Psalmi 87-92

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Sionul are temeliile aşezate pe^(A) munţii cei sfinţi:
² Domnul^(B) iubeşte porţile Sionului
mai mult decât toate locaşurile lui Iacov.
³ Lucruri pline de slavă^(C) au fost spuse despre tine,
cetate a lui Dumnezeu!
⁴ Eu pomenesc Egiptul^(D) şi Babilonul printre cei ce Mă cunosc;
iată, ţara filistenilor, Tirul, cu Etiopia: „În Sion s-au născut.” –
⁵ Iar despre Sion este zis: „Toţi s-au născut în el”,
şi Cel Preaînalt îl întăreşte.
⁶ Domnul^(E) numără popoarele, scriindu-le^(F):
„Acolo s-au născut.”
⁷ Şi cei ce cântă şi cei ce joacă strigă:
„Toate izvoarele mele sunt în Tine.”

¹ Doamne, Dumnezeul^(G) mântuirii mele!
Zi^(H) şi noapte strig înaintea Ta!
² S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta!
Ia aminte la cererile mele,
³ căci mi s-a săturat sufletul de rele
şi^(I) mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor.
⁴ Sunt pus în rândul^(J) celor ce se pogoară în groapă,
sunt^(K) ca un om care nu mai are putere.
⁵ Stau întins printre cei morţi,
ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt,
de care nu-Ţi mai aduci aminte
şi care sunt despărţiţi de^(L) mâna Ta.
⁶ M-ai aruncat în groapa cea mai de jos,
în întuneric, în adâncuri.
⁷ Mânia Ta mă apasă
şi mă năpădeşti cu^(M) toate valurile Tale.
⁸ Ai îndepărtat^(N) de la mine pe toţi prietenii mei,
m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei;
sunt închis^(O) şi nu pot să ies.
⁹ Mi se topesc ochii^(P) de suferinţă;
în toate zilele Te chem^(Q), Doamne,
şi-mi întind^(R) mâinile spre Tine!
¹⁰ Oare^(S) pentru morţi faci Tu minuni?
Sau se scoală morţii să Te laude?
¹¹ Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt
şi de credincioşia Ta în Adânc?
¹² Sunt cunoscute^(T) minunile Tale în întuneric
şi^(U) dreptatea Ta în ţara uitării?
¹³ Doamne, eu Îţi cer ajutorul
şi^(V) dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.
¹⁴ Pentru ce^(W), Doamne, lepezi sufletul meu?
Pentru ce îmi ascunzi^(X) Faţa Ta?
¹⁵ Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor,
sunt cuprins^(Y) de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac.
¹⁶ Mânia Ta trece peste mine,
spaimele Tale mă nimicesc de tot.
¹⁷ Ele mă^(Z) înconjoară toată ziua, ca nişte ape,
mă înfăşoară toate deodată.
¹⁸ Ai depărtat^(AA) de la mine pe prieteni şi tovarăşi,
şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.

