţi?
Pentru ce^(JI) trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmaşului?”
¹⁰ Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia când mă batjocoresc vrăjmaşii mei
şi-mi zic neîncetat^(JJ): „Unde este Dumnezeul tău?”
¹¹ Pentru ce^(JK) te mâhneşti, suflete şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

¹ Fă-mi^(JL) dreptate, Dumnezeule, apără-mi^(JM) pricina împotriva unui neam nemilos!
Izbăveşte-mă de oamenii plini de vicleşug şi de fărădelege!
² Tu eşti Dumnezeul care mă ocroteşte^(JN): pentru ce mă lepezi?
Pentru ce^(JO) trebuie să umblu plin de întristare sub apăsarea vrăjmaşului?
³ Trimite^(JP) lumina şi credincioşia Ta ca să mă călăuzească,
şi să mă ducă la muntele^(JQ) Tău cel sfânt
şi la locaşurile Tale!
⁴ Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu,
la altarul lui Dumnezeu care este bucuria şi veselia mea,
şi Te voi lăuda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!
⁵ Pentru ce^(JR) te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda:
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

¹ Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre şi părinţii^(JS) noştri ne-au povestit
lucrările pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
² Cu mâna Ta^(JT) ai izgonit neamuri ca să-i sădeşti pe ei,
ai lovit popoare ca să-i întinzi pe ei.
³ Căci nu^(JU) prin sabia lor au pus mâna pe ţară,
nu braţul lor i-a mântuit,
ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale,
pentru că^(JV) îi iubeai.
⁴ Dumnezeule, Tu^(JW) eşti Împăratul meu:
porunceşte izbăvirea lui Iacov!
⁵ Cu Tine doborâm^(JX) pe vrăjmaşii noştri,
cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noştri.
⁶ Căci nu^(JY) în arcul meu mă încred,
nu sabia mea mă va scăpa;
⁷ ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri
şi dai de ruşine pe^(JZ) cei ce ne urăsc.
⁸ Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu^(KA) şi pururea slăvim Numele Tău.
⁹ Dar Tu ne lepezi^(KB), ne acoperi de ruşine,
nu mai ieşi cu oştirile noastre;
¹⁰ ne faci să dăm^(KC) dosul înaintea vrăjmaşului,
şi cei ce ne urăsc ridică prăzi luate de la noi.
¹¹ Ne dai^(KD) ca pe nişte oi de mâncat
şi ne^(KE) risipeşti printre neamuri.
¹² Vinzi^(KF) pe poporul Tău pe nimic
şi nu-l socoteşti de mare preţ.
¹³ Ne faci^(KG) de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
¹⁴ Ne faci^(KH) de pomină printre neamuri
şi^(KI) pricină de clătinare din cap printre popoare.
¹⁵ Ocara mea este totdeauna înaintea mea
şi ruşinea îmi acoperă faţa
¹⁶ la^(KJ) glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte,
la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
¹⁷ Toate acestea ni se întâmplă^(KK) fără ca noi să Te fi uitat,
fără să fi călcat legământul Tău:
¹⁸ da, inima nu ni s-a abătut,
paşii^(KL) nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta,
¹⁹ ca^(KM) să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor
şi să ne acoperi cu^(KN) umbra morţii.
²⁰ Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru
şi ne-am fi întins^(KO) mâinile spre un dumnezeu străin,
²¹ n-ar şti^(KP) Dumnezeu lucrul acesta,
El, care cunoaşte tainele inimii?
²² Dar^(KQ) din pricina Ta suntem înjunghiaţi în toate zilele,
suntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
²³ Trezeşte-Te^(KR)! Pentru ce dormi, Doamne?
Trezeşte-Te! Nu^(KS) ne lepăda pe vecie!
²⁴ Pentru ce^(KT) Îţi ascunzi Faţa?
Pentru ce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
²⁵ Căci sufletul ne este doborât^(KU) în ţărână de mâhnire,
trupul nostru este lipit de pământ.
²⁶ Scoală-Te ca să ne ajuţi!
Izbăveşte-ne pentru bunătatea Ta!

¹ Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă
şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!”
Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!
² Tu eşti cel mai frumos dintre oameni,
harul^(KV) este turnat pe buzele tale,
de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.
³ Războinic viteaz^(KW), încinge-ţi sabia^(KX)
– podoaba şi slava,
⁴ da, slava^(KY) Ta! Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă,
apără adevărul, blândeţea şi neprihănirea,
şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate!
⁵ Săgeţile tale sunt ascuţite:
sub tine vor cădea popoare
şi săgeţile tale vor străpunge inima vrăjmaşilor împăratului.
⁶ Scaunul^(KZ) Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic;
toiagul de domnie al Împărăţiei Tale este un toiag de dreptate.
⁷ Tu^(LA) iubeşti neprihănirea şi urăşti răutatea.
De aceea, Dumnezeule^(LB), Dumnezeul Tău Te-a uns^(LC)
cu un untdelemn de bucurie^(LD) mai
presus decât pe tovarăşii Tăi de slujbă.
⁸ Smirna^(LE), aloea şi casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele;
în casele tale împărăteşti, de fildeş, te înveselesc instrumentele cu coarde.
⁹ Printre preaiubitele tale sunt fete^(LF) de împăraţi;
împărăteasa^(LG), mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir.
¹⁰ Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea;
uită^(LH) pe poporul tău şi casa tatălui tău!
¹¹ Şi atunci, împăratul îţi va pofti frumuseţea.
Şi fiindcă este Domnul^(LI) tău, adu-i închinăciunile tale.
¹² Şi fiica Tirului, şi cele mai bogate^(LJ) din popor vor umbla
cu daruri ca să capete bunăvoinţa ta.
¹³ Fata^(LK) împăratului este plină de strălucire înăuntrul casei împărăteşti;
ea poartă o haină ţesută cu aur.
¹⁴ Este adusă înaintea împăratului, îmbrăcată cu^(LL) haine cusute la gherghef
şi urmată de fete, însoţitoarele ei, care sunt aduse la tine.
¹⁵ Ele sunt duse în mijlocul bucuriei şi veseliei
şi intră în casa împăratului.
¹⁶ Copiii tăi vor lua locul părinţilor tăi;
îi^(LM) vei pune domni în toată ţara.
¹⁷ Din neam în neam îţi voi^(LN) pomeni numele:
de aceea, în veci de veci te vor lăuda popoarele.

¹ Dumnezeu este adăpostul^(LO) şi sprijinul nostru,
un ajutor^(LP) care nu lipseşte niciodată în nevoi.
² De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul
şi s-ar clătina munţii în inima mărilor.