¹ Te voi înălţa, Doamne, căci m-ai ridicat
    şi n-ai lăsat să se bucure duşmanii mei de mine.
² Doamne, Dumnezeul meu, când am strigat către Tine după ajutor,
    Tu m-ai vindecat.
³ Doamne, Tu ai ridicat sufletul meu din Locuinţa Morţilor;
    m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se coboară în groapă.
⁴ Cântaţi Domnului, voi, credincioşii Lui,
    şi lăudaţi aducerea-aminte a sfinţeniei Sale!
⁵ Mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine o viaţă întreagă.
    Deşi plânsul poate înnopta cu mine, dimineaţa soseşte bucuria.

⁶ Când îmi mergea bine, ziceam:
    „Nimic nu mă va clătina vreodată!“
⁷ Doamne, prin bunăvoinţa Ta întărisei muntele meu^[a],
    dar, când Ţi-ai ascuns faţa, m-a cuprins frica.
⁸ Doamne, către Tine am strigat,
    la Stăpânul am căutat îndurare, zicând:
⁹ Ce câştig este de pe urma morţii mele,
atunci când mă cobor în groapă?
Poate să Te laude ţărâna,
    poate ea să vorbească despre credincioşia Ta?
¹⁰ Ascultă-mă, Doamne, şi îndură-te de mine!
    Fii Tu, Doamne, ajutorul meu!
¹¹ Iar Tu mi-ai prefăcut bocetul în dans,
    mi-ai înlăturat sacul de jale şi m-ai încins cu veselie,
¹² pentru ca să-Ţi cânt slava şi să nu fiu mut!
    Doamne, Dumnezeul meu, veşnic Te voi lăuda!