¹ Voi cânta^(AB) totdeauna îndurările Domnului:
voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia^(AC) Ta.
² Căci zic: „Îndurarea are temelii veşnice!
Tare ca cerurile este credincioşia Ta!” –
³ „Am făcut^(AD) legământ cu alesul Meu”, zice Domnul.
„Iată ce am jurat^(AE) robului Meu David:
⁴ ‘Îţi voi întări sămânţa^(AF) pe vecie
şi-n veci^(AG) îţi voi aşeza scaunul de domnie’.”
⁵ Cerurile^(AH) laudă minunile Tale, Doamne,
şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor^(AI)!
⁶ Căci în cer^(AJ) cine se poate asemăna cu Domnul?
Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
⁷ Dumnezeu^(AK) este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor
şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui.
⁸ Doamne, Dumnezeul oştirilor,
cine este puternic^(AL) ca Tine, Doamne!
Şi credincioşia Ta Te înconjoară.
⁹ Tu^(AM) îmblânzeşti mândria mării;
când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.
¹⁰ Tu^(AN) ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit,
ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.
¹¹ Ale^(AO) Tale sunt cerurile şi pământul,
Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
¹² Tu ai făcut miazănoaptea^(AP) şi miazăziua;
Taborul^(AQ) şi Hermonul^(AR) se bucură de Numele Tău.
¹³ Braţul tău este puternic,
mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
¹⁴ Dreptatea^(AS) şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie;
bunătatea^(AT) şi credincioşia sunt înaintea Feţei Tale.
¹⁵ Ferice de poporul care cunoaşte sunetul^(AU) trâmbiţei,
care umblă în lumina^(AV) Feţei Tale, Doamne!
¹⁶ El se bucură neîncetat de Numele Tău
şi se făleşte cu dreptatea Ta.
¹⁷ Căci Tu eşti fala puterii lui,
şi, în^(AW) bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.
¹⁸ Căci Domnul este scutul nostru,
Sfântul lui Israel este Împăratul nostru.
¹⁹ Atunci ai vorbit într-o vedenie preaiubitului Tău
şi ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz,
am ridicat din mijlocul poporului un tânăr^(AX);
²⁰ am găsit^(AY) pe robul Meu David
şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.
²¹ Mâna Mea îl^(AZ) va sprijini
şi braţul Meu îl va întări.
²² Vrăjmaşul^(BA) nu-l va prinde
şi cel rău nu-l va apăsa,
²³ ci voi zdrobi^(BB) dinaintea lui pe potrivnicii lui
şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.
²⁴ Credincioşia^(BC) şi bunătatea Mea vor fi cu el
şi^(BD) tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
²⁵ Voi da în mâna^(BE) lui marea
şi în dreapta lui râurile.
²⁶ El Îmi va zice: ‘Tu eşti Tatăl^(BF) meu,
Dumnezeul meu şi Stânca^(BG) mântuirii mele!’
²⁷ Iar Eu îl voi face întâiul^(BH) născut,
cel mai înalt^(BI) dintre împăraţii pământului.
²⁸ Îi voi păstra totdeauna bunătatea^(BJ) Mea
şi legământul^(BK) Meu îi va fi neclintit.
²⁹ Îi voi face veşnică sămânţa^(BL)
şi scaunul^(BM) lui de domnie ca^(BN) zilele cerurilor.
³⁰ Dacă fiii^(BO) lui vor părăsi^(BP) Legea Mea
şi nu vor umbla după poruncile Mele,
³¹ dacă vor călca orânduirile Mele
şi nu vor păzi poruncile Mele,
³² atunci le voi pedepsi^(BQ) fărădelegile cu nuiaua
şi nelegiuirile cu lovituri,
³³ dar^(BR) nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei
şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
³⁴ nu-Mi voi călca legământul
şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.
³⁵ Am jurat odată^(BS) pe sfinţenia Mea:
să mint Eu oare lui David?
³⁶ Sămânţa^(BT) lui va dăinui în veci;
scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca^(BU) soarele;
³⁷ ca luna va dăinui pe vecie
şi ca martorul credincios din cer.”
³⁸ Şi totuşi^(BV) Tu l-ai îndepărtat^(BW)
şi Te-ai mâniat pe unsul Tău;
³⁹ ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău;
i-ai doborât şi i-ai pângărit^(BX) cununa.
⁴⁰ I-ai prăbuşit^(BY) toate zidurile
şi i-ai dărâmat toate cetăţuile.
⁴¹ Toţi trecătorii îl jefuiesc
şi a ajuns de batjocura^(BZ) vecinilor lui.
⁴² Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui,
ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
⁴³ ai făcut ca ascuţişul sabiei lui să dea înapoi
şi nu l-ai sprijinit în luptă.
⁴⁴ Ai pus capăt strălucirii lui
şi i-ai trântit la pământ scaunul de domnie^(CA);
⁴⁵ i-ai scurtat zilele tinereţii
şi l-ai acoperit de ruşine.
⁴⁶ Până^(CB) când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare,
şi-Ţi^(CC) va arde mânia ca focul?
⁴⁷ Adu-ţi^(CD) aminte ce scurtă este viaţa mea
şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
⁴⁸ Este vreun om care^(CE) să poată trăi şi să nu^(CF) vadă moartea,
care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor?
⁴⁹ Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi,
pe care le-ai jurat^(CG) lui David în^(CH) credincioşia Ta?
⁵⁰ Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi,
adu-Ţi^(CI) aminte că port în sân ocara multor popoare;
⁵¹ adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne;
de^(CJ) ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
⁵² Binecuvântat^(CK) să fie Domnul în veci!
Amin! Amin!

