Psalmii 1-6

Nouă Traducere În Limba Română

¹ Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,
    nu se opreşte pe calea celor păcătoşi
        şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
² Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului
    şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui.
³ El este ca un pom
    sădit lângă nişte izvoare de apă,
care-şi dă rodul la vremea lui
    şi ale cărui frunze nu se veştejesc.
        El prosperă în tot ceea ce face!

⁴ Cei răi însă nu sunt aşa,
    ci ei se aseamănă cu pleava
        spulberată de vânt.
⁵ De aceea cei răi nu pot sta în picioare la judecată
    şi nici cei păcătoşi în adunarea celor drepţi.
⁶ Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi;
    calea celor răi însă duce la pieire.

¹ De ce se întărâtă^[a] neamurile
    şi de ce cugetă popoarele lucruri deşarte^[b]?
² Regii pământului iau poziţie
    şi conducătorii se strâng laolaltă
împotriva Domnului şi împotriva Unsului^[c] Său, zicând:
³ „Să rupem legăturile Lor
    şi să aruncăm funiile Lor de pe noi!“

⁴ Cel Ce tronează în ceruri râde;
    Stăpânul îşi bate joc de ei.
⁵ Apoi le vorbeşte în mânia Lui
    şi-i îngrozeşte în furia Lui, zicând:
⁶ „Totuşi Eu Însumi L-am înscăunat pe Împăratul^[d] Meu peste Sion,
    muntele Meu cel sfânt.“

⁷ Voi vesti hotărârea Domnului:
    El Mi-a zis: „Tu eşti Fiul^[e] Meu!
        Astăzi Te-am născut!
⁸ Cere-Mi
    şi-Ţi voi da neamurile drept moştenire
        şi marginile pământului în stăpânire!
⁹ Tu le vei zdrobi^[f] cu un toiag de fier
    şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar!“

¹⁰ De aceea, regilor, purtaţi-vă cu înţelepciune!
    Judecători ai pământului, luaţi învăţătură!
¹¹ Slujiţi Domnului cu frică
    şi bucuraţi-vă tremurând!
¹² Daţi sărutare Fiului^[g],
ca nu cumva să se mânie şi să pieriţi pe cale,
    căci mânia Lui este gata să se aprindă!

Ferice de toţi cei ce-şi găsesc refugiul în El!

¹ Doamne, ce mulţi îmi sunt duşmanii!
    Mulţi sunt cei ce se ridică împotriva mea!
² Mulţi grăiesc sufletului meu:
    „Nici Dumnezeu nu-l mai scapă!“Sela^[i]
3 Dar Tu, Doamne, îmi eşti scut!
    Tu eşti slava mea, eşti Acela Care îmi ridici capul!
⁴ Cu glasul meu am strigat către Domnul,
    şi El mi-a răspuns din muntele Lui cel sfânt.Sela
⁵ Eu mă culc, adorm şi mă trezesc iarăşi,
    căci Domnul mă sprijină.
⁶ Nu mă tem de puhoiul de popoare
    care se ridică împotriva mea din toate părţile.
⁷ Ridică-Te, Doamne!
    Izbăveşte-mă, Dumnezeul meu!
Tu-i loveşti peste obraz pe toţi duşmanii mei
    şi zdrobeşti dinţii celor răi.

⁸ A Domnului este izbăvirea!
    Fie binecuvântarea Ta peste poporul Tău!Sela

¹ Răspunde-mi când strig,
    Dumnezeul dreptăţii mele!
Deşi sunt în strâmtorare, Tu mă vei scoate la loc larg!
    Îndură-te de mine, ascultă-mi rugăciunea!

² Fii ai oamenilor, până când Îmi veţi preface slava în ruşine^[j]?
    Până când veţi iubi deşertăciunea şi veţi umbla după minciuni^[k]?Sela
³ Să ştiţi că Domnul l-a pus deoparte pentru Sine pe cel evlavios^[l];
    Domnul aude când strig către El.
⁴ Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi!
    Cugetaţi când staţi în pat şi tăceţi!Sela
⁵ Aduceţi jertfe potrivite
    şi încredeţi-vă în Domnul!

