Psalmii 23-30

Nouă Traducere În Limba Română

¹ Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
²     El mă culcă în păşuni verzi
şi mă conduce la ape odihnitoare.
³     Îmi înviorează sufletul
şi mă călăuzeşte pe cărări drepte,
    datorită Numelui Său.
⁴ Chiar dacă ar fi să umblu
    prin valea umbrei morţii^[a],
        nu mă tem de rău,
căci Tu eşti cu mine,
    nuiaua şi toiagul Tău
        mă mângâie.

⁵ Tu-mi întinzi masa
    în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
    şi cupa mea este atât de plină.
⁶ Într-adevăr, bunătatea şi credincioşia mă vor însoţi
    în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în Casa Domnului
    cât vor dăinui zilele^[b]!

¹ Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el,
    lumea şi locuitorii ei,
² căci El l-a întemeiat pe mări
    şi l-a întărit pe râuri.

³ Cine se va sui pe muntele Domnului?
    Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt?
⁴ Cel cu mâinile nevinovate şi cu inima curată,
    care nu-şi dedă^[c] sufletul la minciună
        şi nu jură ca să înşele.^[d]
5 El va primi binecuvântare de la Domnul
    şi dreptate de la Dumnezeul mântuirii lui.
⁶ Aceasta este generaţia celor ce-L caută,
    a celor ce caută faţa Ta, Dumnezeu al lui Iacov^[e]!Sela
⁷ Porţi, ridicaţi-vă capetele!
    Staţi ridicate, intrări veşnice!
        Să intre Împăratul slavei!
⁸ Cine este Acest Împărat al slavei?
    Domnul cel tare şi viteaz,
        Domnul cel viteaz în luptă!
⁹ Porţi, ridicaţi-vă capetele!
    Staţi ridicate, intrări veşnice!
        Să intre Împăratul slavei!
¹⁰ Cine este Acesta, Acest Împărat al slavei?
    Domnul Oştirilor^[f]!
        El este Împăratul slavei!Sela

¹ Doamne, la Tine îmi înalţ sufletul!
²     Dumnezeul meu, în Tine mă încred:
să nu fiu dat de ruşine!
    Să nu se bucure duşmanii mei de mine!
³ Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine,
    ci de ruşine vor fi făcuţi cei ce Îţi sunt necredincioşi fără motiv.

⁴ Fă-mi cunoscute căile Tale, Doamne,
    învaţă-mă cărările Tale!
⁵ Călăuzeşte-mă în adevărul Tău, învaţă-mă,
    căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele!
        În Tine nădăjduiesc toată ziua.
⁶ Adu-Ţi aminte, Doamne, de mila şi de îndurarea Ta,
    căci acestea sunt veşnice!
⁷ Nu-Ţi aduce aminte de păcatele din tinereţea mea, nici de greşelile mele,
    ci adu-Ţi aminte de mine după îndurarea Ta,
        pentru bunătatea Ta, Doamne!

⁸ Domnul este bun şi drept;
    de aceea le dă învăţătură celor păcătoşi pe cale.
⁹ El îi îndrumă pe cei smeriţi în ceea ce este drept
    şi îi învaţă pe cei smeriţi calea Lui.
¹⁰ Toate cărările Domnului sunt îndurare şi adevăr
    pentru cei ce păzesc legământul şi mărturiile Lui.
¹¹ Doamne, din pricina Numelui Tău,
    iartă-mi vina, căci mare este!
¹² Cine se teme de Domnul?
    Aceluia El îi arată ce cale să aleagă.
¹³ El va locui în fericire,
    iar urmaşii lui vor moşteni ţara.
¹⁴ Sfatul^[h] Domnului este pentru cei ce se tem de El,
    iar legământul Lui le dă învăţătură.
¹⁵ Către Domnul îmi îndrept totdeauna privirea,
    căci El îmi scoate picioarele din laţ.

