20 Tu-i ascunzi la adăpostul feţei Tale
    de uneltirile oamenilor;
îi tăinuieşti în Coliba Ta
    de limbile gâlcevitoare.

21 Binecuvântat să fie Domnul,
    căci minunată I-a fost îndurarea faţă de mine
        când eram într-o cetate asediată!
22 M-am pripit când am zis:
    „Sunt izgonit dinaintea Ta!“
Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul rugăminţilor mele,
    când am strigat către Tine.

Read full chapter