¹ Doamne, Tu ai fost^(CL) locul nostru de adăpost
din neam în neam.
² Înainte^(CM) ca să se fi născut munţii
şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea,
din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
³ Tu întorci pe oameni în ţărână
şi zici: „Întoarceţi-vă^(CN), fiii oamenilor!”
⁴ Căci^(CO) înaintea Ta, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă din noapte.
⁵ Îi mături ca un^(CP) vis:
dimineaţa sunt^(CQ) ca iarba, care încolţeşte iarăşi:
⁶ înfloreşte dimineaţa^(CR) şi creşte,
iar seara este tăiată şi se usucă.
⁷ Noi suntem mistuiţi de mânia Ta
şi îngroziţi de urgia Ta.
⁸ Tu pui^(CS) înaintea Ta nelegiuirile noastre
şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele^(CT) ascunse.
⁹ Toate zilele noastre pier de urgia Ta,
vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
¹⁰ Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani,
iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani,
şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere,
căci trece iute, şi noi zburăm.
¹¹ Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale
şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
¹² Învaţă-ne^(CU) să ne numărăm bine zilele,
ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
¹³ Întoarce-te, Doamne! Până când zăboveşti?
Ai^(CV) milă de robii Tăi!
¹⁴ Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta,
şi^(CW) toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
¹⁵ Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit,
tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!
¹⁶ Să se arate robilor Tăi lucrarea^(CX) Ta
şi slava Ta fiilor lor!
¹⁷ Fie peste noi bunăvoinţa^(CY) Domnului Dumnezeului nostru!
Şi întăreşte^(CZ) lucrarea mâinilor noastre,
da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!

¹ Cel ce^(DA) stă sub ocrotirea Celui Preaînalt
şi se odihneşte la^(DB) umbra Celui Atotputernic
² zice^(DC) despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea,
Dumnezeul meu în care mă încred!”
³ Da, El^(DD) te scapă de laţul vânătorului,
de ciumă şi de pustiirile ei.
⁴ El te va acoperi cu^(DE) penele Lui
şi te vei ascunde sub aripile Lui.
Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
⁵ Nu^(DF) trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii,
nici de săgeata care zboară ziua,
⁶ nici de ciuma care umblă în întuneric,
nici de molima care bântuie ziua namiaza mare.
⁷ O mie să cadă alături de tine
şi zece mii la dreapta ta,
dar de tine nu se va apropia.
⁸ Doar vei^(DG) privi cu ochii
şi vei vedea răsplătirea celor răi.
⁹ Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost^(DH)!”
şi faci din Cel Preaînalt turnul^(DI) tău de scăpare,
¹⁰ de aceea nicio^(DJ) nenorocire nu te va ajunge,
nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.
¹¹ Căci^(DK) El va porunci îngerilor Săi
să te păzească în toate căile tale,
¹² şi ei te vor duce pe mâini,
ca^(DL) nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
¹³ Vei păşi peste lei şi peste năpârci
şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi.
¹⁴ „Fiindcă Mă iubeşte”, zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi;
îl voi ocroti, căci cunoaşte^(DM) Numele Meu.
¹⁵ Când Mă va^(DN) chema, îi voi răspunde;
voi fi cu^(DO) el în strâmtorare,
îl voi izbăvi şi-l voi^(DP) proslăvi.
¹⁶ Îl voi sătura cu viaţă lungă
şi-i voi arăta mântuirea Mea”.

¹ Frumos^(DQ) este să lăudăm pe Domnul
şi să mărim Numele Tău, Preaînalte,
² să vestim^(DR) dimineaţa bunătatea Ta
şi noaptea credincioşia Ta,
³ cu^(DS) instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta,
în sunetele harpei.
⁴ Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne,
şi eu cânt de veselie când văd lucrarea mâinilor Tale.
⁵ Cât^(DT) de mari sunt lucrările Tale, Doamne,
şi cât de adânci^(DU) sunt gândurile Tale!
⁶ Omul^(DV) prost nu cunoaşte lucrul acesta
şi cel nebun nu ia seama la el.
⁷ Dacă cei^(DW) răi înverzesc ca iarba
şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc,
este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.
⁸ Dar^(DX) Tu, Doamne, eşti înălţat în veci de veci!
⁹ Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi,
iată vrăjmaşii Tăi pier:
toţi cei ce fac răul sunt risipiţi^(DY).
¹⁰ Dar mie, Tu-mi dai puterea^(DZ) bivolului
şi m-ai stropit cu^(EA) untdelemn proaspăt.
¹¹ Ochiul^(EB) meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei
şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de potrivnicii mei cei răi.
¹² Cel fără prihană înverzeşte ca^(EC) finicul
şi creşte ca cedrul din Liban.
¹³ Cei sădiţi în Casa Domnului
înverzesc în^(ED) curţile Dumnezeului nostru.
¹⁴ Ei aduc roade şi la bătrâneţe;
sunt plini de suc şi verzi,
¹⁵ ca să arate că Domnul este drept,
El, Stânca^(EE) mea, în care nu^(EF) este nelegiuire.