¹⁶ Întoarce-Te spre mine şi îndură-te de mine,
    căci sunt singur şi necăjit!
¹⁷ Necazurile inimii mele s-au înmulţit;
    izbăveşte-mă din nenorocirile mele!
¹⁸ Uită-te la năpasta şi la necazul meu
    şi iartă toate păcatele mele!
¹⁹ Ia aminte la duşmanii mei, căci se înmulţesc,
    şi la înverşunata ură cu care mă urăsc.
²⁰ Păzeşte-mi sufletul şi izbăveşte-mă,
    nu mă lăsa de batjocură, căci mă încred în Tine!
²¹ Integritatea şi nevinovăţia să mă ocrotească,
    căci nădăjduiesc în Tine!

²² Dumnezeule, răscumpără pe Israel
    din toate necazurile lui!

¹ Doamne, dezvinovăţeşte-mă,
    căci umblu în integritate!
Mă încred în Domnul
    fără şovăire.
² Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă,
    curăţeşte-mi adâncul fiinţei şi inima!
³ Îndurarea Ta este mereu înaintea ochilor mei
    şi umblu neîncetat în adevărul Tău.
⁴ Nu mă aşez laolaltă cu bărbaţii înşelători,
    şi nu mă întovărăşesc cu cei vicleni.
⁵ Urăsc adunarea răufăcătorilor
    şi nu mă aşez laolaltă cu cei răi.
⁶ Îmi spăl mâinile în nevinovăţie
    şi aşa înconjor altarul Tău, Doamne,
⁷ ca să fac să răsune mulţumirea
    şi să povestesc toate minunile Tale.
⁸ Doamne, eu iubesc Casa în care locuieşti
    şi locul unde sălăşluieşte slava Ta!

⁹ Nu-mi lua sufletul împreună cu cei păcătoşi,
    nici viaţa – împreună cu vărsătorii de sânge,
¹⁰ pe ale căror mâini este nelegiuire
    şi a căror dreaptă este plină de mită.
¹¹ Cât despre mine, eu umblu în integritate!
    Izbăveşte-mă şi îndură-te de mine!
¹² Piciorul meu stă pe loc drept.
    Voi binecuvânta pe Domnul în adunări!

¹ Domnul este lumina şi mântuirea mea;
    de cine să mă tem?
Domnul este refugiul vieţii mele;
    de cine să-mi fie frică?

² Când se apropie răufăcătorii de mine
    ca să-mi devoreze carnea,
tocmai ei, asupritorii şi duşmanii mei,
    se poticnesc şi cad.
³ Chiar dacă ar înainta o oştire împotriva mea,
    inima mea tot nu s-ar teme;
chiar dacă s-ar porni război împotriva mea,
    chiar şi atunci aş fi încrezător.

⁴ Un singur lucru cer de la Domnul
    şi-l caut cu stăruinţă:
să locuiesc în Casa Domnului
    în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
    şi să-L caut în Templul Lui,
⁵ căci El mă va tăinui în Coliba Sa
    în ziua cea rea,
mă va ascunde în locul tainic al Cortului Său
    şi mă va înălţa pe o stâncă.
⁶ Deja mi se înalţă capul
    deasupra duşmanilor care mă împresoară;
de aceea voi aduce la Cortul Lui jertfe în sunet de trâmbiţă,
    voi cânta şi Îl voi lăuda pe Domnul.

⁷ Doamne, ascultă-mi glasul când Te chem,
    îndură-te de mine şi răspunde-mi!
⁸ Inima îmi spune din partea Ta:
    „Caută faţa Mea!“^[i]
Doamne, faţa Ta o caut!
⁹     Nu-Ţi ascunde faţa de mine,
nu îndepărta cu mânie pe robul Tău!
    Tu eşti ajutorul meu!
Nu mă da uitării şi nu mă părăsi,
    Dumnezeul mântuirii mele!
¹⁰ Chiar dacă tatăl meu şi mama mea m-ar părăsi,
    Domnul m-ar primi.^[j]
11 Doamne, învaţă-mă calea Ta,
    condu-mă pe cărarea cea netedă,
        din pricina duşmanilor mei!
¹² Nu-mi da sufletul pe mâna vrăjmaşilor mei,
    căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi
        care suflă numai violenţă.

¹³ Eu încă mai cred un lucru:
    că voi vedea bunătatea Domnului
        pe pământul celor vii!
¹⁴ Nădăjduieşte în Domnul!
    Fii tare şi încurajează-ţi inima!
        Nădăjduieşte în Domnul!