⁶ Mulţi zic: „Cine ne va arăta ce este bine?“
    Doamne, fă să răsară peste noi lumina feţei Tale!
⁷ Mi-ai dat mai multă bucurie în inimă
    decât au ei când le sporeşte grâul şi mustul.
⁸ Mă voi culca şi voi adormi în pace,
    căci numai Tu, Doamne, mă faci să locuiesc în siguranţă.Sela

¹ Ascultă-mi plângerea, Doamne,
    ia aminte la suspinul meu!
² Ascultă strigătul meu,
    Împăratul meu şi Dumnezeul meu,
        căci Ţie mă rog!
³ Doamne, ascultă-mi glasul dimineaţa,
    dimineaţa când stau gata pregătit înaintea Ta şi aştept.

⁴ Căci Tu nu eşti un Dumnezeu Căruia să-I placă răutatea
    iar cel rău nu-Ţi poate sta în preajmă.
⁵ Nici lăudăroşii nu pot sta înaintea ochilor Tăi,
    iar Tu îi urăşti pe toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea
⁶ şi-i dai pierzării pe cei ce rostesc minciuni.
    Domnul îi detestă pe oamenii setoşi de sânge şi înşelători.

⁷ Eu însă, prin marea Ta îndurare^[n],
    voi intra în Casa Ta
şi, în frică de Tine,
    mă voi prosterna cu faţa spre Templul^[o] Tău cel sfânt.
⁸ Doamne, condu-mă cu dreptatea Ta,
    din pricina duşmanilor mei!
        Netezeşte cărarea Ta înaintea mea!

⁹ Căci nu este nimic adevărat în gura lor,
    iar inima le este plină de nimicire.
Gâtlejul le este un mormânt deschis;
    cu limbile lor ei înşală^[p].
¹⁰ Osândeşte-i, Dumnezeule!
    Să cadă prin propriile lor uneltiri!
Pentru multele lor păcate, izgoneşte-i,
    căci s-au răzvrătit împotriva Ta!

¹¹ Să se bucure toţi cei ce-şi găsesc refugiul în Tine!
    Pe vecie să strige de bucurie!
Ocroteşte-i Tu,
    ca să strige de bucurie
        toţi cei ce iubesc Numele Tău.
¹²     Căci Tu îi binecuvântezi pe cei drepţi, Doamne,
        iar bunăvoinţa Ta le ţine loc de scut.

¹ Doamne, nu mă mustra în mânia Ta
    şi nu mă disciplina în furia Ta!
² Îndură-te de mine, Doamne, căci sunt slab!
    Vindecă-mă, Doamne, căci fiinţa-mi^[r] este îngrozită!
³ Sufletul mi-e îngrozit de tot,
    iar Tu, Doamne, până când întârzii?

⁴ Întoarce-Te, Doamne, eliberează-mi sufletul,
    mântuieşte-mă din pricina îndurării Tale,
⁵ căci morţii nu Te mai pomenesc
    şi în Locuinţa Morţilor^[s] cine Te mai laudă?

⁶ Sunt sleit de atâtea suspine!
    În fiecare noapte îmi scald patul
        şi-mi inund aşternutul cu lacrimi.
⁷ Mi s-au prăpădit ochii de atâta întristare,
    mi-a slăbit vederea din pricina tuturor vrăjmaşilor mei!

⁸ Depărtaţi-vă de la mine, voi, toţi cei ce săvârşiţi răul,
    căci Domnul a auzit glasul bocetului meu!
⁹ Domnul a auzit ruga mea,
    Domnul mi-a primit rugăciunea!
¹⁰ Toţi duşmanii mei vor fi făcuţi de ruşine şi nespus de îngroziţi;
    vor da înapoi şi vor fi acoperiţi de ruşine într-o clipă.