Psalmul 114

Când a ieşit Israel din Egipt
    şi Casa lui Iacov – din poporul cu limbă încâlcită,
Iuda a devenit Lăcaşul Lui cel sfânt
    şi Israel – tărâmul stăpânirii Lui.
Marea a văzut şi a fugit,
    Iordanul s-a dat înapoi,
munţii au sărit ca nişte berbeci
    şi dealurile – ca nişte miei.

Ce ai, mare, de fugi?
    Iordane, de ce dai înapoi?
Munţilor, de ce săriţi ca nişte berbeci,
    şi voi, dealurilor, ca nişte miei?

Cutremură-te, pământule, înaintea Stăpânului,
    înaintea Dumnezeului lui Iacov,
Cel Care transformă stânca în iaz
    şi cremenea – în izvoare de apă!

114 لَمَّا تَرَكَ إسرَائِيلُ مِصْرًا
لَمَّا غَادَرَ يَعْقُوبُ تِلْكَ الأرْضَ الغَرِيبَةَ،
صَارَ بَنُو يَهُوذَا وَبَنُو إسْرَائِيلَ
شَعْبَهُ المُقَدَّسَ.
نَظَرَ البَحرُ ذَلِكَ فَهَرَبَ.
وَنَهْرُ الأُرْدُنِّ تَرَاجَعَ.
الجِبَالُ رَقَصَتْ كَالمَاعِزِ البَرِّيِّ،
وَالتِّلَالُ كَالحِمْلَانِ.

لِمَاذَا هَرَبْتَ يَا بَحرُ؟
لِمَاذَا تَوَقَّفَ نَهْرُ الأُرْدُنِّ عَنِ الجَرَيَانِ وَتَرَاجَعَ؟
أيَّتُهَا الجِبَالُ، لِمَاذَا رَقَصْتِ كَالكِبَاشِ،
أيَّتُهَا التِّلَالُ لِمَاذَا رَقَصْتِ كَالحِمْلَانِ؟

أيَّتُهَا الأرْضُ،
ارتَعِدِي مِنْ حَضْرَةِ الرَّبِّ،
مِنْ حَضْرَةِ إلَهِ يَعْقُوبَ،
الَّذِي حَوَّلَ الصَّخرَةَ إلَى بِرْكَةِ مَاءٍ،
وَالصُّوَّانَ إلَى يُنْبُوعٍ.