¹ Doamne, către Tine strig!
    Stânca mea, nu rămâne surd la strigătul meu,
ca nu cumva, tăcând faţă de mine,
    să mă asemăn cu cei care se coboară în groapă!
² Ascultă glasul rugilor mele,
    atunci când strig către Tine după ajutor,
atunci când îmi ridic mâinile
    spre Locul Tău Preasfânt!

³ Nu mă condamna împreună cu cei răi,
    împreună cu răufăcătorii,
cu cei ce vorbesc de pace semenului lor,
    dar în inima lor este numai răutate.
⁴ Răsplăteşte-le după faptele lor,
    după răutatea lucrărilor lor;
după faptele mâinilor lor să le răsplăteşti!
    Întoarce asupra lor răsplata cuvenită!
⁵ Pentru că ei nu iau aminte la lucrările Domnului
    şi la faptele mâinilor Lui,
El îi va dărâma
    şi nu îi va mai zidi la loc!

⁶ Binecuvântat să fie Domnul,
    căci El a ascultat glasul rugilor mele!
⁷ Domnul este tăria mea şi scutul meu!
    În El mi se încrede inima, şi sunt ajutat.
De aceea inima mea chiuie de bucurie
    şi-I aduc mulţumiri prin cântecele mele!

⁸ Domnul este tăria poporului Său!
    El este fortăreaţă izbăvitoare pentru unsul Său.
⁹ Mântuieşte-Ţi poporul!
    Binecuvântează-Ţi moştenirea!
        Păstoreşte-i şi sprijină-i pe vecie!

¹ Daţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu^[k],
    daţi Domnului slava şi puterea!
² Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
    Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte^[l]!

³ Glasul Domnului răsună deasupra apelor.
    Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul;
        Domnul este deasupra apelor mari.
⁴ Glasul Domnului răsună cu putere,
    glasul Domnului răsună cu măreţie.
⁵ Glasul Domnului doboară cedrii;
    Domnul doboară cedrii Libanului.
⁶ El face Libanul să sară ca un viţel
    şi Sirionul^[m] – ca un pui de bivol sălbatic.
⁷ Glasul Domnului despică cu scânteieri de foc.
⁸     Glasul Domnului face să tremure pustia,
        Domnul face să tremure pustia Kadeş.
⁹ Glasul Domnului apleacă stejarii^[n]
    şi despoaie pădurile;
        în Templul Său toţi strigă: „Slavă!“
¹⁰ În timpul potopului Domnul era pe tron;
    Domnul va trona ca împărat pe vecie.
¹¹ Domnul dă tărie poporului Său.
    Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.

¹ Te voi înălţa, Doamne, căci m-ai ridicat
    şi n-ai lăsat să se bucure duşmanii mei de mine.
² Doamne, Dumnezeul meu, când am strigat către Tine după ajutor,
    Tu m-ai vindecat.
³ Doamne, Tu ai ridicat sufletul meu din Locuinţa Morţilor;
    m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se coboară în groapă.
⁴ Cântaţi Domnului, voi, credincioşii Lui,
    şi lăudaţi aducerea-aminte a sfinţeniei Sale!
⁵ Mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine o viaţă întreagă.
    Deşi plânsul poate înnopta cu mine, dimineaţa soseşte bucuria.

⁶ Când îmi mergea bine, ziceam:
    „Nimic nu mă va clătina vreodată!“
⁷ Doamne, prin bunăvoinţa Ta întărisei muntele meu^[o],
    dar, când Ţi-ai ascuns faţa, m-a cuprins frica.
⁸ Doamne, către Tine am strigat,
    la Stăpânul am căutat îndurare, zicând:
⁹ Ce câştig este de pe urma morţii mele,
atunci când mă cobor în groapă?
Poate să Te laude ţărâna,
    poate ea să vorbească despre credincioşia Ta?
¹⁰ Ascultă-mă, Doamne, şi îndură-te de mine!
    Fii Tu, Doamne, ajutorul meu!
¹¹ Iar Tu mi-ai prefăcut bocetul în dans,
    mi-ai înlăturat sacul de jale şi m-ai încins cu veselie,
¹² pentru ca să-Ţi cânt slava şi să nu fiu mut!
    Doamne, Dumnezeul meu, veşnic Te voi lăuda!