Psalmi 90-92
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
CARTEA A PATRA
Psalmul 90
O rugăciune a lui Moise,
omul lui Dumnezeu
1 Doamne, Tu ai fost(A) locul nostru de adăpost
din neam în neam.
2 Înainte(B) ca să se fi născut munţii
şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea,
din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
3 Tu întorci pe oameni în ţărână
şi zici: „Întoarceţi-vă(C), fiii oamenilor!”
4 Căci(D) înaintea Ta, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă din noapte.
5 Îi mături ca un(E) vis:
dimineaţa sunt(F) ca iarba, care încolţeşte iarăşi:
6 înfloreşte dimineaţa(G) şi creşte,
iar seara este tăiată şi se usucă.
7 Noi suntem mistuiţi de mânia Ta
şi îngroziţi de urgia Ta.
8 Tu pui(H) înaintea Ta nelegiuirile noastre
şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele(I) ascunse.
9 Toate zilele noastre pier de urgia Ta,
vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10 Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani,
iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani,
şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere,
căci trece iute, şi noi zburăm.
11 Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale
şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12 Învaţă-ne(J) să ne numărăm bine zilele,
ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
13 Întoarce-te, Doamne! Până când zăboveşti?
Ai(K) milă de robii Tăi!
14 Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta,
şi(L) toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
15 Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit,
tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!
16 Să se arate robilor Tăi lucrarea(M) Ta
şi slava Ta fiilor lor!
17 Fie peste noi bunăvoinţa(N) Domnului Dumnezeului nostru!
Şi întăreşte(O) lucrarea mâinilor noastre,
da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!
Psalmul 91
1 Cel ce(P) stă sub ocrotirea Celui Preaînalt
şi se odihneşte la(Q) umbra Celui Atotputernic
2 zice(R) despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea,
Dumnezeul meu în care mă încred!”
3 Da, El(S) te scapă de laţul vânătorului,
de ciumă şi de pustiirile ei.
4 El te va acoperi cu(T) penele Lui
şi te vei ascunde sub aripile Lui.
Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
5 Nu(U) trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii,
nici de săgeata care zboară ziua,
6 nici de ciuma care umblă în întuneric,
nici de molima care bântuie ziua namiaza mare.
7 O mie să cadă alături de tine
şi zece mii la dreapta ta,
dar de tine nu se va apropia.
8 Doar vei(V) privi cu ochii
şi vei vedea răsplătirea celor răi.
9 Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost(W)!”
şi faci din Cel Preaînalt turnul(X) tău de scăpare,
10 de aceea nicio(Y) nenorocire nu te va ajunge,
nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.
11 Căci(Z) El va porunci îngerilor Săi
să te păzească în toate căile tale,
12 şi ei te vor duce pe mâini,
ca(AA) nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
13 Vei păşi peste lei şi peste năpârci
şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi.
14 „Fiindcă Mă iubeşte”, zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi;
îl voi ocroti, căci cunoaşte(AB) Numele Meu.
15 Când Mă va(AC) chema, îi voi răspunde;
voi fi cu(AD) el în strâmtorare,
îl voi izbăvi şi-l voi(AE) proslăvi.
16 Îl voi sătura cu viaţă lungă
şi-i voi arăta mântuirea Mea”.
Psalmul 92
Un psalm.
O cântare pentru ziua Sabatului
1 Frumos(AF) este să lăudăm pe Domnul
şi să mărim Numele Tău, Preaînalte,
2 să vestim(AG) dimineaţa bunătatea Ta
şi noaptea credincioşia Ta,
3 cu(AH) instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta,
în sunetele harpei.
4 Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne,
şi eu cânt de veselie când văd lucrarea mâinilor Tale.
5 Cât(AI) de mari sunt lucrările Tale, Doamne,
şi cât de adânci(AJ) sunt gândurile Tale!
6 Omul(AK) prost nu cunoaşte lucrul acesta
şi cel nebun nu ia seama la el.
7 Dacă cei(AL) răi înverzesc ca iarba
şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc,
este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.
8 Dar(AM) Tu, Doamne, eşti înălţat în veci de veci!
9 Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi,
iată vrăjmaşii Tăi pier:
toţi cei ce fac răul sunt risipiţi(AN).
10 Dar mie, Tu-mi dai puterea(AO) bivolului
şi m-ai stropit cu(AP) untdelemn proaspăt.
11 Ochiul(AQ) meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei
şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de potrivnicii mei cei răi.
12 Cel fără prihană înverzeşte ca(AR) finicul
şi creşte ca cedrul din Liban.
13 Cei sădiţi în Casa Domnului
înverzesc în(AS) curţile Dumnezeului nostru.
14 Ei aduc roade şi la bătrâneţe;
sunt plini de suc şi verzi,
15 ca să arate că Domnul este drept,
El, Stânca(AT) mea, în care nu(AU) este nelegiuire.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
