¹ Răspunde-mi când strig, Dumnezeul neprihănirii mele,
scoate-mă la loc larg când sunt la strâmtorare!
Ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea!
² Fiii oamenilor, până când va fi batjocorită slava mea?
Până când veţi iubi deşertăciunea,
şi veţi umbla după minciuni?
³ Să ştiţi că Domnul^(A) Şi-a ales un om pe care-l iubeşte:
Domnul aude când strig către El.
⁴ Cutremuraţi-vă^(B) şi nu păcătuiţi!
Spuneţi^(C) lucrul acesta în inimile voastre când staţi în pat, apoi tăceţi.
⁵ Aduceţi jertfe^(D) neprihănite
şi încredeţi-vă^(E) în Domnul.
⁶ Mulţi zic: „Cine ne va arăta fericirea?”
Eu însă zic: „Fă să răsară^(F) peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!”
⁷ Tu-mi dai mai multă bucurie^(G) în inima mea, decât au ei
când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului.
⁸ Eu mă culc şi adorm în pace^(H),
căci^(I) numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.